Traduceri din Seth

Haideţi să începem cu starea normală de conştiinţă pe care o cunoşti. La un pas în afara acesteia se află un alt nivel de conştiinţă în care toţi alunecaţi fără a ştii. Îl vom numi “A-1”. Ele este adiacent conştiinţei tale normale, fiind foarte puţin separat de ea; şi totusi în el pot apărea efecte foarte specifice ce nu sunt prezente în starea ta obişnuită.

La acest nivel multe abilităţi pot fi folosite, iar momentul prezent poate fi experimentat în multe moduri diferite, folosind ca piatră de temelie datele fizice cu care eşti deja familiarizat. În starea ta normală tu vezi corpul. În A-1, conştiinţa ta poate intra în corpul altuia, vindecându-l. În aceeaşi manieră poţi să percepi starea propiei imagini Fizice. Conform abilităţiilor tale, poţi în mod conştient să manevrezi material din interior, cu luciditate şi vioiciune.

A-1 poate fi folosit ca şi o platformă secundară, vorba vine, în care poţi vedea evenimentele fizice dintr-o perspectivă mai clară. Folosind-o, tu eşti momentan eliberat de tensiunile corporale, iar cu aceea libertate te poţi canaliza pentru a le uşura. Problemele ce par a fi nerezolvabile pot des, deşi nu tot timpul, să fie rezolvate. Sugestiile oferite sunt mult mai eficiente. Este mai uşor să formezi imagini, iar ele au o mobilitate sporită. Aşadar, A-1 este la un pas depărtare şi totuşi unul important.

El poate fi folosit ca primul dintr-o serie de paşi, conducând la stări “mai adânci” de conştiinţă. De asemenea, el poate fi folosit ca şi primul dintr-o serie de paşi adiacenţi. Fiecare dintre straturile mai adânci de conştiinţă pot fi folosiţi ca primi paşi ce conduc către alte nivele adiacente. Este simplu de intrat în A-1. Atunci când asculţi muzica care îţi place, atunci când te laşi în voia unei plăcute preocupări poţi simţi un sentiment diferit. Poate fi acompaniat de propiile dovezi fizice caracteristice. Poţi bate din degete într-un mod specific. Poate fi un gest particular. Te poţi holba sau uita visător în dreapta sau în stânga.

Orice asemenea dovezi fizice te pot ajuta să deosebeşti această stare de conştiinţă de cea de obicei predominantă. Trebuie doar să o recunoşti, să înveţi să o menţii iar apoi să începi să experimentezi folosirea sa. Ca o regulă, ea este încă fizic orientată, în sensul că abilităţiile sunt de obicei direcţionate înspre percepţia interioara şi manevrarea materiei sau a mediului fizic. Aşadar, poţi percepe momentul prezent dintr-o varietate de puncte unice de vedere, de obicei nedisponibile.

Poţi percepe realitatea momentului aşa cum există pentru intestinele tale, sau pentru mâna ta; şi prin practică să experimentezi prezenta pace interioară şi agitaţie ce există simultan în corpul tău fizic. Aceasta aduce o mare apreciere şi uimire, un simţ al unităţii cu materialul corporal viu din care eşti fizic compus. Prin practică poţi deveni la fel de intuitiv atent faţă de mediul fizic interior pe cât eşti faţă de mediul fizic exterior.

Printr-un antrenament mai intens conţinuturile propiei tale minţi vor deveni rapid disponibile. Îţi vei vedea gândurile la fel de clar precum organele interne. În acest caz, tu le-ai putea percepe simbolic prin semne pe care să le recunoşti, de exemplu văzând gândurile amestecate ca şi nişte ierburi, pe care mai apoi le poţi pur şi simplu abandona.

Poţi cere conţinuturiilor gândurilor din mintea ta să fie transpuse într-o imagine intensă, reprezentând simbolic gândurile individuale şi tărâmul mental global, iar apoi să scoţi ceea ce nu îţi place şi să îl înlocuieşti cu imagini mai pozitive. Acest lucru nu înseamnă că acest peisaj interior trebuie să fie tot timpul senin, ci doar că trebuie să fie bine echilibrat.

Un tărâm interior întunecat şi în general deprimant ar trebui să te alerteze, astfel încât să începi imediat să îl schimbi. Nici una dintre aceste realizări nu se află dincolo de cititorii mei, deşi oricine poate considera o oarecare realizare dată a fi mai dificilă decât alta. Trebuie de asemenea să realizezi că vorbesc în termeni practici. De exemplu, poţi corecta o condiţie fizică în maniera deja oferită. Totuşi, examinand peisajul interior de gânduri, vei putea găsi sursa ce iniţial a adus indispoziţia fizică.

Sentimentele pot fi examinate în acelaşi mod. Ele vor apărea diferit, cu o mobilitate mult mai mare. De exemplu, gândurile pot apărea ca structuri staţionare, ca flori sau copaci, case sau peisaje. Sentimentele vor apărea mai des în mobilitatea schimbătoare a apei, vântului, vremii, cerului sau schimbării de culoare. Aşadar, orice indispoziţie fizică poate fi percepută în această stare uitându-te în interiorul corpului şi descoperindu-l; iar apoi schimbând ceea ce vezi te poţi găsi intrând în corpul tău sau al altuia ca şi o foarte mică miniatură, sau ca un punct de lumină, sau pur şi simplu fără substanţă şi totuşi conştient de mediul interior al corpului.

Tu schimbi ceea ce e nevoie să fie schimbat în orice mod îţi este disponibil – canalizând energia corpului în acea direcţie, intrând în corp şi aducând împreună anumite porţiuni ce necesită ajustări, prin manevrarea unor zone ale şirei spinării. Apoi, din acestă platformă adiacentă de conştiinţă A-1 tu percepi modelele mentale de gânduri, ale tale sau ale celeilalte persoane, în orice mod crezi că ţi-e caracteristic.

Poţi percepe modelele de gând ca propoziţii sau cuvinte ce scânteiază rapid – de obicei văzute în mintea ta sau în altă minte, sau ca şi litere negre ce formează cuvinte. Sau, poţi auzi cum cuvintele şi gândurile sunt exprimate, poţi vedea precedentul “peisaj” menţionat în care gândurile se formează simbolic într-un tablou.

Acest lucru va arată cum gândurile au adus maladia fizica şi care dintre ele au fost implicate. Acelaşi lucru ar trebui apoi făcut cu modelul de sentimente. Acesta poate fi perceput ca explozii de culori întunecate sau luminoase aflate în mişcare, sau pur şi simplu poate fi simţită o emoţie specifică, de o forţă imensă. Dacă este foarte puternică, o emoţie poate fi simţită în multe asemenea înfăţişări. În cazul gândurilor şi emoţiilor, tu le înlături pe cele care sunt conectate cu maladia. Într-o asemenea manieră tu ai făcut corecţii pe trei niveluri.

A-1 poate fi de asemenea folosit ca şi un cadru excelent pentru creativitate, concentrare, studiu, reîmprospătare, odihnă şi meditaţie. Pentru a te ajuta, îţi poţi dezvolta propia imagine a acestei stări, vizualizând-o ca şi o cameră, tărâm sau scenă plăcută. Spontan, tu îţi vei găsi propiul simbol pentru această stare.

Această stare poate fi de asemenea folosită ca un pas înspre următoarea stare de conştiinţă, conducând înspre o mai adâncă transă; ce totuşi încă are legătură cu sistemul de realitate pe care îl înţelegi.

Sau poate fi folosită ca un pas ce conduce înspre un nivel adiacent de conştiinţă; aşadar, doi paşi mai departe, la acelaşi nivel faţă de realitatea normală. În acest caz, ea nu te va conduce într-o examinare şi percepţie mai profundă a momentului prezent, ci în schimb într-o atenţie şi recunoaştere a ceea ce voi numi momente prezente alternative.

Tu vei face paşi în afara momentului prezent pe care îl cunoşti. Acesta conduce la explorări menţionate mai devreme în această carte, înspre probabilităţi. Această stare poate fi extrem de avantajoasă atunci când tu încerci să rezolvi probleme ce au legătură cu aranjamentele viitoare, decizii ce vor afecta viitorul şi alte chestiuni; de fapt, în care decizii importante de viitor trebuie să fie facute. În această stare eşti capabil să încerci diverse decizii alternative şi câteva rezultate probabile, nu imaginativ ci în termeni destul de practici.

Aceste probabilităţi sunt realităţi, indiferent de ce decizii iei. De exemplu, să zicem că tu ai trei alegeri disponibile şi este foarte important să selectezi una dintre ele. Folosind această stare, tu iei prima alegere. Prezentul alternativ este momentul în care faci acea alegere. Luând-o, prezentul este schimbat, iar tu percepi destul de clar modul în care este schimbat şi ce acţiuni sau evenimente vor urma acelei schimbări în viitorul ce aparţine acelui specific prezent alternativ.

Tu faci acelaşi lucru cu fiecare dintre celălalte alegeri, toate din cadrul acelei stări de conştiinţă. În fiecare caz, metodele sunt acelaşi. Tu iei decizia. În orice mod doreşti tu devii mai apoi conştient de efectele fizice din corpul tău. Tu intri în corp în acelaşi mod pe care ţi l-am oferit mai devreme pentru vindecare. Cu o mare senzitivitate tu eşti capabil a vedea ce efect fizic va avea decizia - fie că starea corpului rămâne aceeaşi, fie că există un mare simţ de sănătate în ea, sau începutul incipient al unor mari dificultăţi.

În aceeaşi manieră tu explorezi aspectele mentale şi emoţionale, iar apoi îţi îndrepţi atenţia în “exterior”, înspre mediul ce rezultă din acest prezent alternativ. Mental, îţi vor apărea evenimente. Le poţi experimenta puternic, sau doar să le priveşti. Ele pot deveni atât de însufleţite încât pentru moment poţi uita de sine, dar dacă menţii contactul cu acest nivel de conştiinţă se va întâmpla foarte rar acest lucru. Ca o regulă, tu eşti foarte conştient de ceea ce faci.

Conform situaţiei, poti să faci acelaşi lucru pentru a descoperi efectul acestei decizii asupra altora. Te întorci apoi la conştiinţa normală, trecând prin starea A-1 pe care ai folosit-o ca şi un preambul. După o perioadă de odihnă, întoarce-te şi ia a doua decizie, apoi a treia, urmându-le în aceeaşi manieră. Apoi, în starea ta normală de conştiinţă, bineînţeles, tu iei decizia pe care o doreşti din informaţiile şi experienţa pe care ai primit-o.

Numele nu sunt importante. De dragul simplităţii vom numi acest nivel de conştiinţă A-1-a.

Vezi, există şi un A-1-b, încă adiacent cu acesta, încă pornind dintr-un prezent alternativ ce poate fi folosit pentru multe alte scopuri.

Pentru individul obişnuit nu este uşor să intre, iar această stare corspunde prezenturilor de grup, probabilităţiilor de masă, problemelor rasiale şi mersului civilizaţiei. Este unul ce ar fi foarte benefic politicienilor şi oamenilor de stat, ce poate fi de asemenea folosit pentru a sonda trecuturile probabile. Acesta ar fi benefic pentru descoperirea vechilor ruine şi a civilizaţiilor dispărute, dar numai dacă ar fi sondat trecutul probabil specific în care acestea au existat.

Următorul nivel adiacent ar fi A-1-c, ce este o extensie a celui deja oferit, în care există o mai mare libertate de acţiune, mobilitate şi experienţă. Aici, într-o oarecare măsură, există o participare în evenimentele percepute. În acest moment nu este nevoie să intrăm adânc în oricare dintre acestea, deoarece în mod obişnuit nu ai fi implicat în ele, acestea conducând înspre realităţi ce au puţine legături cu a ta. Ele sunt stări de conştiinţă prea separate, iar în circumstanţe obişnuite până aici poate merge conştiinţa ta în acea direcţie particulară.

Prima stare, A-1-a, este cea mai practică şi cea mai uşoară pentru tine, dar deseori trebuie să deţii o atitudine binevoitoare pentru nivelul A-1 înainte să fi dispus să faci următorul pas adiacent. Totuşi, în cuprinsul limitelor sale ea permite o mare expansiune. Folosind-o, poţi de exemplu să descoperi ce s-ar fi întâmplat dacă “Aş face acest lucru sau altul”. Ţine minte, acestea sunt toate nivele adiacente, mergând orizontal înspre afară.

Acum, direct sub A-1 îl vei găsi pe A-2, ce este o stare uşor mai adâncă, folosind analogia unei direcţii de sus şi jos. Este mai puţin orientată fizic decât A-1. Tu încă deţii o excelentă luciditate şi atenţie. Această stare poate fi folosită pentru a explora trecutul în termenii tăi de referinţă, în cadrul sistemului probabil ce îl cunoşti.

Trecuturile reîncarnaţionale îţi sunt cunsocute aici, iar dacă o maladie personală nu poate fi rezolvată în A-1, s-ar putea să trebuiască să mergi în A-2, descoperind ca şi-a avut originea în altă existenţă. Această stare este caracterizată printr-un model încetinit de respiraţie şi, în afară de cazul când alte indicaţii sunt oferite, de o temperatură întrucâtva mai scăzută a corpului, unde alfa mai lungi şi o frecvenţă mai scăzută.

Totuşi, încă există o relaţie cu mediul şi o conştienţă a lui. Acesta poate fi intenţionat blocat pentru o mai mare eficienţă, dar nu în mod necesar. De exemplu, în multe cazuri ochii pot fi deschişi, deşi este mai uşor să îi închizi. Aici, senzitivitatea este accelerată. Fără a urma neapărat metodele oferite în A-1, aspectele mentale, fizice şi emoţionale ale personalităţiilor trecute vor apărea.

Ele pot fi percepute în diferite moduri conform caracteristicilor individului ce se află în această stare. Ea poate fi folosită pentru a descoperi originea unei idei în trecut, sau pentru a găsi orice a fost pierdut acolo, atâta timp cât este în sistemul tău de probabilităţi.

Direct sub aceasta se află A-3. Încă o dată, tu deţii o extensie, ce se ocupă cu chestiuni de masă – deplasări de pământ, istoria planetei tale aşa cum o cunoşti, cunoaşterea raselor ce au locuit-o, istoria animalelor, straturile de petrol şi de gaz şi a variatelor eoni ce au trecut de-a lungul planetei şi au schimbat-o.

A-4 te aduce la un nivel ce se află sub formaţiunile de materie, un nivel în care ideile şi conceptele pot fi percepute deşi reprezentările lor nu apar în prezenta realitate fizică pe care o cunoşti.

Din acest strat vin multe dintre cele mai profunde inspiraţii. Aceste idei şi concepte, având propia lor identitate electromagnetică apar totuşi ca “peisaj simbolic” la acest nivel de conştiinţă. Este dificil a explica. De exemplu, gândurile nu apar ca şi pseudoimagini şi nici nu capătă orice pesudomaterializare, dar totuşi sunt simţite cu însufleţire, percepute şi culese de porţiuni ale creierului – acele porţiuni aparent nefolosite despre care ştiinţa nu a găsit nici un răspuns.

Aceste idei şi concepte evident vin din conştiinţă. Totuşi, ele reprezintă latente dezvoltări incipiente ce pot sau nu apărea în realitatea fizică. Ele pot să fie sau să nu fie percepute de orice individ dat. Interesele şi abilităţiile caracteristice ale personalităţii implicate vor avea mare legătură cu recunoaşterea sa a realităţiilor din acest strat de conştiinţă.

Totuşi, materialul disponibil reprezintă pietrele de temelie pentru multe sisteme probabile. Este o zonă deschisă în care multe alte dimensiuni au acces. Ea deseori devine disponibilă în stările de somn. Inovaţiile desăvârşite, cutremurătoarele invenţii globale - toate stau în expectativă, vorba vine, în acest uriaş rezervor. Puternice “conversii” personale sunt des efectuate din acest nivel.

Acum, orice individ poate trece prin aceste nivele şi să rămână relativ neatins şi inconştient, să călătorească prin ele fără a le percepe. Intenţiile şi caracteristicile globale ale personalităţii vor determina calitatea percepţiei şi a înţelegerii. Materialul menţionat este disponibil în fiecare dintre nivelele de conştiinţă date, dar el trebuie căutat, fie printr-o dorinţă conştientă fie printr-o puternică dorinţă inconştientă. Dacă nu este cautat, atunci darurile disponibile şi potenţialurile rămân pur şi simplu nefolosite şi nerevendicate.

Stăriile de conştiinţă de asemenea fuzionează una într-alta şi este evident că folosesc termenul de adâncime pentru a uşura discuţia. Începând cu ego-ul sau conştiinţa în stare de trezire, în timp ce self-ul exterior se concentrează asupra realităţii exterioare, aceste stări sunt largi, asemănătoare tărâmurilor ce vor fi explorate. Aşadar, fiecare dintre ele deschide arii adiacente, existând multe “drumuri” ce pot fi străbătute conform propiilor interese şi dorinţe.

După cum starea ta obişnuită de trezire percepe un întreg univers de date fizice, la fel, fiecare dintre aceste stări de conştiinţă percep alte realităţi la fel de complicate, variate şi însufleţite. Din acest motiv este atât de dificil a explica experienţele posibile din oricare realitate dată.

A-5 deschide o dimensiune în care conştiinţa vitală a oricărei personalităţi poate fi cel puţin teoretic contactată. Aceasta implică a comunica nu numai cu personalităţiile trecute – în termenii tăi – ci şi cu cele viitoare. Este un nivel foarte rar atins. De exemplu, nu este stratul utilizat de majoritatea mediumurilor. Este un tărâm de întâlnire în care personalităţiile din orice timp, loc sau sistem probabil pot comunica între ele în termeni clari, inţeleşi de toţi.

Deoarece trecutul, prezentul şi viitorul nu există, acesta este un nivel al comunicărilor de conştiinţă limpezi ca şi cristalul. Cei implicaţi au bineînţeles o cunoaştere excelentă a propiilor fundaluri şi istorii, dar în această stare posedă de asemenea o perspectivă mult mai largă, în care fundalurile private şi istorice sunt văzute ca şi o porţiune dintr-un mai larg întreg perceptibil.

În acest nivel, fără exagerare, mesajele trec fulgerator prin secole de la un individ măreţ către altul. Viitorul vorbeşte trecutului. Marii artişti au fost dintotdeuna capabili să comunice la acest nivel, şi în timp ce trăiau, pentru majoritatea timpului pur şi simplu operau la acest nivel de conştiinţă. Numai cele mai exterioare porţiuni ale personalităţii lor se închinau ordinelor perioadei istorice.

Pentru cei care ajung în această stare şi o folosesc, comunicarea este foarte limpede. Trebuie înţeles că această comunicare funcţionează în ambele sensuri. De exemplu, Leonardo da Vinci ştia de Picasso. Există bărbaţi şi femei ce nu sunt cunsocuţi. Contemporanii lor îi ignoră.

Realizăriile lor pot fi interpretate greşit sau fizic pierdute, dar la acest nivel de conştiinţă ei îşi împart aceste comunicări, iar la alt nivel de existenţă realizăriile lor sunt recunoscute.

Totuşi, nu vreau să spun că doar cei măreţi împart aceaste comunicări de conştiinţă. O mare simplitate este necesară, iar în afara aceastora, mulţi dintre cei aflaţi mai jos, în termenii voştrii, împart de asemenea aceste comunicări. Există o conversaţie nesfârşită ce se desfăşoară în univers, una plină de sens. Atât cei din trecutul tău cât şi cei din viitorul tău sunt implicaţi în lumea ta prezentă, iar la acest nivel problemele ce au fost întâlnite vor fi înfruntate şi discutate. Aceasta este inima comunicării. De obicei este întâlnită fie într-un nivel protejat de somn fie într-o bruscă şi spontană stare de transă. Multă energie este generată.

Informaţia primită în oricare dintre aceste stări de conştiinţă trebuie interpretată pentru conştiinţa normal trează, dacă se doreşte ca orice memorie fizică să fie menţinută.

În multe cazuri, în ceea cel priveşte pe self-ul din starea de trezire, memoria rămâne inconştientă dar experienţele însele pot schimba complet structura vieţii unui individ. Direcţii dezastruoase pot fi evitate prin asemenea comunicări şi iluminări interioare, fie că ego-ul este conştient sau nu de ele.

Experienţele din aceste diverse nivele pot fi interpretate simbolic. Ele pot apărea în formă de fantezie, ficţiune, creaţii artistice, fără ca self-ul conştient să realizeze originea lor. Acum, la oricare dintre aceste stadii variate de conştiinţă, alte fenomene pot fi de asemenea percepute – de exemplu forme de gând, manifestări de energie, proiecţii din subconştientul personal şi proiecţii din inconştientul colectiv. Conform atitudinii personalităţii implicate, oricare sau toate dintre acestea pot lua o formă simbolică şi pot apărea ca fiind folositoare sau ameninţătoare. Ele ar trebui să fie considerate fenomene destul de naturale, deseori neutre în intenţie.

Des, ele sunt forme incipiente cărora le este oferită activitate de către personalitatea ce le întâlneşte. Aşadar, natura activitătii lor va fi proiectată de către personalitate în afara, asupra materializării relativ pasive. Persoana ce le întâlneşte trebuie doar să îşi îndrepte atenţia în altă parte pentru a “dezactiva” fenomenul. Acest lucru nu înseamnă că fenomenul nu este real. Natura sa este pur şi simplu de un tip şi grad diferit.

Ea are energie propie, dar pentru ca orice interacţiune să aibă loc are nevoie de energie adiţională de la o persoană care percepe. Dacă o asemenea materializare pare ameninţătoare, atunci pur şi simplu las-o în pace şi retrageţi atentia de la ea. Ea îşi extrage principala sa energie de activare din concentrarea ta, conform intensităţii şi naturii acestei concentrări. În timp ce călătoreşti prin aceste nivele de conştiinţă nu trebuie să iei cu tine aceste presupuneri fundamentale a existenţei fizice. Dezbracă-te de cât mai multe cu putinţă, deoarece ele te pot face să interpretezi greşit experienţele tale.

Sub acesta există alte straturi de atenţie, dar aici există o tendinţă mult mai mare ca ele să fuzioneze. De exemplu, în nivelul următor este posibilă comunicarea cu diverse tipuri de conştiinţă ce în termenii tăi nu au fost fizic manifestate – personalităţi ce nu au o realitate fizică fie în prezentul sau viitorul tău dar care sunt totuşi conectate cu sistemul tău de realitate atât ca şi gardieni cât şi ca tutori.

Aproape toate experienţele din acest nivel vor fi simbolic reprezentate, deoarece altfel ele nu ar avea nici un înţeles pentru tine. Toate experienţele vor avea într-un fel sau altul legatură cu viaţa nonfizică, cu formele şi conştiinţele noncorporale, cu independenţa conştiinţei de materie. Aceste experienţe vor fi întotdeuna încurajatoare. Experienţele din afara corpului vor fi des implicate aici, în care cel care proiectează se va găsi într-un mediu nepământean sau în unul de mare frumuseţe şi grandoare.

“Materia” mediului îşi va avea originea în mintea celui care proiectează, fiind un simbol al ideii sale, de exemplu al vieţii de după moarte. Un Vorbitor sau Vorbitori vor apărea în oricare înfăţişare va fi acceptabilă pentru cel care proiectează, fie că este una a lui dumnezeu, un înger sau un discipol. Aceasta este cel mai caracteristic tip de experienţă din acest nivel.

Totuşi, conform abilităţiilor şi înţelegerii celui care proiectează, mesaje mult mai complete pot fi oferite şi poate fi evident că Vorbitorii sunt într-adevăr doar simboluri ale unor identităţi măreţe. Unii vor fi capabili să înţeleagă mult mai clar comunicăriile. Adevărata natură a Vorbitoriilor nonfizici poate fi atunci făcută cunoscută.

În acel moment pot fi posibile proiecţii mai adânci în acel mediu. De asemenea, în această stare pot fi văzute largi perspective a trecuturilor şi viitorurilor istorice. Toate aceste nivele de conştiinţă sunt umplute cu tapiseriile variatelor comunicaţii ce pot fi urmărite conform scopului personalităţii implicate.

Structurile moleculare îşi trimit afară propiile mesaje, iar dacă nu eşti acordat pentru a le percepe, ele pot fi interpretate ca zgomot static sau lipsit de sens. Toate aceste niveluri de conştiinţă pot fi cuprinse într-o clipire, nefiind observate; sau cel puţin teoretic ai putea petrece o viaţă întregă explorând orice nivel dat.

De exemplu, poţi avea câteva experienţe destul de valide în nivelul patru, fără a deţine nici o conştienţă a primelor trei. Stadiile sunt disponibiile pentru cei care ştiu ce sunt şi cum să le folosească. Mulţi îşi găsesc propia cale destul de spontan. Acum, alte niveluri adiacente de pe linia orizontală te implică în diverse realităţi alternative, fiecare la o distanţă mai mare de a ta. Multe dintre acestea implică sisteme în care viaţa şi moartea aşa cum le cunoşti nu apar, unde timpul este simţit ca şi greutate; sisteme în care presupuneriile fundamentale sunt atât de diferite de a ta încât ai accepta orice experienţe ca fiind fantezie.

Din acest motiv, eşti mult mai puţin capabil să călătoreşti în aceste direcţii. În unele există obstacole încorporate. De exemplu, chiar proiecţia din propiul univers într-un univers de antimaterie este foarte dificilă. Compoziţia electromagnetică a gândurilor tale va fi nefavorabil afectată şi totuşi, teoretic, acest lucru este posibil din unul dintre aceste niveluri adiacente de conştiinţă.

Deseori tu vizitezi asemenea zone de conştiinţă în starea de vis unde aluneci spontan în ele, amintindu-ţi dimineaţa un vis fantastic. Conştiinţa trebuie să îşi folosească toate părţiile şi activităţiile sale, la fel cum şi corpul trebuie. Aşadar, atunci când dormi conştiinţa se îndreaptă în multe din asemenea direcţii, deseori vrând-nevrând percepând părţi şi fragmente de realitate ce îi sunt disponibile la diferitele sale stadii. Într-o oarecare măsură acest lucru se întâmplă de asemenea sub concentrarea ta fizică normală, chiar în timp ce îţi vezi de activităţiile tale zilnice. Prezenturile alternative despre care am vorbit nu sunt pur şi simplu metode alternative de a percepe un prezent obiectiv. Există multe prezenturi alternative, iar tu eşti concentrat doar într-unul din ele.

Atunci când îţi laşi atenţia să tremure, poţi des cădea într-o stare în care momentan percepi fragmente dintr-un alt prezent alternativ. Self-ul întreg, sufletul, îşi cunoaşte realitatea din toate aceste sisteme, iar tu, ca parte a lui, te îndrepţi spre aceeaşi stare de atenţie îndreptată spre sine şi spre dezvoltare.

Atunci când eşti experimentat, în timp ce dormi nu vei fi măturat vrând-nevrând în alte stadii de conştiinţă, ci vei fi capabil să înţelegi şi să direcţionezi aceste activităţi. Conştiinţa este un atribut al sufletului, o unealtă ce poate fi îndreptată în multe direcţii. Tu nu eşti conştiinţa ta. Ea este ceva ce aparţine ţie şi sufletului tău. Tu înveţi să o foloseşti. În măsura în care înţelegi şi foloseşti diversele aspecte ale conştiinţei, tu vei învăţa să îţi înţelegi propia realitate, iar self-ul conştient va deveni cu adevărat conştient.

Tu vei fi capabil să percepi realitatea fizică deoarece doreşti să o faci, ştiind că ea este una din multele realităţi. Nu vei fi forţat să o percepi doar pe ea, datorită ignoranţei tale.

Diversele niveluri de conştiinţă discutate aici pot părea a fi puternic despărţite de cele normal treze. Diviziunile sunt întru totul arbitrare. Toate diversele stadii reprezintă diferite atribute şi direcţii inerente propiului tău suflet; dovezi şi indicii ale lor, umbre şi reflexii ce apar chiar şi în conştiinţa pe care o cunoşti. Aşadar, conştiinţa normală nu este deloc neştiutoare faţă de alte urme de existenţă sau lipsită de alte tipuri de atenţie. Numai fiindcă de obicei îţi foloseşti conştiinţa în stare de trezire în moduri limitate nu întâlneşti aceste indicii cu orice regularitate.

Ele sunt tot timpul prezente. Urmărindu-le, ele îţi pot oferi o oarecare idee despre aceste alte direcţii şi aceste alte nivele despre care am vorbit. De exemplu, simboluri sau imagini aparent neînrudite pot des apărea în mintea ta. De obicei, le ignori. Dacă în schimb le-ai recunoaşte şi ţi-ai îndrepta atenţia înspre ele, le-ai putea urmări în alte câteva straturi, cel puţin în A-1 şi A-2 cu uşurinţă.

Simbolurile sau imaginile se pot schimba în timp ce tu te schimbi astfel încât voi percepeţi puţine similarităţi între, să zicem imaginea iniţială şi cea imediat următoare. Conexiunea poate fi puternic intuiţională, asociativă şi creativă. Deseori o reflecţie de câteva momente îţi va permite să vezi o imagine îmbinată în alta. O singură imagine se poate deschide brusc într-un întreg peisaj mental, dar tu nu vei şti nimic din acestea dacă nu recunoşti primele indicii ce sunt dedesubtul atenţiei prezente, şi aproape transparente dacă eşti dispus să te uiţi.

Concentrarea alternativă este doar o stare în care îţi îndrepţi conştiinţa în alta decât direcţia sa habituală, cu scopul de a percepe realităţiile legitime ce există simultan cu a ta. Trebuie să îţi alterezi percepţia pentru a percepe orice realitate ce nu este îndreptată practic înspre forma materială. Aceasta este ceva asemănător cu a te uita înspre ungherele ascunse ale minţii, mai degrabă decât drept înainte.

Folosind concentrarea alternativă, cu antrenament este posibil să percepi diferitele structuri fizice ce au umplut orice arie dată de spaţiu, sau care, în termenii tăi, o va umple. În anumite stări de vis, poţi vizita o locaţie specifică şi apoi să percepi locaţia aşa cum a fost, să zicem cu trei secole în urmă şi cinci ani de acum incolo, iar niciodată să nu înţelegi ce a însemnat visul. Ţi se pare că spatiul poate fi umplut doar de un sigur element într-un moment de timp, că unul trebuie să fie înlăturat pentru a face loc altuia.

În schimb, tu îl percepi doar în această manieră. În concentrarea alternativă te poţi elibera de presupuneriile fundamentale ce de obicei reţin, direcţioneaza şi îţi limitează percepţia. Tu eşti capabil să păşeşti în afara momentului, aşa cum îl cunoşti, să te intorci la el şi să îl găseşti acolo. Conştiinţa doar pretinde a se supune ideii de timp. La alte nivele ea se bucură a se juca cu asemenea concepte şi să perceapă marea unitate a evenimentelor ce apar în afara unui context de timp – de exemplu amestecând evenimente din diverse secole, găsind armonie şi puncte de contact prin examinarea atât a mediilor istorice cât şi a celor private, extrăgându-le din afara contextului de timp.

Încă o dată, tu faci acest lucru chiar în timp ce dormi. Dacă nu îl realizezi în starea de trezire, se întâmplă din cauză că ţi-ai ţinut prea puternic conştiinţa în frâu.

Aşa cum a fost menţionat mai devreme în această carte, în timp ce conştiinţa normal trează ţi se pare a fi continuă, iar de obicei eşti conştient de spaţii ce nu sunt goale, cu toate acestea ea prezintă mari fluctuaţii. Într-o mare măsură ea are memorie doar de sine şi de propiile percepţii. Aşadar, în conştiinţa normală, pare ca şi cum nu există alte tipuri reale de conştiinţă, nici o altă zonă sau nivele. Atunci când întâlneşte “locuri goale” şi se “întoarce”, ea acoperă atenţia în momentul de nonfuncţie ce a apărut.

Ea uită pasul gresit. Nu poate fi conştientă de tipurile alternative de conştiinţă şi să fie ea însăşi decât dacă sunt adoptate metodele ce îi vor permite să se refacă din această amnezie.

Ea joacă şotron în interiorul şi exteriorul realităţii. Ea este plecată uneori iar tu nu eşti conştient de ea. În asemenea ocazii atenţia ta este concentrată altundeva, în ceea ce poţi numi mini-vise sau halucinaţii, ori procese asociative sau intuitive de gândire ce merg dincolo de concentrarea ta normală.

În aceste intreruperi tu percepi alte tipuri de realitate - cu altceva decât conştiinţa normal trează. Atunci când te intorci tu pierzi firul. Conştiinţa normal trează pretinde ca nicăieri să nu existe pauză. Acest lucru se întâmplă cu regularitate, şi în diverse graduri, de la 15 la 50 de ori pe oră, conform activităţiilor tale.

În diverse momente mulţi oameni într-adevăr se observă, experienţa fiind aşa de însufleţită încât depăşeşte întreruperea, vorba vine, percepţia fiind atât de intensă încât chiar şi conştiinţa normal trează este atentă faţă de ea. Aceste intervale sunt destul de necesare pentru conştiinţa fizică. Ele sunt ţesute prin structura atenţiei tale atât de inteligent şi intim încât îţi colorează experienţa ta psihică şi emoţională.

Conştiinţa normal trează se strecoară în această reţea infinit încurajatoare. Experienţa ta interioară este atât de complicată încât este aproape imposibil a fi verbal descrisa. Conştiinţa normal trează, deşi are memorie de sine, în mod evident nu reţine toate memoriile tot timpul. Se spune că memoria evenimentelor trecute alunecă înapoi în subconştient. Ea este încă intens vie, iar prin vie vreau să spun însufleţită şi activă, deşi nu te concentrezi asupra ei.

Porţiunile interioare ale personalităţii tale deţin de asemenea memorii ale tuturor viselor tale. Acestea există simultan şi sunt suspendate, vorba vine, ca şi luminile dintr-un oraş întunecat, iluminând diverse porţiuni ale psihicului. Aceste sisteme de memorii sunt toate interconectate. Acum, în acelaşi mod tu deţii memorii ale vieţilor trecute, toate destul de complete şi operând în întregul sistem de memorie.

În perioadele de “spaţii goale” conştiente sau în anumite fluctuaţii, aceste sisteme de memorie sunt deseori percepute. Ca o regulă, mintea conştientă cu propiul sistem de memorie nu le va accepta. Atunci când o personalitate realizează că asemenea alte realităţi există şi că alte experienţe de conştiinţă sunt posibile, atunci activează anumite potenţialuri din sine. Acestea alterează conexiunile electromagnetice din cadrul minţii, creierului şi chiar din mecanismele perceptive. Ele aduc împreună rezervoare de energie şi stabilesc căi de activitate, permiţându-i minţii conştiente să îşi crească gradul de senzitivitate faţă de aceste date. Mintea conştientă se eliberează de sine. Într-o mare măsură ea trece printr-o metamorfoză, preluând funcţii extinse. Puţin câte puţin ea este capabilă a percepe o parte din conţinutul faţă de care s-a închis înainte. Nu mai este nevoie să perceapă cu frică momentanele “spaţii goale”, ca dovezi de nonexistenţă.

Fluctuaţiile menţionate mai devreme sunt deseori minuscule, deşi foarte importante. Mintea conştientă îşi cunoaşte bine propia stare fluctuantă. Atunci când este condusă spre a o înfrunta, ea nu găseşte haos, sau mai rău, nonexistenţă, ci sursa propiei puteri şi propiilor abilităţi. Personalitatea începe apoi să îşi folosească propiul potenţial.

Atât perioadele de reverie cât şi de momente creative de conştiinţă reprezintă excelente căi de intrare în aceste alte zone. În starea obişnuita stare creativă de conştiinţă, conştiinţa în starea de trezire este brusc susţinută cu energie din aceste alte zone. Singură, conştiinţa în stare de trezire nu îţi oferă starea creativă. Într-adevăr, ea poate fi atât de speriată de stările creative precum este de stările goale, deoarece poate simţi că eul este aruncat departe, dar şi un ascendent de energie pe care nu îl poate înţelege.

Exact în punctele scăzute de fluctuaţie îşi au originea asemenea experienţe, deoarece conştiinţa normală este momentan într-o stare lipsită de vlagă şi într-o perioadă de odihnî. Întregul organism fizic trece prin asemenea fluctuaţii normale ce sunt de obicei neobservate. Aceste perioade de asemenea fluctuează, urmând ritmuri ce au legătură cu personalitatea caracteristică. În unele, undele de mişcare sunt comparativ lungi şi scurte, vârfurile fiind netezite; în altele, reversul este adevărat.

În cazul unora, discontinuităţile sunt mai vizibile, în afara normei. Dacă situaţia nu este înţeleasă, atunci personalitatea poate considera că este dificil a relaţiona cu evenimentele fizice. Dacă ea este capabilă a percepe celălalte zone de conştiinţă, se poate găsi intr-o dificultate mai mare – nerealizând că ambele sisteme de realitate sunt valide.

Fluctuaţiile urmează de asemenea schimbările de sezon. Evenimentele din orice strat dat de conştiinţă sunt reflectate în toate celălalte zone, fiecare fiind actualizată conform caracteristicilor stratului dat. Aşa cum un vis este ca o piatră aruncată în piscina conştiinţei de vis, la fel, orice act apare în această piscină în propia sa înfăţişare. Concentrarea alternativa îţi permite să percepi multiplele manifestări ale oricărui act dat, adevărata realitate multidimensională a oricărui gând dat. Ea îmbogăţeşte conştiinţa normală.

Fie că eşti conştient sau nu de acest lucru tu eşti activ în aceste alte straturi. Tu înveţi nu numai în viaţa fizică şi în starea de vis, ci şi în aceste existenţe interioare de care nu ai nici o memorie. Abilităţiile creative de o natură specifică, sau abilităţiile de vindecare, sunt deseori antrenate în această manieră, numai apoi apărând în actualitatea fizică.

Gândurile şi faptele tale viitoare sunt pe atât de reale în aceste dimensiuni pe cât ar fi dacă au apărut deja şi la fel de mult o parte din dezvoltarea ta. Tu eşti format nu numai de trecutul tău sau de viitorul tău ci şi de existenţele alternative. Aceste interacţiuni intense sunt doar o parte a cadrului sufletului tău. Aşadar, poţi schimba realitatea prezentă -aşa cum o înţelegi- în oricare din aceste straturi de conştiinţă.

Oricare dintre aceste straturi diverse de conştiinţă poate fi folosită ca şi conştiinţa ce acţionează normal, realitatea fiind privită din acel punct specific de vedere.

Aşadar, realitatea fizică este întrezărită de alte tipuri de personalităţi în alte sisteme, din punctul lor unic de vedere. Examinând-o din acest unghi, nu o vei recunoaşte ca şi sistemul tău familiar. Din unele dintre aceste puncte de vedere, materia ta fizică are puţină sau nici o permanenţă, în timp ce din alte puncte de vedere propiile tale gânduri au un tipar şi o formă, percepute de observatori dar nu de voi înşişi.

Călătorind prin aceste stări de conştiinţă, aceste alte personalităţi vor încerca să obţină o oarecare concentrare şi să îţi perceapă mediul, încercând să înţeleagă date cu care sunt în mare nefamiliarizate. De vreme ce multe dintre ele sunt inconştiente faţă de ideea ta de timp, vor găsi a fi dificil să înţeleagă că tu percepi evenimentele cu intervale între ele, nereuşind să perceapă organizarea internă ce este exercitată asupra mediului tău normal. Al tău este evident un sistem probabil faţă de alte câmpuri, de asemenea atinse de câmpul probabilităţiilor.

Aşa cum aceste sisteme sunt adiacente faţă de al tău la fel şi sistemul tău este adiacent; concentrarea alternativă le permite personalităţiilor din alte realităţi să o perceapă pe a ta, aşa cum cel puţin teoretic tu îţi poţi permite să arunci o privire în existenţa lor.