Traduceri din Seth

Există varietăţi nelimitate de experienţe ce îţi sunt disponibile după moarte, toate posibile, dar unele mai puţin probabile decât altele, în concordanţă cu dezvoltarea ta. Foarte general, există trei domenii principale, deşi excepţiile şi cazurile extraordinare pot merge pe alte drumuri.

Te poţi decide asupra unei noi reîncarnări. Poţi alege să te concentrezi asupra vieţii tale trecute, folosind-o ca materie pentru o nouă experienţă, după cum a fost menţionat mai devreme creând variaţiuni de evenimente aşa cum le-ai cunoscut, făcând corecţii în timp ce alegi. Sau, poţi intra complet în alt sistem de probabilităţi; iar acesta este destul de independent de o existenţă reîncarnaţională. Într-un asemenea caz vei lasa în urmă toate gândurile despre continuitatea timpului.

Unii indivizi, unele personalităţi, prefeă o organizare a vieţii în funcţie de trecut, prezent, viitor într-o structură aparent logică, iar de obicei aceste persoane aleg reîncarnarea. Alţii, naiv preferă să experimenteze evenimentele într-o manieră

extraordinar de intuitivă, organizarea fiind asigurată de procesele asociative. Aceştia vor alege un sistem de probabilităţi pentru următoarea lor strădanie principală.

Unora pur şi simplu ne le place sistemul fizic şi printr-o asemenea cale pleacă din el. Totuşi, acest lucru nu poate fi realizat până când ciclul reîncarnaţional, odată ales este dus la îndeplinire, aşadar ultima alegere există pentru cei care prin reîcarnare şi-au dezvoltat abilităţiile pe cât a fost posibil în acel sistem.

Unii, terminând cu reîncarnarea, pot alege să reintre în ciclu acţionând ca profesori iar în asemenea cazuri o recunoaştere a identităţii lărgite este mereu prezentă. Există un stadiu intermediar de relativă indecizie, un tărâm mijlociu de existenţă; o comparativ vorbind zonă de odihnă, şi din această zonă apar majoritatea comunicăriilor primite de la rude. Acesta este în mod obişnuit nivelul ce este vizitat de către cei ce sunt în viaţă în timpul proiecţiilor din starea de vis.

Totuşi, înainte de timpul alegerii există o perioadă de auto-examinare unde întrega ta “istorie” îţi devine disponibilă. Tu înţelegi natura entităţii şi esti sfătuit de alte porţiuni ale acelei entităţi, mai “avansate” decât eşti tu.

De exemplu, vei deveni conştient de celălalte self-uri reîncarnaţionale. Vor exista legături emoţionale cu alte personalităţi pe care le-ai cunoscut în vieţile trecute iar unele din acestea se pot suprapune peste relaţiile tale din imediata viaţă trecută. Totodată, acesta este un loc de întâlnire pentru indivizii din propiul tău sistem.

Toate explicaţiile necesare sunt oferite celor care sunt dezorientaţi. Cei care încă nu realizează că sunt morţi le este comunicată aici adevărata lor condiţie, iar toate eforturile sunt făcute pentru a reîmprospăta energiile şi spiritele. Este un timp de studii şi de înţelegere. Din această zonă unele personalităţi tulburate au acele vise de reîntoarcere în mediul fizic.

Este un loc de comerţ între sisteme, vorba vine. Reexaminările şi dezvoltarea sunt importante, mai degrabă decât perioada petrecută de un individ în această zonă. Este un pas intermediar, unul important. În visele Tale, tu ai fost aici.

Reîncarnarea implică mult mai mult decât o simplă decizie de a trece printr-o altă existenţă fizică. Atunci când majoritatea persoanelor se gândesc la reîncarnare, o fac în termeni de progresie într-o singură linie – în care sufletul se perfecţionează în fiecare viaţă succesivă. Aceasta este o simplificare grosolană. Există infinite varietăţi pe această temă, variaţii individuale. Aşadar, procesul reîncarnării este folosit în multe moduri, iar în acest timp de odihnă indivizii trebuie să se decidă asupra modului unic în care va fi folosită reîncarnarea.

De exemplu, unii vor alege să izoleze diverse caracteristici într-o viaţă dată şi să lucreze aproape exclusiv la acestea, fundamentându-şi experienţa asupra, să zicem o singură temă principală. Dacă este privită dintr-un punct de vedere fizic o asemenea personalitate va parea foarte unilaterala, departe de un individ bine dezvoltat.

Într-o viaţă, intelectul intenţionat poate fi foarte ridicat, iar acele puteri ale minţii sporite pe cât posibil. Aceste abilităţi sunt mai apoi studiate amănunţit de întreaga personalitate, iar atât beneficiile cât şi aspectele dăunatoare ale intelectului sunt cântărite atent. Prin experienţa într-o altă viaţă acelaşi individ se poate specializa în dezvoltarea emoţională şi intenţionat să nu îşi sporească abilităţiile intelectuale.

Încă o dată, imaginea fizica nu ar fi în mod necesar cea a unei personalităţi bine dezvoltate şi echilibrate. Abilităţi creative specifice pot fi specializate în aceeaşi manieră. Dacă ai privi aceste vieţi ca o serie de progresii în termeni obişnuiţi, atunci ai rămâne cu multe întrebări fără răspuns. Cu toate acestea dezvoltarea într-adevar apare, dar indivizii aleg calea în care preferă ca această dezvoltare să aibă loc.

Negându-şi într-o viaţă dată, să zicem dezvoltarea intelectuală, personalităţiile de asemenea învaţă valoarea şi scopul a ceea ce nu stăpânesc. Dorinţa pentru acel lucru este atunci născută în ei – dacă de exemplu mai înainte nu au înţeles scopul intelectului. Aşadar, în acest timp al alegerii personalităţiile decid asupra căilor în care se vor dezvolta în următoarea reîncarnare.

Unii vor alege să experimenteze evoluţia într-o rată mai uşoară şi într-o manieră mai echilibrată. Ei se vor asigura ca toate trăsăturiile personalităţii să lucreze în acelaşi timp, vorba vine, şi chiar să întâlnească iar şi iar persoane pe care le-au cunoscut în alte vieţi. Ei vor rezolva problemele într-o viteză lejeră, mai degrabă decât într-un mod exploziv. Ei vor intra in ritm, aşa cum fac dansatorii.

În acest timp de odihnă şi alegere toate sfaturile sunt oferite. Pentru alte motive, unele personalităţi se reîncarnează înainte de momentul când sunt sfătuiţi să o facă. De obicei, această alegere este nenorocoasă pe termen scurt, deoarece planificările necesare nu au avut loc. Dar pe termen lung lecţii importante vor fi învăţate din această “eroare”. Nu există nici un program dar totuşi este foarte neobişnuit ca un individ să aştepte peste 3 secole între vieţi, deoarece acest lucru face foarte dificilă orientarea, iar legăturile emoţionale cu pământul au devenit slabe.

Relaţiile pentru viaţa următoare au fost stabilite, iar aceasta implică comunicări telepatice între toţi cei implicaţi. Aşadar, acesta este un timp al multor proiecţii. Există aceia care sunt pur şi simplu singuratici, ce se reîncarnează fără emoţii deosebite faţă de perioadele istorice ale pământului. Există alţii care preferă să se reîntoarcă atunci când contemporanii lor dintr-o perioadă istorică trecută se reîntorc din nou, prin urmare există modele de grup ce implică cicluri reîncarnaţionale în care multi, dar nu toţi, sunt implicaţi.

Bineînţeles, există cicluri personale în care familii se pot reîncarna, adoptând diferite relaţii unii faţă de alţii, iar tu ai fost implicat în câteva dintre acestea.

În existenţele reîncarnaţionale există diferite adâncimi ce pot fi sondate. Unii aleg să “meargă până la capăt”. Aceste personalităţi se specializează în existenţa fizică, iar cunoştiinţele lor despre acest sistem sunt foarte cuprinzătoare. Pentru acestea există o deplasare prin fiecare din tipurile tale rasiale - o cerinţă ce nu este impusă asupra majorităţii. Există o intensă preocupare faţă de perioadele istorice. Multe dintre aceste personalităţi trăiesc vieţi comparativ scurte dar foarte intense, iar ele experimentează mai multe vieţi decât majoritatea indiviziilor. Cu alte cuvinte, ei se reîntorc pe cât posibil în cât mai multe perioade istorice, în cele din urma ajutând să modeleze lumea aşa cum o cunoşti tu.

Într-un fel sau altul voi toţi sunteţi călători, chiar înainte să vă începeţi primul ciclu reîncarnaţional. Pentru a spune acest lucru cât mai simplu, voi afirma că nu aveţi în mod necesar aceleaşi fundaluri atunci când intraţi în sistemul fizic de realitate. Aşa cum a fost menţionat mai devreme, existenţa pământeană este o perioadă de antrenament; şi totusi, pe cât posibil aş vrea sa uitaţi ideile voastre obişnuite de evoluţie.

Ideile de bine, mai bine, cel mai bine te pot duce pe căi “greşite”. Tu înveţi să fii cât mai complet posibil. Într-un fel, voi învăţaţi să vă creaţi. În acest proces de cicluri reîncarnaţionale, îţi concentrezi abilităţiile principale în viaţa fizică, dezvoltând calităţi şi caracteristici umane, deschizând noi dimensiuni de activitate. Nu înseamnă că binele nu există, sau că în termenii tăi nu “progresezi”, dar conceptele tale de bine şi progres sunt extrem de distorsionate.

Acum, multe personalităţi au talente extraordinare în lungul unor linii specifice, iar acestea pot aparea iar şi iar în existenţe succesive. Ele pot fi temperate, folosite în variate combinaţii, per total rămânând semnul principal de individualitate şi unicitate a personalităţii. De exemplu, în timp ce majoritatea persoanelor adoptă diferite profesii, ocupaţii şi interese, în ciclul reîncarnaţional unele vor avea o foarte vizibilă linie de continuitate. Ocazional, ea poate fi întreruptă, dar este tot timpul acolo. De exemplu, ei pot fi aproape exclusiv preoţi sau învăţatori.

În această carte va mai fi oferit material ce se ocupă în mod specific de reîncarnare, dar aici vreau să subliniez că în acest timp de alegere dintre vieţi, sunt în joc multe alte chestiuni decât o simplă problemă de renaştere plănuită.

Ocazional, unor personalităţi le este oferită o excepţie de la regula generală, acestea luând un an sabatic de la reîncarnări, o excursie secundară către un alt strat al realităţii, iar apoi se vor reîntoarce. Totuşi, aceste cazuri nu sunt obişnuite. Asemenea chestiuni sunt de asemenea decise în acest timp. Cei care aleg să părăsească sistemul, cei a căror Cicluri reîncarnaţionale sunt terminate, au de luat mult mai multe decizii.

Intrarea în câmpul de probabilităţi poate fi comparată cu intrarea în ciclul reîncarnaţional. Va exista o concentrare susţinută a atenţiei şi existenţei într-un tip complet diferit de realitate. Puterile latente dar abia întrezărite în personalitatea multidimensională sunt atrase şi folosite atunci când o asemenea alegere este luată.

Experienţa psihologică variază considerabil faţă de cea pe care o cunoşti şi totuşi există indicii a ei în interiorul propiului tău psihic. Aici, personalitatea trebuie sa înveţe să grupeze evenimentele într-un mod complet diferit, absolut fără sprijinul oricărei structuri de timp aşa cum o cunoşti tu.

În aceasta, ca în nici o altă realitate, abilităţiile intelectuale şi intuitive în sfârşit lucrează atât de bine împreună încât există puţine distincţii între ele. Self-ul ce se decide asupra unei existenţe reîncarnaţionale este acelaşi self ce alege experienţa în cadrul sistemului probabil. Totuşi, structura personalităţii în acel sistem este destul de diferită. Structurile de personalitate cu care eşti familiarizat sunt doar o singură varietate din multiplele forme de conştiinţă disponibile ţie.

Aşadar, sistemul probabil este la fel de complicat ca şi cel reîncarnaţional. Ţi-am spus că toate acţiunile sunt simultane; aşadar pe de-o parte tu exişti simultan în ambele sisteme. Totuşi, pentru a-ţi explica faptul că sunt implicate decizii şi pentru a separa aceste evenimente, trebuie să le simplific într-o oarecare măsură. Priveşte în acest mod: O porţiune din self-ul întreg se concentrează în ciclurile reîncarnaţionale şi se ocupă aici de dezvoltări. O altă porţiune se concentrează în sistemul de probabilităţi şi se ocupă de dezvoltări acolo.

(Bineînţeles, există şi un sistem probabil în care nu există cicluri reîncarnaţionale, cât şi un ciclu de reîncarnări în care nici o probabilitate nu există.) Deschiderea şi flexibilitatea personalităţii este foarte importantă. Pot fi deschise uşi către existenţe, iar personalitatea poate refuza să le vadă.

Pe de altă parte, toate existenţele probabile sunt deschise, iar conştiinţa poate forma o uşa acolo unde nu a existat nici una în aceşti termeni. În acest timp de alegere şi decizie există călăuze şi învăţători, pentru a-ţi arată alternativele şi explica natura existenţei. Nu toate personalităţiile sunt la acelaşi nivel de dezvoltare. Aşadar, există învăţători mai avansaţi şi învăţători situaţi la nivele mai “joase”.

Dar, acesta nu este un timp al confuziei ci un timp de o mare iluminare şi de incredibile provocări. Mai târziu în aceasta carte va fi oferit material despre conceptul de dumnezeu, material ce te va ajuta să înţelegi câteva lucruri ce au fost nespuse în acest capitol.

Acum, pentru cei dintre voi care aleg să recombine, “să amestece sau să potrivească” evenimente din imediata viaţa trecută – de exemplu, să o încerce în alte moduri- lecţii trebuie de asemenea să fie oferite. În multe din aceste cazuri există o grea problemă şi o rigiditate specifică cuplată cu caracteristicile perfecţioniste menţionate mai devreme.

Anii pământeni vor fi experimentaţi din nou, dar nu în mod necesar în termeni de continuitate. Evenimentele pot fi folosite în orice mod doreşte individul: schimbate, derulate înapoi pentru a vedea deosebirile, probabil în acelaşi mod în care un actor ar pune un film vechi în care a aparut - cu scopul de a-l studia. Bineînţeles că în acest caz actorul îşi poate schimba abordarea sau sfârşitul. El are libertate totală în cadrul evenimentelor din acei ani.

Totuşi, ceilalţi actori sunt forme de gând, în afara cazului când câţiva contemporani se alătură piesei.

Bineînţeles, sub aceste condiţii personalitatea manipulează conştient evenimentele şi studiază variatele sale efecte. Concentrarea cerută este foarte intensă.

Personalităţii îi este comunicată natura celor care participa împreuna cu ea. De exemplu, ea realizează că sunt forme de gând, împreună cu a sa; dar din nou, formele de gând posedă o realitate şi conştiinţă specifică. Pentru el, ei nu sunt actori de carton pe care îi poate manevra după plac. Aşadar, ea trebuie să îi ia în considerare şi are o responsabilitate anume faţă de ei.

Ele vor creşte în conştiinţă şi îşi vor continua propiile linii de dezvoltare pe diferite nivele. Într-un fel toţi suntem forme de gând, iar acest lucru va fi explicat în materialul ce se ocupă de conceptul de dumnezeu. Înţelege totuşi că nu vreau să spun că ne lipseşte propia iniţiativă pentru acţiune, individualitate sau scopuri – şi tine minte că traieşti din interior spre afară. Atunci, probabil că afirmaţia va avea ‘mai mult înţeles’ pentru tine.

Acum, în acest timp de alegere toate aceste chestiuni sunt luate în considerare, iar pregătirile potrivite sunt facute, dar planificarea însăşi este tot o parte a experienţei şi dezvoltării. Aşadar, experienţa intermediară este la fel de importantă ca şi perioada aleasă. Cu alte cuvinte, tu înveţi să îţi planifici existenţele. De asemenea, îţi faci prieteni şi cunoştiinţe în aceste perioade de odihnă, pe care îi vei întâlni iar şi iar - şi poate că doar în experienţele dintre vieţi.

Cu ei poţi discuta experienţa ta din ciclurile reîncarnaţionale. Aceştia sunt ca nişte vechi prieteni. De exemplu, profesorii sunt ei înşişi în cadrul unui ciclu. Cei mai avansaţi dintre ei au întâlnit deja sistemele de reîncarnare şi de probabilităţi, şi se decid asupra “viitoarei” naturi a propiei experienţe. În orice caz, alegerile lor nu sunt alegerile tale. Deşi voi menţiona într-un capitol diferit aceste alte tărâmuri de existenţă deschise lor, noi nu ne vom ocupa aici de ele.

Timpul alegerii este dependent de condiţiile şi circumstanţele individului ce urmează tranziţiei din viaţa fizică. Unora le ia mai mult timp decât altora pentru a înţelege adevărata situaţie.

Aşa cum am explicat mai devreme, alţii trebuie dezbrăcaţi de multe idei şi simboluri ameninţătoare. În termenii tăi timpul alegerii poate avea loc aproape imediat, sau în timp ce antrenamentul se desfăşoara el poate fi amânat pentru o perioadă mult mai mare. Obstacolele principale ce stau în calea timpului alegerii sunt bineînţeles defectuasele idei deţinute de orice individ dat.

Sub anumite condiţii o credinţă în iad sau în rai poate fi la fel de dezavantajoasă. Unii vor refuza să aceepte idea unei munci, dezvoltări şi provocări viitoare, crezând în schimb că situaţiile convenţionale de rai sau iad sunt singurele posibilităţi. Pentru o perioadă de timp ei vor locui într-un asemenea mediu, până când vor învăţa prin experienţa lor că existenţa cere dezvoltare şi că un asemenea rai ar fi steril, plictisitor şi într-adevăr “mort”.

Apoi, ei sunt gata pentru timpul alegerii. Alţii pot insista că datorită greşelilor lor vor fi azvârliţi în iad, iar din cauza forţei unei asemenea credinţe, pentru ceva timp ei vor întâlni asemenea condiţii. Totuşi, în orice situaţie, există întotdeuna învăţători disponibili. Ei încearcă să dărâme aceste false credinţe.

În condiţiile din Hades, indivizii îşi vin mai repede în fire. Propiile frici declanşeaza in ei eliberarea cerută. Cu alte cuvinte, nevoile lor deschid mult mai repede uşile interioare ale cunoaşterii. Starea lor, în mod obişnuit nu ţine atât de mult pe cât ţine starea de rai.

Totuşi, fiecare stare amână momentul alegerii şi al existenţei următoare. Există un punct pe care vreau să îl menţionez aici: În toate situaţiile individul îşi creează experienţa. Cu riscul de a mă repeta spun încă o data acest lucru deoarece acesta este adevărul fundamental al tuturor conştiinţelor şi al existenţei. Nu exist “locuri” speciale, situaţii sau condiţii despărţite după moartea fizică în care orice personalitate dată trebuie să îşi aibă experienţa.

De exemplu, suicidurile ca şi o clasă de acţiuni, nu le este oferită orice “pedeapsă” particulară şi nici a priori condiţia lor nu este mai rea. Ei sunt trataţi ca indivizi. Orice problemă cu care nu te-ai confruntat în această viaţă te vei confrunta în alta. Acest lucru nu se aplică numai suicidelor.

Un sinucigaş îşi poate provoca moartea deoarece refuză experienţa în orice alţi termeni decât cei doriţi de el. Dacă aceasta este situaţia, atunci bineînţeles va trebui să înveţe altceva. Cu toate acestea, mulţi altii aleg să nege experienţa în timp ce sunt în sistemul fizic, sinucigându-se la fel de eficient deşi fizic sunt încă în viaţă.

Condiţiile înrudite cu un act de sinucidere sunt de asemenea importante, cât şi realitatea şi realizarea interioara a individului. Menţionez aici acest lucru deoarece multe filozofii te învaţă că sinuciderile sunt întâmpinate de o soartă specială, aproape răzbunătoare, şi nu este deloc aşa. Totuşi, dacă o persoană se omoară, crezând că acest act îi va anihila pentru totdeuna conştiinţa, atunci această falsă idee ar putea să îi întârzie progresul, deoarece va fi intensificat mai departe de către vină.

Încă o dată, sunt disponibili învăţători pentru a explica adevărata situaţie. Variate terapii sunt folosite. De exemplu, personalitatea poate fi condusă înapoi către evenimentele prealabile deciziei. Atunci, personalităţii îi este permis să îşi schimbe decizia. Un efect de amnezie este introdus, astfel încât suicidul este uitat. Numai mai târziu individul este informat asupra actului, atunci când este mai capabil să îl confrunte sau să îl înţeleagă.

Evident, aceste condiţii sunt de asemenea obstacole la momentul alegerii. Nici nu mai trebuie spus că o obsesie faţă de grijile pământene acţionează în aceeaşi manieră. În asemenea cazuri, foarte des personalitatea va insista să îşi concentreze abilităţiile perceptive şi energiile înspre existenţa fizică. Acesta este un refuz psihic de a accepta faptul morţii. Individul ştie prea bine că este mort în termenii voştrii, dar refuză să încheie separarea fizică.

Bineînţeles, există situaţii când indivizii în cauza nu realizează că sunt morţi. Nu este o chestiune de a refuza să o accepţi, ci doar o lipsă a percepţiei. În această stare un asemenea individ va fi de asemenea obsedat de grijile pământene şi va hoinări probabil derutat prin propia casă sau prin împrejurimile ei. Bineînţeles momentul alegerii va fi în mod necesar amânat.

Aşadar, mecanismele tranziţiei sunt extrem de variabile, aşa cum mecanismele vieţii fizice sunt foarte variabile. Multe dintre obstacolele pe care le-am menţionat împiedică progresul nu numai după moarte ci şi în timpul propiei existenţe fizice. O prea puternică identificare cu caracteristicile sexuale poate de asemenea încetini progresul. Dacă un individ îşi consideră puternic identitatea în termeni de identitate masculină sau feminină, atunci o asemenea persoană poate refuza să accepte schimbările de sex ce apar în existenţele reîncarnaţionale. Acest tip de identificare sexuală de asemenea împiedică dezvoltarea personalităţii în timpul vieţii fizice.

În timp ce, în general vorbind, chestiunile deja menţionate operează ca şi obstacole, există de asemenea excepţii. O credinţă în rai ce nu este obsesivă poate fi folosită ca şi un cadru folositor, ca o bază de operare în care un individ va accepta uşor noile explicaţii ce îi vor fi oferite.

În multe instanţe, chiar o credinţă într-un timp al judecăţii este un cadru util, deoarece desi nu există nici o pedeapsă ce va fi întâlnită în termenii tăi, individul este mai apoi pregătit pentru un oarecare tip de examinare şi evaluare spirituală.

Cei care înţeleg în întregime că realitatea este autocreată vor avea cele mai mici dificultăţi. Cei care au învăţat să înţeleagă şi să opereze mecanismele stării de vis vor avea cele mai mari avantaje. După moarte o credinţă în demoni este foarte dezavantajoasă, la fel cum este în timpul existenţei fizice. O teologie sistematizată de contrarii este de asemenea dezavantajoasă. Dacă, de exemplu crezi că tot binele trebuie să fie echilibrat de râu, atunci te înlănţuieşti într-un sistem de realitate ce este foarte limitat şi care contine în el seminţele unei suferinţe adânci.

Într-un asemenea sistem chiar şi binele devine suspect, deoarece un râu echivalent este văzut urmându-l. Binele împotriva răului, îngerii împotriva diavolilor – abisul dintre animale şi îngeri – toate aceste distorsiuni sunt obstacole. În sistemul tău de realitate tu amenajezi mari contraste şi factori opuşi. Acestea operează ca presupuneri fundamentale în cadrul realităţii tale.

Ele sunt extrem de superficiale şi în mare sunt rezultatul unor abilităţi intelectuale folosite greşit. Intelectul singur nu poate înţelege ceea ce intuiţia cu siguranţă ştie. Încercând să găsească un sens în termeni de existenţă fizică, intelectul a construit aceşti factori opuşi. Intelectul spune, ”Dacă există binele, trebuie să existe răul”, deoarece vrea ca lucrurile să fie comod explicate. Dacă există un sus, trebuie să existe un jos. Trebuie să existe un echilibru. Cu toate acestea, self-ul interior realizează că în termeni mult mai largi, răul este pur şi simplu ignoranţă, că “sus” şi “jos” sunt termeni aplicaţi spaţiului ce nu cunoaşte asemenea direcţii.

O credinţă puternică în asemenea forţe opuse este foarte dăunătoare, deoarece împiedică înţelegerea faptelor - adevărul unităţii interioare şi totalităţii, al interconexiunilor şi al cooperării. Aşadar, o credinţă obsesivă în asemenea elemente opuse este probabil cel mai păgubitor element, nu numai după moarte ci şi în timpul oricărei existenţe.

Există câţiva indivizi care nu au experimentat în timpul vieţii fizice acel simţ al armoniei şi al totalităţii în care asemenea factori opuţi se unesc. Asemenea indivizi au de parcurs multe stadii prin această tranziţie şi de obicei multe alte vieţi fizice “în faţa” lor.

Aşa cum îţi formezi existenţa ta fizică individual cât şi colectiv, la fel, după momentul alegerii, tu te alături altora care s-au decis asupra aceluiaşi tip general de experienţă. În timp ce pregătirile sunt facute, o puternică aventură cooperativă este apoi începută. Acestea vor varia conform tipului de experienţă ales. Aşadar, există modele generale. Nici o realitate individuală nu este identică cu a altuia şi totuşi există grupări generale.

Foarte simplu, o credinţă în bine fără o credinţă în rău ţi se poate părea a fi foarte nerealistă. Totuşi, această credinţă este cel mai bun tip de asigurare pe care îl poţi avea, atât în timpul vieţii fizice cât şi după aceasta.

Îţi poate ultragia intelectul, iar dovezile simţurilor tale fizice pot striga că nu este adevărat, totuşi o credinţă în bine fără o credinţă în rău este de fapt foarte realistă, deoarece în viaţa fizică îţi va păstra corpul mai sănătos, din punct de vedere psihologic te va elibera de multe frici şi dificultăţi mentale şi îţi va da o senzaţie de uşurinţă şi spontaneitate în care dezvoltarea abilităţiilor tale poate fi cel mai bine îndeplinită. După moarte te va elibera de credinţa în demoni, iad şi pedepse forţate. Vei fi mai bine pregătit pentru a înţelege natura realităţii aşa cum este ea. Înteleg că acest concept într-adevar îţi jigneşte intelectul şi că simţurile tale par a-l nega. Totuşi ar trebui deja să realizezi că simţurile tale îţi spun multe lucruri ce nu sunt adevărate; iar eu îţi spun ţie că simţurile tale fizice percep o realitate ce este rezultatul credinţelor tale.

Crezând în rău, bineînţeles că îl vei percepe. Lumea ta încă nu încercat experimentul ce te-ar elibera. Creştinismul a fost doar o distorsiune a acestui adevăr fundamental – mai exact, creştinismul organizat aşa cum îl cunoşti. Nu vorbesc doar de preceptele originale. Lor nu le-a fost acordate mai deloc vreo şansă şi vom discuta mai târziu despre o parte dintre acestea.

Experimentul ce îţi va transforma lumea ar opera asupra ideii fundamentale că tu îţi creezi propia realitate conform naturii propiilor credinţe, că toată existenţa a fost binecuvântată iar râul nu există în ea. Dacă aceste idei ar fi fost urmate atât individual cât şi colectiv, atunci doveziile simţurilor tale fizice nu ar găsi nici o contradicţie. Ele ar percepe lumea şi existenţa ca fiind bune.

Acesta este experimentul ce nu a fost încercat, şi acestea sunt adevărurile pe care trebuie să le înveţi după moartea fizică. Unii, după moarte, înţelegând aceste adevăruri, aleg să se întoarcă în existenţa fizică şi să le explice. De-a lungul secolelor aceasta a fost calea. În sistemul probabilităţiilor ce îşi are originea în realitatea fizică, aceasta este situaţia.

Există sisteme de probabilitate ce nu sunt deloc conectate cu propiul tău sistem, mult mai avansate decât îşi imaginează oricare dintre voi, iar în acestea adevărurile despre care am vorbit sunt bine cunoscute. În ele, indivizii formează în mod creator şi intenţionat realităţi, ştiind cum să facă acest lucru şi oferind frâu liber abilităţiilor creative ale conştiinţei.

Menţionez aici acest lucru pur şi simplu pentru a indica faptul că exista multe alte condiţii de după moarte ce nu sunt conectate cu sistemul tău. Atunci când în această perioadă de trecere ai învăţat la capacitatea ta, eşti gata pentru a progresa. Perioada de trecere în sine are multe dimensiuni de activitate şi diviziuni de experienţă. Dupa cum poţi vedea, pentru a spune cât mai simplu cu putinţă, orice individ nu îi “stie” pe toţi ceilalţi.

În locul ţărilor sau al diviziunilor fizice, tu ai state psihologice. Pentru un individ dintr-un stat, un altul din alt stat i se poate părea destul de strain. În multe comunicări cu cei din aceste stări de tranziţie, mesajele dintre medii pot părea foarte contradictorii. Experienţa celor “morţi” nu este asemănătoare. Condiţiile şi situaţiile variază. Un individ ce îşi explică realitatea poate explica doar ceea ce cunoaşte. Încă o dată, un asemenea material deseori scandalizează intelectul ce doreşte răspunsuri simple, comode şi descrierile ce se potrivesc.

Majoritatea indivizilor din aceste stadii ce comunică cu rudele “în viaţă” nu au atins încă momentul alegerii şi nu şi-au finalizat antrenamentul.

Ei pot încă percepe realitatea în termenii vechilor credinţe. Aproape toate comunicăriile provin din acest nivel, în mod particular atunci când există o legatură sau relaţie într-o imediată viaţă precedentă. Totuşi, chiar şi la acest nivel, asemenea mesaje servesc unui scop. Cei care transmit mesajele pot informa rudele în viaţă că existenţa continuă şi pot face acest lucru în termeni pe care cei vii să îi înţeleagă.

Ei pot relaţiona cu cei vii, deoarece deseori credinţele lor sunt acelaşi; în circumstanţe favorabile ei pot comunica cunoştiinţele lor în timp ce învaţă. Totuşi, treptat interesele lor se schimbă. Ei îmbrăţişează relaţii în noua lor existenţă.

La momentul alegerii, personalitatea se pregăteşte deja pentru a pleca spre o altă existenţă. În termenii tăi de timp, această perioadă intermediară poate dura secole. Poate dura şi câţiva ani. Încă o dată, există excepţii. Există cazuri în care o personalitate trece foarte repede într-o altă viaţă fizică, probabil într-o perioadă de câteva ore. Acest lucru este de obicei nefast şi este cauzat de o dorinţă obsesivă de a se întoarce în viaţa fizică.

Pe de altă parte, o asemenea rapidă reîntoarcere poate fi întreprinsă de o personalitate ce este încărcată cu un scop măreţ, ce neglijează sau abandonează un vechi corp fizic şi este renăscută aproape imediat în unul nou cu scopul de a termina un proiect important şi necesar ce a fost deja început.

Mai există câteva aspecte pe care aş dori să le adaug. Timpul alegerii este cumva mai complicat dacă ultimul ciclu reîncarnaţional, în termenii voştrii, este finalizat.

În primul rand, trebuie să înţelegi încă o dată că acum tu nu îţi dai seama de identitatea ta adevarată. În schimb, te identifici cu ego-ul tău prezent, aşa că atunci când te gândeşti în termeni de viaţă de după moarte de fapt vrei să spui o viaţă viitoare a ego-ului pe care îl cunoşti. La sfârşitul ciclului reîncarnaţional înţelegi aproape complet că tu, identitatea fundamentală, miezul interior al fiinţei tale, este mai mult decât suma personalităţiilor tale reîncarnaţionale.

Poţi spune că aici personalităţile sunt doar diviziuni ale self-ului. Nu există nici o competiţie între ele. Nu a existat niciodată o separare reală, ci doar una aparenta în care tu ai jucat diverse roluri, ţi-ai dezvoltat diferite abilităţi, ai învăţat să creezi în moduri noi şi diverse. Aceste personalităţi reîncarnaţionale continuă să se dezvolte, dar ele înţeleg că identitatea lor principală este de asemenea a ta.

Aşadar, atunci când ciclul este terminat, tu deţii cunoştiinţe complete ale vieţilor tale trecute. Informaţiile, experienţele şi abilităţiile sunt la degetele tale. Acest lucru înseamnă că îţi intelegi realitatea ta multidimensională în termeni practici. Am folosit des cuvântul multidimensional, şi după cum vezi mă refer la el ad literam, deoarece realitatea ta există nu numai în termeni de existenţe reîncarnaţionale ci şi în realităţile probabile menţionate mai devreme.

Aşadar, atunci când momentul alegerii a sosit, variantele disponibile sunt mult mai diverse decât cele oferite sau posibile personalităţilor ce trebuie în continuare să se reîncarneze. Dacă ai înclinaţile şi capacităţile necesare există tot timpul oportunitatea de a preda, dar învăţământul multidimensional aşa cum îl cunoşti acum necesită un antrenament riguros.

Un asemenea învăţător trebuie să fie capabil a instrui diferite porţiuni ale unei entităţi, în diverse momente de timp. De exemplu, să zicem că o entitate specifică deţine reîncarnări în secolul 14, în anul 3 î.C, în anul 260 d.C şi în timpul Atlantidei. Un învăţător va fi simultan în contact cu aceste variate personalităţi, comunicând cu ele în termeni pe care să îi poată înţelge. O asemenea comunicare necesită cunoştiinţe complete a presupunerilor fundamentale din asemenea ere, a climatului general de gândire filozofic şi ştiinţific din acel timp.

Entitatea poate foarte bine explora câteva sisteme probabile, iar aceste personalităţi trebuie de asemenea să fie ajunse şi contactate. Cantitatea necesară de cunoştiinţe şi antrenament face ca o asemenea carieră de învăţător-comunicator să fie extrem de solicitantă, dar este una din direcţiile posibile. Procesul învăţării unor asemenea informaţii adaugă în mod necesar dezvoltarii şi abilităţiilor profesorului. Este pretinsă o delicată manipulare a energiei şi o constantă călătorie printre dimensiuni. Odată ce o asemenea alegere este făcută, antrenamentul începe imediat, tot timpul sub tutela unui expert. Vocaţia, căci este o vocaţie, conduce un asemenea învăţator chiar în alte tărâmuri de realitate decât acelea de care ştia înainte că existau.

Alţii, terminând cu reîncarnăriile şi fiind de o natură globală diferită, pot începe lunga călătorie ce duce către vocaţia de creator. Într-un plan foarte diferit, aceasta poate fi comparată cu geniile din domeniile creative din cadrul propiei realităţi fizice.

În locul vopselelor, pigmenţilor, cuvintelor, notelor muzicale, creatorii încep să experimenteze cu dimensiuni de actualitate, împărtăşind cunoştiinţe în cât mai multe forme posibil – şi nu mă refer la formele fizice. Ceea ce tu ai numi timp este manipulat aşa cum un artist ar manipula pigmenţii. Ceea ce ai numi spaţiu este adunat împreună în moduri diferite.

Aşadar, arta este creată folosind timpul – de exemplu- ca şi o structură. În termenii tăi timpul şi spaţiul pot fi combinate. Splendoarea diferitelor vârste, frumuseţiile naturale, tablourile şi clădirile sunt toate recreate ca metode de învăţare pentru aceşti începători. Una din principalele lor preocupări este de a crea frumuseţe ce are influenţă în cât mai multe dimensiuni de realitate posibile.

De exemplu, o asemenea muncă va fi percepută în sistemul tău ca fiind o singură faţă, dar va fi de asemenea percepută în realităţiile probabile, posibil într-un mod complet diferit – o artă multidimensională, atât de liberă şi de elementară încât ar apărea simultan în multe realităţi.

O asemenea artă este imposibil a fi descrisă în cuvinte. Conceptul nu are nici un echivalent verbal. Totuşi, aceşti creatori sunt de asemenea implicaţi în a-i inspira pe cei din toate nivelurile de realitate disponibile lor. De exemplu, deseori inspiraţia din sistemul tău este munca unor asemenea creatori.

Deseori aceste “forme de artă” sunt reprezentări simbolice ale naturii realităţii. Ele vor fi interpretate în diverse moduri, conform abilităţiilor celor ce le percep.

În termenii tăi, ele pot fi drame existenţiale. Ele vor fi întotdeuna structuri psihice, existând separate de orice sistem dat de realitate, dar cel putin parţial percepute de mulţi. Unele există în ceea ce tu ai numi planul astral, iar tu le percepi în timpul vizitelor din starea de somn.

Altele sunt percepute în străfulgerări, fărâme sau fragmente, de către mintea ta temporala în timp ce tu eşti pe jumătate adormit sau pe jumătate treaz, sau în alte perioade de disociere. Există tipuri variate de artă multidimensională şi prin urmare multe nivele în care creatorii lucrează. Întrega poveste a lui Hrisos a fost o asemenea creaţie.

De asemenea, există cei care doresc să fie tămăduitori şi bineînţeles acest lucru implică mult mai mult decât vindecarea aşa cum tu o cunoşti. Aceşti tămăduitori trebuie să fie capabili a lucra cu toate nivelele experienţei entităţii, ajutând direct acele personalităţi ce sunt o parte din ea. Încă o dată, aceasta implică o manipulare prin modelele reîncarnaţionale, şi din nou o mare diversificare. Un tămăduitor începe cu self-urile reîncarnaţionale ce au diverse dificultăţi. Vindecarea implicată este tot timpul psihică şi spirituală, iar aceşti tămăduitori sunt disponibili pentru a-i ajuta pe fiecare dintre personalităţiile din sistemul tău- aşa cum îl cunosti în timpul tău prezent- şi din alte sisteme.

Într-un context largit şi cu un antrenament excelent, tămăduitorii avansaţi se ocupă de maladiile spirituale a unui numar vast de personalităţi. Există aceia care combină calităţiile unui învăţător, creator şi tămăduitor. Alţii aleg linii de dezvoltare ce sunt specific adaptate propiilor caracteristici.

În acest capitol nu vreau să discut scopul continuei existenţe sau dezvoltare a conştiinţei. Vreau doar să arăt că vaste posibilităţi de progres sunt posibile şi să accentuez faptul că fiecare personalitate are libertate deplină.

Dezvoltăriile conştiinţei ce au loc sunt atribute naturale, stadii naturale. Nici o constrângere nu este aplicată. Toate dezvoltările viitoare sunt inerente personalităţii pe care o cunoşti, la fel cum un adult este inerent în copil.

Acum, aceste descrieri ale evenimentelor de după moarte pot suna foarte complicat, în special dacă ai fost obişnuit cu o poveste simplă despre rai sau despre odihna eternă. Din păcate, cuvintele nu reuşesc a descrie multe din fundamentele pe care aş vrea să le înţelegi. Tu ai în interiorul tău abilitatea de a-ţi elibera intuiţile şi de a primi cunoştiinţe interioare.

În timp ce citeşti această carte, cuvintele sunt menite a elibera propiile abilităţi intuitive. Atunci când o citeşti, propiile vise îţi vor oferi informaţii suplimentare şi vor fi în mintea ta atunci când te trezeşti, dacă eşti alert faţă de ele. Nu există un sfârşit simplu a vieţii pe care o cunoşti – de exemplu povestea raiului. Există libertatea de a-ţi înţelege propia realitate, de a-ţi dezvolta mai departe abilităţiile şi de a simţi mai profund natura existenţei tale ca parte din Tot Ceea Ce Este.