Traduceri din Seth

Experienţele de după moarte nu ar părea atât de straine şi de neînţeles dacă ai realiză că întâlneţti situaţii similare ca o parte normală a existenţei tale prezente.

În stările de somn şi de vis tu eşti implicat în aceeaşi dimensiune de existenţă în care se desfăşoara experienţele tale de după moarte. Nu ţii minte părţile cele mai importante ale acestor aventuri nocturne, iar cele pe care ţi le aminteşti par, ca o regulă, bizare sau haotice. Acest lucru se întâmplă pur şi simplu deoarece în starea ta prezentă de dezvoltare, nu eşti capabil să te mişti conştient în mai mult decât un mediu.

Într-adevăr, în timp ce corpul fizic doarme tu exişti conştient într-o stare coerentă şi creativă şi desfăşori multe dintre activităţiile pe care ţi-am spus că le vei întâlni după moarte. Pur şi simplu îţi îndrepţi principala ta concentrare a atenţiei într-o dimensiune diferită de activitate, una în care într-adevăr ai operat continuu.

Acum, aşa cum deţii memorii ale vieţii tale în starea de trezire, aşa cum păstrezi o mare parte din aceste memorii pentru întâlnirile fizice zilnice şi aşa cum acest izvor de memorii îţi asigură un simţ al continuităţii zilnice, în mod similar self-ul tău din starea de vis deţine un corp la fel de mare de memorii. Aşa cum există continuitate în viaţa ta zilnică, la fel există continuitate şi în viaţa din timpul somnului.

Aşadar, o porţiune din tine este conştientă de absolut fiecare întâlnire şi experienţă de vis. Visele nu sunt mai halucinatorii decât este viaţa fizică. În ceea ce îl priveşte pe self-ul ce visează, self-ul tău fizic treaz este visătorul: Tu eşti visătorul pe care îl trimite în drumul său. Experienţele tale zilnice sunt visele pe care le visează, deci, atunci când te uiţi sau te gândeşti la self-ul din starea de vis o faci plin de prejudecăţi, considerând că “realitatea” ta este reală iar realitatea lui este o iluzie.

Cu toate acestea, realitatea sa este mult mai nativă existenţei tale. Dacă în starea de vis nu găseşti coerenţă, acest lucru se întâmplă deoarece te-ai autohipnotizat înspre a crede că nu există aşa ceva. Bineînţeles, tu încerci să traduci aventurile tale nocturne în termeni fizici şi încerci să îi îndeşi în distorsiunea ta deseori limitată a naturii realităţii.

Într-o oarecare măsură, acest lucru este natural. Dintr-un un motiv tu eşti concentrat într-o viaţă zilnică. Tu ai acceptat-o ca pe o provocare. Dar, în cadrul ei, tu eşti de asemenea menit a creşte, dezvolta şi extinde limitele conştiinţei tale. Este foarte dificil să admiţi că tu eşti în multe moduri mult mai eficient şi creativ în stările de somn decât în starea de trezire şi oarecum cutremurator a recunoaşte că într-adevar corpul de vis poate zbura, sfidând timpul şi spaţiul. Este mult mai uşor a afirma că toate aceste experienţe sunt simbolice şi nu cuvânt cu cuvânt adevărate; a elabora teorii psihologice complicate; de exemplu pentru a explica visele în care zbori.

Simplul fapt este că atunci când visezi că zbori, deseori faci acest lucru. În starea de vis operezi mai mult sau mai puţin sub aceleaşi condiţii, condiţii ce sunt native unei conştiinţe nefocalizate în realitatea fizică. Aşadar, multe din experienţele tale sunt precis acelea pe care le vei întâlni după moarte. Poţi vorbi cu rude sau prieteni morţi, să revizitezi trecutul, întâmpini vechi colegi de şcoală, mergi pe străzi ce au existat cu 50 de ani în urmă – în termeni fizici, călătoreşti prin spaţiu fără a necesita nici un timp fizic pentru a face acest lucru; să fii întâmpinat de călăuze, fii instruit, îi înveţi pe alţii, execuţi Muncă plină de sens, rezolvi probleme, halucinezi.

În viaţa fizică există o pauză între conceperea unei idei şi construcţia sa fizică. În realitatea de vis nu se întâmpla aşa. Aşadar, cea mai buna metodă de a deveni dinainte familiarizat cu mediul de după moarte, vorba vine, este de a explora şi înţelege natura self-ului tău ce visează. Nu multe persoane doresc să investească timp sau energie în acest proiect.

Totuşi, metodele sunt disponibile, iar cei cale le folosesc nu se vor găsi alienaţi atunci când după moarte întreaga focalizare a atenţiei este îndreptată în acea direcţie.

Deoarece memoria ta conştientă este atât de puternic conectată cu atenţia în interiorul corpului, deşi părăseşti corpul atunci când dormi, de obicei conştiinţa în stare de trezire nu ţine minte acest lucru.

În starea de somn, tu deţii memorii a tuturor personajelor întâlnite în visele tale, deşi ai fi putut întâlni sau nu o parte dintre acestea în experienţele din timpul zilei. În starea de somn, de-a lungul anilor tu poţi avea experienţe constante cu parteneri apropiaţi ce pot trăi în altă parte a lumii, fiindu-ţi străini în starea de trezire.

Aşa cum strădaniile tale zilnice au înţeles şi scop, la fel se întâmplă şi cu aventurile din vise, iar în acestea tu atingi diferite scopuri impuse de tine. Ele vor continua în experienţa de după moarte. Forţa vitală, viaţa şi creativitatea din spatele existenţei tale fizice este generată în această altă dimensiune. Cu alte cuvinte, tu eşti în multe moduri o proiecţie trupească a self-ului tău ce visează.

Self-ul din starea de vis, aşa cum îl concepi, este doar o umbră a realităţii sale, deoarece acesta este un punct psihologic de referinţă iar în termenii voştrii de continuitate ce uneşte toate porţiunile identităţii tale. Doar cei mai dezvoltaţi sunt conştienţi de natura sa adâncă. Cu alte cuvinte, el reprezintă o faţetă puternică a identităţii tale globale. Experienţele sale sunt atât de însufleţite iar “personalitatea” sa atât de bogată – de fapt mai bogată – pe cât este în acest context personalitatea fizică pe care o cunoşti.

Imaginează-ţi pentru moment că eşti un copil, iar eu încerc să preiau rolul specific de a-ţi explica cum va fi self-ul tău adult, cel mai dezvoltat – iar în explicaţiile mele, eu spun că acest self adult este într-o oarecare măsură deja o parte din tine, un rezultat sau proiecţie a ceea ce eşti. Iar acest copil spune, “Dar ce se va întâmpla cu mine? Trebuie să mor pentru a deveni acest alt self?” Nu vreau să mă schimb. Cum pot fi vreodată acest self adult când el nu este ceea ce sunt eu acum, fără a muri ca ceea ce sunt.

Eu sunt oarecum în aceeaşi poziţie atunci când încerc să îţi explic natura acestui self interior, căci deşi poţi deveni conştient de el în visele tale, nu poţi cu adevarat aprecia maturitatea sau abilităţiile sale; totuşi ele sunt ale tale în acelaşi mod în care abilităţiile adultului au aparţinut copilului. În starea de vis tu înveţi, printre alte lucruri, cum să îţi construieşti zilnic realitatea ta fizică, la fel dum după moarte înveţi cum să îţi construieşti următoarea ta viaţă fizică.

În vise tu rezolvi problemele. În timpul zilei tu eşti în mod conştient atent la metodele de a rezolva problemele, metode pe care le-ai învăţat în timpul somnului. În vise tu îţi stabileşti scopurile, aşa cum după moarte îţi stabileşti obiectivele pentru o nouă reîncarnare.

Acum, nici o structură psihologică nu este uşor a fi descrisă în cuvinte. Pentru a explica natura personalităţii aşa cum în general este cunoscută, sunt folosiţi tot felul de termeni: eu, subconştient, ego, superego; toţi aceştia pentru a diferenţia acţiunile întreţesute ce alcătuiesc personalitatea fizică. Self-ul ce visează este la fel de complicat. Poţi spune că anumite porţiuni din el se ocupă cu realitatea fizică, manipularea fizică şi planificarea; unele cu nivele profunde ale creativităţii şi împlinirilor ce asigură supravieţuirea fizică; unele cu comunicarea, chiar cu elemente mai extinse ale personalităţii ce sunt în general necunoscute; unele cu experienţa şi existenţa continuă a ceea ce poţi numi sufletul sau globala entitate individuală, adevăratul self multidimensional.

Sufletul creează trupul. Creatorul de abia se uită la creaţia sa. Pentru un motiv sufletul creează trupul cât şi existenţa fizică, aşadar nimic din acestea nu ar trebui să te conducă la o aversiune faţă de viaţa fizică şi nici spre o lipsă a aprecierii acelor bucurii senzoriale de care eşti înconjurat. Orice călătorii în interior ar trebui să îţi permită să găseşti o semnificaţie măreaţă, frumuseţe şi sens în viaţa aşa cum o cunoşti acum; dar plăcerea şi desfătarea completă de asemenea înseamnă să îţi foloseşti toate abilităţiile, să explorezi dimensiuni interioare cu la fel de multă minunăţie şi entuziasm. Aşadar, cu o înţelegere adecvată este foarte posibil să devii familiarizat cu tărâmurile, mediile şi experienţele de după moarte. Le vei găsi la fel de însufleţite ca oricare pe care le cunoşti. Asemenea explorări vor schimba complet preconcepţiile sumbre despre existenţa de după moarte. Este foarte important ca pe cât posibil să te dezbraci de cât mai multe preconcepţii deoarece acestea îţi vor împiedica progresul.

În general vorbind, dacă eşti îndeajuns de mulţumit de realitatea fizică, eşti într-o poziţie mult mai bună de a studia aceste medii interioare.

Dacă vezi răul peste tot în jurul vieţii tale fizice şi dacă el pare să cântărească mai mult decât binele, atunci nu eşti încă pregatit. Nu ar trebui să te angajezi într-o explorare a acestor aventuri nocturne dacă eşti deprimat, deoarece în acest timp starea ta fizică este predispusă spre experienţe depresive, fie ca esti treaz sau dormi. Nu ar trebui să te angajezi într-un asemenea studiu dacă speri să înlocuieşti experienţele interioare cu cele fizice.

Dacă ideile tale de bine şi de rău sunt riguroase, inflexibile, atunci nu deţii înţelegerea necesară pentru orice manipulare conştientă în această altă dimensiune. Cu alte cuvinte, pe cât posibil ar trebui să fii flexibil mental, psihologic şi spiritual, deschis noilor idei, creativ şi nu excesiv de dependent de dogme şi sisteme de organizare.

Ar trebui să fii îndeajuns de competent şi înţelegător. În acelaşi timp ar trebui să fii suficient de prietenos în mediul tău fizic astfel încât să fii capabil să tratezi viaţa aşa cum este ea. Ai nevoie de toate resursele tale. Aceasta va fi o explorare şi strădanie activă, nu o retragere pasivă şi în mod sigur nu un refugiu las. Spre sfârşitul acestei cărti vor fi oferite metode pentru cei dintre voi care sunt interesaţi a explora conştient aceste condiţii de după moarte; având ceva control asupra progresului şi experienţelor tale.

Totuşi, vreau să descriu mai in amănunt aceste condiţii. Acum, în viaţa fizică tu vezi ceea ce vrei să vezi. Tu percepi date specifice dintr-un câmp disponibil de realitate – date ce sunt selectate atent de către tine, în concordanţă cu ideile tale despre ce este realitatea. În primul rând tu creezi aceste date.

Dacă crezi că toţi oamenii sunt rai, nu vei experimenta partea bună din ei. Vei fi complet închis faţă de ea. La rândul lor ei îţi vor arăta partea rea. Vei vedea telepatic că ceilalţi nu te simpatizează şi îţi vei proiecta antipatia ta asupra lor.

Cu alte cuvinte, experienţa ta urmăreşte aşteptările tale. Acelaşi lucru se aplică experienţelor de după moarte, experienţelor din timpul visului cât şi oricaror întâlniri din afara corpului. Dacă eşti obsedat de ideea răului, atunci vei întâlni condiţii nefaste. Dacă crezi în diavoli, atunci îi vei întâlni. Aşa cum am menţionat mai devreme, există o libertate mult mai mare atunci când conştiinţa nu este fizic orientată. Încă o dată, în realitate gândurile şi emoţiile sunt construite fără un interval de timp fizic. Aşa ca, dacă crezi că vei fi întâmpinat de un demon, îţi vei crea propia ta formă de gând a acestuia, nerealizând că ea este creaţia ta.

Aşadar, dacă într-o asemenea manieră te concentrezi asupra necazurilor din experienţa fizică, atunci încă nu eşti gata pentru asemenea explorari. Este bineînţeles posibil ca în asemenea condiţii să întâlneşti o formă de gând ce aparţine altcuiva, dar dacă nu crezi în demoni, vei recunoaşte tot timpul natura fenomenului şi vei rămâne nevătămat.

Dacă aceasta este propia ta formă de gând, atunci poţi învăţa de la ea, întrebându-te ce reprezintă, ce problemă a fost materializată. După moarte poţi halucina acelaşi lucru, să îl foloseşti ca un simbol şi să treci printr-o bătălie spirituală ce bineînţeles nu ar fi necesară dacă ai avea mai multă înţelegere. Vei lucra la ideile, problemele şi dilemele de la nivelul propiu de înţelegere.

Mediile de după moarte există pretutindeni în jurul tău. Punct.

Este ca şi cum situaţia ta prezentă şi toate fenomenele fizice au fost proiectate din interior înspre afară, oferindu-ţi o continuă imagine în mişcare, forţându-te să percepi doar acele imagini ce au fost transpuse. Acestea par atât de reale încât te găseşti în poziţia de a reacţiona constant la ele.

Ele servesc a masca alte realităţi valide ce există în acelaşi timp, iar din aceste alte realităţi tu primeşti puterea şi cunoaşterea operării proiecţilor materiei. Poţi “seta maşina să meargă în gol”, vorba vine, să opreşti aparenta mişcare şi să îţi îndrepţi atenţia către aceste alte realităţi.

În primul rând, trebuie să realizezi că ele există. Ca o exercitiu preliminar a metodelor ce le voi oferi mai târziu, este o idee bună să te intrebi acum şi atunci: ”De care lucruri sunt de fapt conştient în acest moment?” Fă acest mic exerciţiu cu ochii deschişi şi apoi în timp ce sunt închişi.

Atunci când ochii sunt deschişi, nu considera că numai obiectele imediat perceptibile există. Uită-te acolo unde spaţiul pare gol şi ascultă în mijlocul liniştii. Există structuri moleculare în fiecare centimetru de spaţiu gol, dar ţi-ai condiţionat urechile să nu le audă. Atunci când eşti în starea de vis tu îţi foloseşti simţurile tale interioare şi le ignori atunci când eşti treaz.

Simţurile interioare sunt echipate să perceapă date ce nu sunt fizice. Ele nu sunt înşelate de imaginiile pe care le proiectezi în realitatea tridimensională. Ele pot percepe obiectele fizice. Simţurile tale fizice sunt extensii ale acestor metode interioare de percepţie, iar după moarte pe acestea te vei baza. Ele sunt folosite în experienţele din afara corpului. Ele operează constant sub conştiinţa în stare de trezire astfel încât poţi deveni familiarizat acum cu natura percepţiei de după moarte. Punct.

Cu alte cuvinte, mediul, condiţiile şi metodele de percepţie nu îţi vor fi străine. Nu eşti aruncat brusc într-un necunoscut; acel necunoscut este acum o parte din tine. A fost o parte din tine înaintea acestei naşteri fizice şi va fi o parte din tine după moartea fizică.

Totuşi, peste tot cuprinsul istoriei tale aceste conditii au fost sterse din conştiinţa ta. Omenirea a avut diverse concepte despre propia sa realitate dar se pare că dinadins s-a îndepărtat de ele în ultimul secol. Există multe motive şi vom încerca să acoperim o parte din ele. În multe moduri, tu eşti “mort” acum – şi atât de mort pe cât vei fi vreodată.

În timp ce te ocupi de treburile şi strădaniile zilnice, în spatele conştiinţei normal treze tu eşti de asemenea concentrat în alte realităţi, reacţionând la stimuli de care self-ul tău fizic conştient nu este atent, percepând situaţiile prin simţurile interioare, şi experimentând evenimente ce nu sunt nici măcar înscrise înăuntrul creierului fizic. Întreaga ultimă porţiune ar trebui subliniată.

După moarte, eşti pur şi simplu conştient de aceste dimensiuni de activitate pe care acum le ignori. Acum existenţa fizică predomină. Atunci nu va fi aşa. Şi nici nu îţi va fi pierdută iar memoriile tale vor fi reţinute. Pur şi simplu vei ieşi dintr-un cadru particular de referinţă. Sub anumite condiţii vei fi chiar liber să foloseşti în diferite moduri anii ce aparent ţi-au fost oferiţi.

De exemplu: ţi-am spus că timpul nu este construit dintr-o serie de momente, una succedându-se după alta, deşi acum le percepi în acea manieră. Evenimentele nu sunt lucruri ce ţi se întâmplă. Ele sunt experienţe materializate formate de către tine conform propiilor aşteptări şi credinte. Porţiuni interioare ale personalităţii tale realizează acum acest lucru. După moarte nu te vei concentra asupra formelor fizice luate de timp şi de evenimente. Poţi folosi aceleaşi elemente, aşa cum un pictor îşi poate folosi culorile.

Poate că durata ta de viaţă va fi de 77 de ani. După moarte poţi, în anumite condiţii specifice şi dacă alegi acest lucru, să experimentezi evenimentele acelor 77 de ani în tihnă - dar nu neapărat în termeni de continuitate. Poţi schimba evenimentele. Poţi manevra în acea dimensiune particulară de activitate ce a reprezentat cei 77 de ani ai tăi.

Dacă găseşti grave erori de judecată, le poţi corecta. Cu alte cuvinte, te poţi perfecţiona dar nu poţi intra încă o dată în acel cadru de referinţă ca o conştiinţă ce participă complet, să zicem, la tendinţele istorice din acel timp, luând parte la existenţa halucinantă de masă ce a rezultat din conştiinţa aplicată a self-ului tău cât şi a “contemporanilor” tăi.

Unii aleg acest lucru mai degrabă decât reîncarnarea, sau aleg un studiu înaintea unei noi reîncarnări. În fundul sufletului aceşti oameni sunt foarte des perfecţionişti. Ei trebuie să se întoarcă şi să creeze. Trebuie să îşi corecteze erorile. Ei folosesc imediata viaţă trecută ca şi o pânză, iar cu aceeaşi “pânză” încearcă sa creeze o imagine mai bună. Acesta este un exerciţiu mental şi psihic experimentat de mulţi, ce necesită o mare concentrare, exerciţiu ce nu este mai halucinatoriu decât orice existenţă.

Pentru a le întelege mai bine poţi simţi că vrei să “retrăieţti” anumite porţiuni din viaţa ta. Aşadar, experienţa ta de viaţă este a ta. Asemenea condiţii cu siguranţă nu sunt străine. În trăirile comune, deseori te imaginezi comportându-te într-o manieră diferită decât ai făcut-o, sau în mintea ta experimentezi evenimente pentru a obţine o mai bună înţelegere a lor. Viaţa ta este propia experienţă-perspectivă, iar când la momentul morţii tu o scoţi afară din contextul fizic de timp şi în masă, o poţi experimenta în alte moduri. Ţine minte, evenimentele şi obiectele nu sunt absolute ci plastice. Evenimentele pot fi schimbate atât înainte cât şi după apariţia lor. Ele nu sunt niciodată stabile sau permanente, deşi în contextul realităţii tridimensionale pot părea ca fiind aşa.

Orice lucru de care eşti conştient în existenţa tridimensională este doar o proiecţie a unei realităţi lărgite în acea dimensiune. Evenimentele de care eşti conştient sunt doar acele fragmente de activităţi ce îşi fac loc sau apar conştiinţei tale normal treze. Alte porţiuni din aceste evenimente îţi sunt aproape clare atât în starea de vis cât şi dedesubtul conştiinţei normale din timpul zilei.

Dacă vrei să ştii cum este moartea, atunci devino conştient de propia ta conştiinţă în timp ce este despărţită de activităţiile fizice. Vei afla că este foarte activă. Cu antrenament vei descoperi că, conştiinţa normal trează este extrem de limitată, şi ceea ce ai considerat odată ca fiind condiţii de moarte par mult mai aproape de condiţiile de viaţă.

Asemenea alte existenţe şi realităţi deja descrise coexistă cu a ta, iar în starea de trezire tu nu eşti conştient de ele. Acum, în visele tale tu eşti foarte des capabil a percepe asemenea situaţii, dar des le preschimbi în accesorii propii de vis, iar în acest caz la momentul trezirii tu ai o foarte mică memorie clară.

În acelaşi mod în mijlocul vieţii, stărui asupra aşa numitelor fantome şi apariţii, iar din acest motiv tu însuţi apari ca o apariţie altora, în mod special atunci când trimiţi puternice forme de gând din starea de somn, sau chiar atunci când inconştient călătoreşti în afara corpului fizic.

Evident, există atâtea tipuri de fantome şi apariţii pe cât există oameni. Ele sunt la fel de alerte sau de nealerte faţă de situaţia lor pe cât eşti tu faţă de situaţia ta. Cu toate acestea, ele nu sunt complet concentrate în realitatea fizică, fie în personalitate sau în formă, iar aceasta este principala lor distincţie. Unele apariţii sunt forme de gând trimise de personalităţile supravieţuitoare datorită unei anxietăţi adânci, prelungite. Ele descriu acelaşi tip de comportament compulsiv ce poate fi văzut în multe situaţii din experienţa ta obişnuită.

Acelaşi mecanism ce determină o femeie tulburată să desfaşoare o activitate repetitivă cum ar fi o constantă spălare şi respălare a mâinilor, de asemenea cauzează un tip particular de apariţie să se întoarcă din nou şi din nou în acelaşi loc. În asemenea cazuri comportamentul este foarte des compus din acţiuni repetitive.

Din motive variate, o asemenea personalitate nu a învăţat să îşi asimileze propia experienţă. Caracteristicile unei asemenea apariţii sunt în concordanţă cu cele ale personalităţii tulburate – cu câteva excepţii totuşi. Întrega conştiinţă nu este prezentă. Personalitatea însuşi pare a avea un coşmar, sau o serie de vise ce reapar, în timpul cărora ea se reîntoarce în mediul fizic. Personalitatea în sine este “teafără şi nevătămată”, dar anumite porţiuni ale ei lucrează la problemele nerezolvate şi descarcă energie într-o asemenea manieră.

Ele sunt în sine destul de nepericuloase. Doar interpretarea ta a acţiunilor lor poate cauza apariţia unor dificultăţi. În mijlocul vieţii, a condiţiilor de viaţă, în alte nivele de realitate tu de asemenea apari ocazional ca o fantomă, unde “pseudoaparenţa” ta cauzează câteva comentarii şi este fundaţia multor mituri – şi nici măcar nu eşti conştient de acest lucru.

Acum, eu vorbesc în mod general. Încă o dată, există excepţii în care memoria este păstrată, dar ca o regulă fantomele şi apariţiile nu sunt mai conştiente de efectul lor asupra altora decât eşti tu atunci când aproape inconştient apari în lumi ce ţi se vor părea a fi străine.

Combinarea gândului, emoţiei şi dorinţei creează formă, posedă energie şi este formată din energie. Ea se va arăta în cât mai multe feluri posibil. Tu recunoşti doar materializările fizice, dar aşa cum a fost menţionat mai devreme în această carte, tu trimiţi în afara ta pseudoforme de-ale tale de care nu eşti conştient; iar acestea sunt complet în afara existenţei călătoriei astrale sau proiecţiei, ce este o chestiune mult mai complicată.

Tu apari în forma astrală în realităţi ce comparativ sunt mult mai avansate decât a ta. De obicei eşti recunoscut datorită dezorientarii tale. Nu ştii cum să te mişti. Nu ştii obiceiurile. Dar fie că ai sau nu o formă fizică, dacă deţii emoţii sau gânduri, acestea vor lua formă. Ele au o realitate. Dacă te gândeşti puternic la un obiect, el va apărea undeva.

Dacă te gândeşti puternic că te aflii într-o altălocaţe, o pseudoimagine de-a ta va fi proiectată din tine în afară către acel loc, fie că este sau nu percepută şi fie că eşti sau nu conştient de ea, sau conştient în ea. Acest lucru se aplică celor care au părăsit sistemul tău fizic şi celor care încă sunt în el.

Toate aceste forme sunt numite construcţii secundare, deoarece ca o regulă, conştiinţa completă a personalităţii nu se află în ele. Ele sunt proiecţii automate.

Acum, în construcţiile principale, o conştiinţă, de obicei pe deplin atentă şi alertă, adoptă o formă - nu cea “nativă”- şi în mod conştient o proiectează, des într-un alt nivel de realitate. Chiar acest lucru este a strădanie complicată, foarte rar folosită pentru scopurile comunicării.

Există metode mult mai uşoare. Am explicat într-o oarecare măsură modul în care imaginiile sunt construite dintr-un câmp disponibil de energie. Tu percepi doar propiile tale construcţii. Aşadar, dacă o “fantomă” vrea să te contacteze, o poate face prin intermediul telepatiei, iar dacă doreşti tu însuţi poţi construi imaginea analoagă. Sau, individul îşi poate trimite o formă de gând în acelaşi timp în care comunică telepatic cu tine. Camerele tale sunt pline acum de forme de gând pe care nu le percepi; şi din nou, tu eşti acum la fel de mult un fenomen spectral pe cât vei fi după moarte. Pur şi simplu nu eşti conştient de acest fapt.

Tu ignori anumite variaţii de temperatură şi curenţi de aer - spunându-ţi că există doar în imaginaţia ta – ce în schimb sunt indicii a unor asemenea forme de gând. Tu arunci în fundal comunicăriile telepatice ce foarte des acompaniază asemenea forme şi îndepărtezi toate doveziile că alte realităţi există destul de valid împreună cu a ta, că în mijlocul unei existenţe tu eşti înconjurat de dovezi intangibile dar valide. Cuvintele “viaţă” şi “moarte” servesc a-ţi limita înţelegerea, a pune bariere acolo unde nici una nu există inerent.

Unii prieteni şi rude moarte într-adevăr te vizitează, proiectând propiul lor nivel de realitate înspre a ta, dar ca o regula nu poţi percepe formele lor. Cu toate acestea, ele nu sunt mai fantomatice, sau “moarte”, decât eşti tu atunci când te proiectezi în realitatea lor – aşa cum faci din starea de somn.

Ca o regulă, ei te pot percepe în aceste ocazii. Ceea ce des uiţi este că asemenea indivizi se află în diferite stadii de dezvoltare. Unii au conexiuni mai puternice cu sistemul fizic decât alţii. Durata de timp în care un individ este mort, în termenii voştrii, are puţin de a face cu faptul că vei fi sau nu vizitat, ci mai degrabă intensitatea relaţiei este importantă.

Aşa cum a fost menţionat mai devreme, în starea de somn poţi ajuta persoane recent decedate, străini, să se aclimatizeze cu condiţiile de după moarte, chiar dacă aceste cunoştiinţe nu îti vor fi disponibile dimineaţa. Aşadar alţii, străinii, pot comunica cu tine atunci când dormi şi chiar să te ghideze prin variatele perioade ale vieţii tale.

Nu este o simplă chestiune de a explica condiţiile de viaţă aşa cum le cunoşti, prin urmare este extrem de dificil a discuta despre complexităţiile de care nu eşti conştient.

Punctul principal pe care vreau să îl clarific în acest capitol este că tu eşti deja familiarizat cu toate condiţiile ce le vei întâlni după moarte şi într-o măsură poţi deveni conştient de acestea.