Traduceri din Seth

Deşi mediul meu diferă în aspecte destul de importante faţă de cel al cititorilor mei, vă pot asigura, cu ironie moderată, că este la fel de însufleţit, variat şi vital precum este existenţa fizică. Este mult mai plăcut - deşi ideile mele despre plăcere s-au schimbat de când am fost o fiinţă fizică – mult mai plin de satisfacţii şi oferind oportunităţi sporite pentru realizări creative.

Experienţa mea prezentă este cea mai competitivă pe care am cunoscut-o, şi am cunoscut multe, atât fizice cât şi nonfizice. Nu există doar o singură dimeniune locuită de conştiinţa nonfizică, mai mult decât există un singur stat pe planeta ta sau planetă în sistemul tău solar.

Mediul meu prezent nu este acela în care te vei găsi imediat după moarte. Nu pot să mă abţin a vorbi fără umor, dar trebuie să mori de multe ori înainte de a intra în acest plan specific de existenţă. (Naşterea este un şoc mult mai mare decât moartea. Uneori, atunci când mori nu realizezi acest lucru, în schimb naşterea implica aproape întotdeuna o precisa şi bruscă recunoaştere. Aşadar, nu este nici un motiv pentru care să te temi de moarte. Iar eu, care am murit de mai multe ori decât îmi pasă să spun, scriu acestă carte pentru a-ţi arăta că este aşa.)

Munca mea în acest mediu îmi ofera o provocare mult mai mare decât vă puteţi închipui şi de asemenea necesită manipulări de materiale creative ce sunt aproape dincolo de înţelegerea ta prezentă. În curând voi spune mai mult. În primul rând, trebuie să înţelegi că nu există nici o realitate obiectivă decât acea creată de conştiinţă. Conştiinţa crează în permanenţă forma, nu invers. Deci, mediul meu este o realitate de existenţă creata de mine şi de alţii ca mine, iar el reprezintă manifestarea dezvoltării noastre.

Noi nu folosim structuri permanente. Nu există nici un sat sau oraş în care locuim. Nu vreau să spun că plutim într-un spaţiu gol. În primul rând, noi nu ne gândim la spaţiu aşa cum o faci tu, şi formăm orice imagini particulare vrem să ne înconjuare.

Ele sunt create de modelele noastre mentale, exact aşa cum realitatea ta fizică este creată ca o replică perfectă a dorinţelor şi gândurilor tale lăuntrice. Tu crezi că obiectele există independent de tine, nerealizând că ele sunt în schimb manifestări ale propiilor tale self-uri psihologice şi psihice. Noi înţelegem că ne formăm propia noastră realitate, şi din acest motiv o facem cu bucurie considerabilă şi abandon creativ. În mediul meu tu ai fi foarte dezorientat, deoarece ţi se va pareă că îi lipseşte coerenţa.

Noi suntem conştienţi de legile interne ce guvernează toate “materializările”. În termenii voştrii, pot face să fie noapte sau zi, după cum prefer - sau orice perioadă din istoria voastră. Aceste forme schimbătoare nu i-ar deranja în nici un fel pe asociaţii mei, deoarece le vor recunoaşte ca indicii imediate ale dispoziţiei, emoţilor şi ideilor mele.

În esenţă, permanenţa şi stabilitatea nu au nimic de a face cu forma, ci cu integrarea plăcerii, scopului, realizărilor şi identităţii. Eu “călătoresc” în multe nivele de existenţă pentru a-mi îndeplini obligaţiile, ce sunt în principal acelea de învăţător şi educator; folosind orice ajutoare şi tehnici ce îmi servesc cel mai bine în interiorul acestor sisteme.

Cu alte cuvinte, s-ar putea să predau aceeaşi lecţie în moduri diferite, conform abilităţilor şi presupunerilor ce sunt inerente în orice sistem în care trebuie să operez. În aceste comunicări şi in aceasta carte folosesc doar o porţiune dintre multiplele personalităţi ce sunt disponibile identităţii mele. În alte sisteme de realitate, această personalitate Seth particulara ce eu, identitatea Seth lărgită o adopt aici, nu ar fi înţeleasă.

Toate sistemele de realitate nu sunt orientate fizic, iar unele sunt complet nefamiliarizate cu forma fizică. Nici sexul, aşa cum îl cunosti, nu le este propiu. Aşadar, nu voi comunica ca şi o personalitate masculina ce a trăit multe existenţe fizice, deşi aceasta este o portiune valida şi legitimă din identitatea mea.

În mediul meu actual îmi construiesc orice formă doresc, iar ea poate varia – şi variază - odată cu natura gândurilor mele. La un nivel inconştient tu îţi formezi imaginea fizică, în mai mult sau mai puţin aceeaşi manieră, dar cu câteva diferenţe importante. De obicei nu realizezi că în fiecare moment corpul tău fizic este creat de tine ca un rezultat direct al concepţiei tale interioare despre ceea ce eşti, sau că el se schimbă în importante moduri electromagnetice şi chimice odată cu mereu fluidul ritm al gândurilor tale.

Deoarece cu mult timp înainte am înţeles faptul că forma este dependenta de conştiinţă, pur şi simplu am putut fi capabili să ne schimbăm complet formele, astfel încât ele să urmarească mai fidel fiecare nuanţă a experienţei noastre interioare.

Această abilitate de a schimba forma este o caracteristică inerentă a oricărei conştiinţe. Numai gradul de îndemânare şi actualizare variază. Într-o versiune încetinita, poţi vedea acest lucru în propiul tău sistem, atunci când observi formele schimbătoare adoptate de materia vie de-a lungul istoriei sale “evoluţionare”.

Noi putem adopta în acelasi timp câteva forme, vorba vine, dar şi tu poţi face acest lucru deşi în general nu realizezi asta. Forma ta fizică poate dormi sau sta inertă în pat, în timp ce conştiinţa ta călătoreşte într-o formă de vis către locuri destul de îndepărtate. Simultan, poţi crea o “formă de gând” identică în fiecare privinţă, iar aceasta poate apărea fară atenţia ta conştientă în camera unui prieten. Aşadar, conştiinţa nu este limitata în ceea ce priveşte formele pe care le poate crea în orice moment de timp dat.

Practic vorbind, noi suntem mai avansaţi în jurul acestor linii decât eşti tu, iar atunci când creăm asemenea forme o facem cu deplina conştienţă. Eu împart câmpul meu de existenţă cu alţii care au mai mult sau mai puţin aceleaşi provocări de înfruntat, acelaşi model general de dezvoltare. Pe unii i-am cunoscut, pe alţii nu. Noi comunicăm telepatic, dar înca o data, telepatia este fundamentul limbajurilor voastre, fără de care simbolismul lor ar fi fără sens.

Deoarece noi comunicăm în această manieră, nu înseamna neapărat că folosim cuvinte mentale. În schimb, noi comunicăm prin ceea ce pot numi imagini termale şi electromagnetice care sunt capabile să poarte mult mai mult înţeles într-o singură “secvenţă”. Intensitatea comunicării este dependenta de intensitatea emoţională ce se află în spatele ei, deşi sintagma “intensitate emotională” poate induce în eroare.

Noi simţim un echivalent a ceea ce voi numiti emoţii, deşi acestea nu sunt cele de iubire, ură, sau mânie pe care le cunoşti. Sentimentele tale pot fi cel mai bine descrise ca materializări tridimensionale a unor mult mai bogate evenimente şi experienţe psihologice legate de “simţurile interne”.

Iţi voi explica mai târziu aceste simţuri interne, la sfârşitul capitolului. Momentan, este de ajuns a spune că noi avem experienţe emoţionale puternice, cu toate că ele diferă într-o mare măsura de experienţele tale. Ele sunt mult mai puţin limitate şi mult mai expansive, de vreme ce noi suntem de asemenea conştienţi şi sensibili faţă de “climatul” emoţional global. Suntem mult mai liberi să simţim şi să experimentăm deoarece nu nu este atât de teamă de a fi copleşiţi de emoţii.

De exemplu, identităţile noastre nu se simt ameninţate de emoţiile puternice ale altuia. Suntem capabili a călători prin emoţii într-un fel ce acum nu iţi este natural, şi să le transpunem în alte aspecte de creativitate decât cele ce îţi sunt acum familiare. Noi nu simţim nevoia de a ascunde emoţiile, deoarece ştim că în esenţă este imposibil şi de nedorit. Înăuntrul sistemului tău ele pot fi deranjante, deoarece încă nu ai învăţat cum să le foloseşti. Chiar acum învătăm întregul lor potenţial, cât şi puterile creativităţii cu care ele sunt conectate.

Deoarece înţelegem că identitatea noastră nu este dependentă de formă, nu ne este teamă să o schimbăm, ştiind că putem adopta orice formă dorim.

Noi nu cunoaştem moartea în termenii voştrii. Existenţa noastră ne poarta în multe alte medii, iar noi ne amestecam în acestea. Urmăm orice reguli ale formei există în aceste medii. Toţi de aici suntem învăţători, aşadar ne adăptam metodele astfel încât ele să aibă sens personalităţiilor – ce deţin idei variate despre realitate.

Aşa cum am mai spus, conştiinţa nu este dependentă de formă şi totusi ea urmăreşte întotdeuna să creeze formă. Noi nu existăm în orice cadru de timp, aşa cum îl cunoşti tu. Minutele, orele sau anii şi-au pierdut atât înţelesul cât şi fascinaţia. Suntem conştienţi de situaţiile temporale din alte sisteme, iar în comunicarile noastre trebuie să le luăm în considerare. Altfel, ceea ce spunem nu ar fi înteles.

Nu există bariere reale ce separă sistemele despre care vorbesc. Singura separare este cauzată de diversele abilităţi ale personalităţii de a percepe şi de a manipula. De exemplu, tu exişti în mijlocul multor alte sisteme de realitate pe care nu le percepi. Iar chiar şi atunci când un eveniment din aceste sisteme pătrunde în existenta ta tridimensionala, nu eşti capabil sa îl interpretezi deoarece este distorsionat de chiar faptul intrării sale.

Ţi-am spus că noi nu experimentam secvenţa ta de timp. Noi calatorim prin diverse intensităţi. Munca, dezvoltarea, experienţa noastră, toate au loc înăuntru a ceea ce eu numesc “punctul momentan”. Aici, cel mai mic gând este împlinit, cea mai mică posibilitate explorată, probabilităţiile sunt examinate complet, cel mai slab sau puternic sentiment este întreţinut. Este dificil a explica clar acest lucru, dar cu toate acestea punctul momentan este cadrul în interiorul căruia se desfăşoară experienţa noastră psihologică. Înăuntrul său, acţiuni simultane continuă “liber” prin modelele asociative. De exemplu, prefă-te că mă gândesc la tine Joseph. Făcând acest lucru, eu experimentez imediat- şi total – trecutul, prezentul şi viitorul tău (în termenii voştrii) cât şi acele emoţii şi motivatii puternice care te-au guvernat. Dacă dorec, pot călători cu tine prin aceste experienţe. De exemplu, noi putem urmări o conştiinţă prin toate formele sale, şi în termenii vostrii, într-o bătaie de inimă.

Este nevoie de studiu, perfecţionare şi experienţă până când o identitate poate învăţa să işi păstreze stabilitatea în faţa unor asemenea stimuli constanţi; iar mulţi dintre noi ne-am pierdut, chiar uitând cine am fost până când nu ne-am trezit încă o dată. Pentru noi o mare parte dintre aceste lucruri se întâmple automat. În varietăţile infinite ale conştiinţei, noi suntem încă atenţi faţă de un procentaj mic din întregile bănci de personalitate ce există. În timpul “vacanţelor” noastre vizităm forme de viaţă destul de simple şi ne contopim cu ele.

În această masură, ne răsfăţăm în relaxare şi somn, întrucât putem petrece un secol ca şi un copac sau ca o formă de viaţă necomplicată din altă realitate. Ne desfătăm conştiinţa cu plăcerea unei existenţe simple. Noi putem crea pădurea în care creştem. Totuşi, în mod obişnuit suntem foarte activi, energiile noastre totale fiind concentrate în munca noastră şi în noi provocări.

Oricând dorim, putem forma alte personalitati din noi, din entităţile noastre psihologice. Însă, acestea trebuie ca mai apoi să se dezvolte conform propiilor însuşiri, folosind abilităţile creative inerente in ele. Ele sunt libere să meargă pe drumul lor. Totuşi, nu facem nechibzuit acest lucru.

Fiecare cititor este o portiune din identitatea sa şi se dezvolta către acelasi tip de experienţa pe care eu o cunosc. În copilarie şi în starea de vis, fiecare personalitate este într-o oarecare măsură conştientă de libertatea adevărată ce aparţine propiei conştiinţe interioare. Aşadar, aceste abilitati despre care vorbesc sunt caracteristici inerente ale conştiinţei ca un întreg şi a fiecărei personalităţi.

Aşa cum ţi-am mai spus, mediul meu se schimbă constant, dar pe de altă parte la fel se întâmplă şi cu al tău. În aceste momente tu îndepărtezi legitimele percepţii intuitive. De exemplu, dacă o camera brusc ţi se pare a fi mică şi înghesuită, consimţi că această schimbare a dimensiunii sale este imaginară şi că indiferent de emoţiile tale. camera nu s-a modificat.

Adevarul este că în aceste condiţii camera cu siguranţă s-a schimbat în toate aspectele esenţiale, chiar dacă dimensiunile fizice vor fi aceleaşi. Întregul impact psihologic al camerei va fi modificat. În afară de tine, efectul ei va fi simţit şi de alţii. Va atrage anumite tipuri de elemente mai degrabă decât altele şi iţi va schimba structura ta psihologică cât şi debitul hormonal. Tu vei reacţiona chiar în moduri fizice la starea alterată a camerei, deşi lungimea sau lăţimea sa nu par să varieze.

I-am spus bunului nostru prieten Joseph să sublinieze cuvântul ”pare” deoarece instrumentele tale nu vor arăta nici o modificare fizică – datorită faptului că instrumentele dintr-o asemenea cameră vor fie ele însele modificate în aceeaşi măsură.

Tu schimbi constant forma, structura, conturul şi înţelesul corpului tău fizic şi a celui mai intim mediu, deşi faci eforturi pentru a ignora aceste modificări constante. Pe de altă parte, noi le dăm frâu liber, ştiind că suntem motivaţi de o stabilitate interioară ce poate uşor permite spontaneitate, creaţie, cât şi realizarea faptului că identitatea spirituală şi psihologică sunt dependente de schimbările creative.

Aşadar, mediul nostru este compus din fine dezechilibre, unde schimbărilor le sunt permise completa desfăşurare. Structura ta a timpului te îndrumă greşit către ideile de permanenţă a materiei fizice, închizând ochii schimbărilor constante din interiorul ei. Simţurile tale fizice, atât cât pot, te ţin închis într-o percepţie profund formalizată a realităţii. Ca o regulă, numai prin folosirea intuiţilor şi în stările de vis sau de somn poţi percepe vesela natură schimbătoare a conştiinţei tale şi a oricărei conştiinţe.

Una din datoriile mele este să te luminez în ceea ce priveşte aceste chestiuni. Trebuie să folosim concepte ce iţi sunt cât de cât familiare. Făcând acest lucru, noi utilizăm porţiuni ale personalităţii noastre cu care te poţi identifica într-o anumită măsură.

Mediul nostru este nesfârşit. În termenii voştrii, nu ar exista nici o limită a spaţiului şi timpului în care să poţi opera. Fără o pregatire şi o dezvoltare temeinică, acest lucru ar impune o presiune imensă asupra oricărei conştiinţe. Nu dispunem de un univers simplu şi comod în care să ne putem ascunde. Suntem vigilenti faţă de alte, destul de străine, sisteme de realitate ce zboară la marginea conştiinţei aşa cum noi o cunoaştem. Există mult mai multe diverse tipuri de conştiinţă decât există forme fizice, fiecare având propiile metode de percepţie, fiecare locuind în interiorul propiului sistem de camuflaje. Totuşi, toate acestea deţin o cunoaştere lăuntrică a realităţii ce există în interiorul tuturor camuflajelor ce compun orice realitate, indiferent de numele său.

Multe dintre asemenea libertăţi iţi sunt naturale în starea de vis, iar tu formezi des medii de vis pentru a exersa aceste potenţialuri. Mai tarziu, voi avea de făcut câteva remarci privind căile pe care le poţi folosi pentru a-ţi recunoaşte îndemânările şi a le compara cu experienţa din viaţa fizică de zi cu zi.

Aşadar, poţi învăţa să iţi schimbi mediul fizic învăţând să manipulezi mediul tău de vis. De asemenea, poţi sugera vise specifice în care este vizualizată o schimbare dorită, iar în anumite condiţii aceasta va apărea în realitatea ta fizică. Des, fără să realizezi tu faci acest lucru.

Întreaga conştiinţă adoptă forme variate. Ea nu trebuie să fie tot timpul în interiorul unei forme. Toate formele nu sunt fizice. Unele personalităţi nu au fost niciodată fizice. Ele au evoluat de-a lungul unor linii diferite, iar structurile lor psihologice sunt străine faţă de a ta.

Într-o anumită măsură eu de asemenea călătoresc prin aceste medii. În orice caz, conştiinţa trebuie să se arate. Ea nu poate să nu existe. Ea nu este fizică, aşadar trebuie să işi arate activarea în alte moduri. De exemplu, in unele sisteme ea formează modele muzicale şi matematice integrate ce sunt ele însele stimuli pentru alte sisteme universale. Însă, nu le cunosc foarte bine aşa că nu pot vorbi cu familiaritate despre ele.

Dacă mediul meu nu este unul permanent structurat, atunci aşa cum ţi-am mai spus, nici al tău nu este. Dacă eu sunt conştient că acum comunic în diferite feluri prin Ruburt, la fel fiecare dintre voi poate comunica telepatic cu şi prin alte personalităţi, deţşi realizaţi foarte puţin acest lucru.

Simţurile pe care le foloseşti, într-o foarte veridică manieră, creează mediul pe care îl percepi. Simţurile tale fizice necesită percepţia unei realităţi tridimensionale. În orice caz, conştinţa este echipată cu perceptori interni. Aceştia sunt inerenţi în orice conştiinţă, indiferent de dezvoltarea sa. Ei operează aproape independent de cei ce pot fi presupuşi atunci când o conştiinţă dată adoptă o formă specializată – cum ar fi un corp fizic – cu scopul de a funcţiona într-un sistem particular.

Aşadar, fiecare cititor deţine simturi interioare, iar într-o anumita masura îi foloseşte constant deşi la nivelul ego-ului nu este conştient de acest lucru. Noi folosim liber şi conştient simţurile interioare. Dacă şi tu ai face la fel, atunci ai percepe acelaşi tip de mediu în care eu exist. Ai vedea o situaţie necamuflată în care evenimentele şi forma sunt libere, nefiind fixate într-un mulaj a timpului asemănător unui jeleu. De exemplu, ai putea vedea camera ta prezentă nu numai ca o conglomeraţie de mobile ce par a fi permanente, ci şi să îţi muţi atenţia către dansul constant, imens al moleculelor

şi altor particule ce compun diversele obiecte.

Ai putea vedea o strălucire fosforescentă, aura “structurilor” electromagnetice ce compun moleculele. Dacă ai dori, ai putea să îţi comprimi conştiinţa până când este suficient de mică pentru a călători într-o singură moleculă, iar din propia lume a moleculei să te uiţi afara şi să cercetezi universul camerei cât şi galaxia gigantică de interconectate, mereu mişcătoare, forme asemănătoare unei stele. Toate aceste posibilităţi reprezintă o realitate legitimă. A ta nu este mai legitimă decât oricare alta, ci este singura pe care o percepi.

Folosind simţurile interioare, noi devenim creatori conştienţi, cocreatori. Dar voi sunteţi creatori inconştienţi chiar dacă ştiţi sau nu asta. Dacă mediul vostru pare a fi nestructurat, numai fiindcă nu înţelegi adevărata natură a ordinei se întâmplă aşa, natură ce nu are nimic de a face cu forma permanentă, ci doar din perspectiva ta se înfăţişează ca având formă.

În mediul meu, nu există 4 după amiaza sau 9 seara. Prin asta vreau să spun că nu sunt restricţionat de o secvenţă de timp. Nu există nimic ce mă poate împiedica să experimentez asemenea secvenţe dacă doresc. Noi experimentăm timpul, sau ceea ce voi numiţi a fi natura sa echivalentă, în termeni de intensităţi a experienţei – un timp psihologic cu propiile sale urcuşuri şi coborâşuri.

Acesta este oarecum similar cu propiile tale emoţii atunci când timpul pare să se deruleze mai repede sau mai încet, dar în privinţe importante este în mare măsură diferit. Timpul nostru psihologic poate fi comparat în termeni de mediu cu zidurile unei camere, dar în cazul acesta zidurile se vor schimba constant în culoare, mărime, înălţime, adâncime şi lungime.

Practic vorbind, structurile noastre psihologice sunt diferite, în sensul în care noi utilizăm în mod conştient o realitate psihologică multidimensională pe care inerent o posezi dar cu care eşti nefamiliarizat la nivelul ego-ului. În acest caz, este natural ca mediul nostru să aibă calităţi multidimensionale pe care simţurile fizice niciodată nu le vor percepe.

În timp ce dictez această carte, eu proiectez o porţiune din realitatea mea către un nivel nediferenţiat situat între sisteme ce sunt relativ libere de camuflaje. Comparativ vorbind, este o zonă inactivă. Dacă te-ai gândi în termeni de realitate fizică, atunci această zonă ar putea fi asemănată cu cea situată imediat deasupra atmosferei pământului. Totuşi, eu vorbesc de atmosfere psihologice şi psihice, iar această zonă este suficient de îndepărtată de self-ul orientat fizic a lui Ruburt pentru ca să fie relative înţelese comunicările.

Într-un fel, ea este de asemenea îndepărtată de mediul meu, deoarece în mediul meu aş avea dificultati în a descrie informaţia în termeni orientaţi fizic. Trebuie să înţelegi că prin distanţă nu mă refer la spaţiu.

Creaţia şi percepţia sunt mult mai mult intim conectate decât poate realiza oricare dintre oamenii de ştiinţă.

Este întru totul adevarat faptul că simţurile tale fizice creează realitatea pe care o percep. Un copac este ceva considerabil diferit pentru un microb, pasăre, insectă şi un om ce stă sub el. Nu spun că el pare a fi diferit. El este diferit. Tu percepi realitatea printr-un set puternic specializat de simţuri. Acest lucru nu înseamnă că realitatea sa există în acea forma într-un mod mai fundamental decât există în forma percepută de microb, insectă sau pasare. Nu poţi percepe realitatea copacului în alt context decât al tău. Aceasta se aplică oricărui lucru din interiorul sistemului fizic pe care îl cunoşti.

Nu vreau să spun că realitatea fizică este falsă. Ci doar că tabloul fizic este pur şi simplu unul din infinitele moduri de a percepe variatele aspecte prin care conştiinţa ta se exprimă pe sine. Simţurile fizice te forţează să traduci experienţa în percepţii fizice. Simţurile interioare iţi deschid aria de percepţii, permiţându-ţi să interpretezi experienţa într-o manieră mult mai liberă, sa creezi noi forme şi canale prin care tu, sau orice conştiinţă, se poate cunoaşte pe sine.

Conştiinţa este, printre alte lucruri, un exerciţiu spontan de creativitate. Tu înveţi acum, într-un context tridimensional, modurile prin care existenţa ta emoţionala şi psihică poate crea varietăţi de formă fizică. Tu te invarţi în mediul fizic, iar manipulările efectuate sunt mai apoi imprimate automat asupra mulajului fizic. Mediul nostru este în sine creativ într-o maniera diferită faţă de al tău. De exemplu, mediul tău este creativ prin faptul că pomul rodeşte fructe, există un principiu de sine susţinut, pamântul îşi hrăneşte semenii. Aspectele natural creative sunt materializările celor mai adânci înclinaţii spirituale, psihice şi fizice ale speciilor, în termenii voştrii determinate cu eoni în urma, fiind o parte a băncii rasiale de cunoştiinţe psihice.

Noi înzestrăm elementele mediului nostru cu o creativitate chiar mai bogată, ce este dificil a fi explicată. De exemplu, nu avem flori care cresc. Dar intensitatea, puterea psihică condensată a naturii noastre psihologice formează noi dimensiuni de activitate. Dacă pictezi un tablou în existenţa tridimensională, atunci tabloul trebuie să fie realizat pe o suprafaţă plată, de abia sugerând completa experienţă tridimensională ce nu poate fi inserată în el. În mediul nostru, putem crea orice efecte dimensionale dorim. Toate aceste abilităţi nu sunt numai ale noastre. Ele sunt moştenirea ta. Aşa cum vei vedea mai târziu în această carte, tu exersezi mult mai frecvent decât ar părea simţurile interne şi abilităţile multidimensionale, în alte stări de conştiinţă decât în cea normală, cea din starea de trezire.

Deoarece mediul meu nu deţine elemente fizice uşor definibile, tu vei putea întelege natura sa prin deducţii, în timp ce explic câteva subiecte înrudite pe tot cuprinsul acestei cărţi.

Propiul tău mediu fizic iţi apare ca fiind fizic datorită structurii tale psihologice. Dacă ai dobândi simţul continuităţii tale personale în principal prin procese asociative, mai degrabă decât ca un rezultat al familiarităţii self-ului ce se miscă prin timp, atunci vei experimenta realitatea fizica într-un mod complet diferit. Obiectele din trecut şi viitor pot fi percepute simultan iar prezenţa lor justificată prin conexiuni asociative. Să spunem că de-a lungul vieţii sale, tatăl tău a avut opt scaune favorite. Dacă mecanismele tale de percepţie vor fi în principal aranjate ca un rezultat al asocierilor intuitive mai degrabă decât al secventelor de timp, atunci tu vei percepe toate aceste scaune într-o singură clipă; sau vazând unul, vei fi conştient de celălalte. Aşadar, mediul nu este în sine un lucru separat, ci rezultatul modelelor perceptive, iar acestea sunt determinate de structura psihologică.

Prin urmare, dacă vrei să ştii cum arată mediul meu va trebui să inţelegi mai întâi ce sunt eu. Pentru a oferii indicii, va trebui să vorbesc în general despre natura conştiinţei. Făcând acest lucru, voi sfârşi prin a-ţi spune multe despre tine. Porţiunile interioare ale identităţii tale sunt deja conştiente de multe lucruri pe care ţi le voi comunica. O parte din scopul meu este să îţi familiarizez self-ul egotistic cu cunoştiinţele ce sunt deja ştiute de o porţiune lărgită a conştiinţei tale, mult timp ignorată de tine.

Tu priveşti înspre universul fizic şi interpretezi realitatea conform informaţiilor primite de la “simţurile exterioare”. Figurat vorbind, eu voi sta în realitatea fizica şi voi privi pentru tine spre interior, descriind acele realităţi de conştiinţă şi experienţă de care eşti în prezent prea fascinat pentru a le vedea. Căci, eşti fascinat de realitatea fizică, şi te aflii într-o transa la fel de adâncă precum cea a femeii prin care scriu această carte.

Toată atenţia ta este concentrată într-un mod puternic specializat asupra unui punct strălucitor pe care îl numeşti realitate. Există alte realităţi împrejurul tău, dar le ignori existenţa şi înlături orice stimuli ce vin dinspre ele. Aşa cum vei descoperi, există un motiv pentru a fi în această transă, dar putin câte putin trebuie să te trezeşti. Scopul meu este de a-ţi deschide ochii interiori.

Bineînţeles, mediul meu include acele alte personalităţi cu care intru în contact. Comunicarea, percepţia şi mediul cu greu pot fi separate. Aşadar, tipul de comunicare întreprins de mine şi de asociaţii mei este extrem de important în orice discutie despre mediul nostru.

În următorul capitol sper să îţi ofer o idee despre existenţa noastră, munca în care suntem implicaţi, dimensiunea în care existăm, scopurile ce ne sunt dragi; şi cel mai important, despre acele interese ce îţi alcătuiesc existenţa.