Traduceri din Seth

Persoanele diferă în funcţie de cantitatea de somn de care au nevoie, iar nici o pilulă nu le va permite vreodată să se dispenseze complet de somn, deoarece prea multă muncă este realizată în această stare. Totuşi, aceasta ar putea fi realizată mult mai eficient în două - mai degrabă decât una - perioade de somn de o durată mai mică.

Două perioade de 3 ore ar fi suficiente pentru majoritatea persoanelor, dacă sugestiile adecvate ar fi oferite înainte de somn – sugestii ce vor asigura completa recuperare a corpului. De exemplu, în multe cazuri, 10 ore de somn sunt de fapt dezavantajoase, generând o lene a minţii şi a corpului. Iar în cazul spiritului el a fost departe de corp pentru o perioadă prea lungă de timp, efectul fiind o pierdere parţială a flexibilităţii musculare.

La fel cum multe gustări uşoare ar funcţiona mult mai bine decât 3 mese mari pe zi, perioade scurte de somn ar fi mult mai eficiente decât o perioadă extinsă de somn. Ar fi obţinute şi alte beneficii. Self-ul conştient şi-ar aminti mai mult din aventurile sale din vis, iar gradual, acestea vor fi adaugate totalităţii experienţei, aşa cum ego-ul se gândeşte la ea.

Ca un rezultat al unor perioade de somn mai frecvente şi mai scurte, ar exista vârfuri mai înalte ale concentrarii conştiente şi o reînoire mai stabilă a activităţiilor fizice şi psihice. Ar rezulta o folosire mai economică a energiei şi de asemenea o folosire mai eficientă a nutrimentelor. Conştiinţa, aşa cum o cunoşti, va deveni mai flexibilă şi mai mobilă.

Acest lucru nu va conduce la o estompare a conştiinţei sau a concentrării. În schimb, flexibilitatea sporită ar conduce la o perfecţionare a concentrării conştiente. Aparenta mare prăpastie între self-ul treaz şi cel care doarme este în mare o consecinţă a diviziunii de funcţii, cei doi fiind în mare măsură separaţi - un bloc de timp fiind alocat primului, iar un bloc mai mare de timp celuilalt. Datorită folosirii tale a timpului ei sunt ţinuţi separat.

Iniţial, viaţa ta conştientă a urmat lumina zilei. Acum, datorită luminii artificiale acestă nevoie nu mai este necesară. Există alte oportunităţi - pe care în prezent nu le exploatezi - ce pot fi câştigate din tehnologia ta. A dormi toată ziua şi a munci toată noaptea nu este deloc soluţia; este pur şi simplu inversarea obiceiurilor tale prezente. Ar fi mult mai eficient să îţi împarţi cele 24 de ore într-un mod diferit.

De fapt, există multe variaţii ce ar fi mai bune decât sistemul tău prezent. Ideal, dormind 5 ore odată obţii beneficii maxime, iar tot ce depăşeşte acest timp nu este atât de folositor. Cei care au nevoie de mai mult somn, ar putea dormi să zicem încă 2 ore. Pentru alţii, o sesiune de somn de 4 ore şi două somnuleţe adiţionale ar fi foarte avantajoase. Cu sugestiile corect oferite, corpul se poate recupera în jumătate din timpul ce îl acorzi acum somnului. În orice caz, este mult mai înviorător şi eficient a avea corpul fizic activ mai degrabă decât inactiv pentru, să zicem 8-10 ore.

Tu ţi-ai antrenat conştiinţa pentru a urma anumite modele ce nu îi sunt în mod necesar naturale ei, iar aceste modele măresc sentimentul alienării dintre self-ul treaz şi cel care visează. Într-o anumită măsură, tu îţi droghezi corpul cu sugestii, astfel încât el crede că trebuie să doarmă un numar specific de ore într-o sesiune. Animalele dorm atunci când sunt obosite şi se trezesc într-o manieră mult mai naturală.

Dacă aceste modele ar fi schimbate tu ai păstra o memorie mult mai bună a experienţelor tale subiective iar corpul tău ar fi mult mai sănătos. În total, şase până la opt ore de somn ar fi suficiente – cu modelele de somn mai înainte subliniate. Chiar şi cei care cred că au nevoie de mai mult somn ar vedea că nu au nevoie, dacă tot timpul nu ar fi consumat într-o singură sesiune. Întregul sistem fizic, mental şi psihic ar beneficia.

Separările dintre self-uri nu ar fi atât de accentuate. Munca fizică şi mentala ar deveni mai uşoară, iar corpul şi-ar primi perioade constante de reîmprospătare şi odihnă. Ca o regulă, el trebuie să aştepte, indiferent de condiţia sa, cel puţin 16 ore. Din alte motive ce au legătură cu reacţiile chimice din timpul stării de vis, sănătatea corpului ar fi îmbunătăţită iar acest program specific ar fi de asemenea de ajutor în tratarea schizofreniei şi în general ar ajuta persoanele ce suferă de depresie sau pe cei cu instabilităţi mentale.

De asemenea, simţul tău al timpului ar deveni mai puţin rigid şi riguros. Abilităţile creative ar fi accelerate, iar marea problemă a insomniei ce există pentru multe persoane ar fi în general depăşită – caci ei se tem de lunga perioada de timp în care conştiinţa, aşa cum se gândesc ei la ea, pare a fi anihilată.

Atunci când te scoli ar trebui să iei mici mese sau gustări. Aceasta metodă de alimentaţie şi de somn ar ajuta foarte mult la ameliorarea variatelor dificultăţi metabolice şi de asemenea la dezvoltarea abilităţilor psihice sau spirituale. Din multe motive, activitatea fizică din timpul nopţii are un efect diferit asupra corpului decât activitatea fizică din timpul zilei, şi în mod ideal amândouă efecte sunt necesare.

În anumite perioade din timpul nopţii, ionii negativi din aer sunt mai puternici sau mai numeroşi decât în timpul zilei; iar activitatea din acest timp, în mod specific o plimbare sau o activitate în aer liber, ar fi foarte benefică din punct de vedere al sănătăţii.

Pentru persoanele grav bolnave perioada de dinaintea zorilor reprezintă un punct de criză. Conştiinţa a fost plecata din corp pentru o perioadă prea mare de timp, iar o asemenea conştiinţă care se întoarce are dificultăţi în a se confrunta cu mecanismul corpului bolnav. Din acest motiv, este dezavantajoasă practica din spitale de a oferi medicamente pacienţilor pentru a dormi complet noaptea. În multe cazuri este o tensiune prea mare din partea conştiinţei care se întoarce pentru a prelua încă o dată mecanismul bolnav.

De asemenea, aceste îngrijiri medicale des împiedică anumite necesare cicluri de vis ce pot ajuta corpul să se recupereze, conştiinţa devenind apoi foarte dezorientată. Unele separări dintre diferite porţiuni ale self-ului nu sunt în esenţă necesare ci sunt rezultatul obiceiurilor şi convenienţelor.

De exemplu, în perioade din trecut, chiar dacă nu existau lumini electrice, noaptea somnul nu era lung şi continuu deoarece locurile în care se dormea nu erau atât de sigure. De exemplu, omul peşterilor, în timp ce dormea era alert faţă de prădători. Misterioasele aspecte ale nopţii naturale din imprejurimi îl tineau parţial vigilent. El se trezea des şi cerceta terenul din împrejurimi cât şi din propiul adăpost.

El nu dormea în sectiuni lungi, aşa cum faci tu. În schimb, perioadele sale de somn erau de două sau de trei ore, întinse de-a lungul nopţii de la asfinţit până în zorii zilei, alternând cu perioade de ridicate stări de atenţie şi activităţi alerte. De asemenea, se furişa afară pentru a căuta mâncare atunci când spera că prădătorii săi dormeau.

Acest lucru a avut ca efect o mobilitate a conştiinţei ce într-adevar îi asigura supravieţuirea sa fizică, iar acele intuiţii ce i-au apărut în starea de vis au fost reţinute şi folosite în starea de trezire.

Multe boli sunt pur şi simplu cauzate de această diviziune a ta, de aceste lungi perioade de inactivitate a corpului şi de concentrarea extinsă a atenţiei fie în realitatea din starea de trezire, fie în cea de vis. Conştiinţa ta normală poate beneficia de excursii şi odihne în aceste alte câmpuri de actualitate în care intri atunci când dormi, iar aşa numita conştiinţă din timpul somnului de asemenea va beneficia de excursii frecvente în starea de trezire.

Aduc în discuţie aici aceste chestiuni deoarece asemenea schimbări în modelele habituale ar determina în mod sigur o înţelegere lărgită a naturii self-ului. Porţiunile interior visătoare ale personalităţii ţi se par neobişnuite nu numai datorită unei diferenţe fundamentale de cunoaştere ci şi deoarece îţi aloci porţiuni opuse din ciclul de 24 de ore acestor zone ale self-ului.

Pe cât posibil, tu le separi. Făcând acest lucru tu îţi separi abilităţile intuitive, creative şi psihice de abilităţiile fizice, obiective şi manipulative. Nu are nici o importanţă câte ore de somn crezi că ai nevoie. Ţi-ar fi mult mai bine dacă ai dormi câteva perioade mai scurte, astfel având nevoie de mai puţin timp. Blocul de somn cel mai mare ar trebui să fie noaptea. Dar încă o dată, eficienţa somnului este micşorată şi dezavantajoasă după tot ce depăşeşte 6 până la 8 ore de inactivitate fizică.

Aşa cum am menţionat, funcţiile hormonilor şi fluidelor corpului, în particular a proceselor glandelor suprarenale, ar funcţiona cu o mult mai mare eficienţă în aceste alternante perioade de activitate. Uzura corpului ar fi minimizată, iar în acelaşi timp puterile regenerative ar fi folosite la maxim. Ar beneficia atât cei cu un metabolism ridicat cât şi cei cu unul scăzut.

Centrii psihici ar fi activaţi mult mai frecvent, iar întreaga identitate a personalităţii ar fi mult întărită şi menţinută. Astfel obţinuta mobilitate şi flexibilitate a conştiinţei ar spori atenţia conştientă iar nivelurile de oboseală ar rămâne sub nivelele de pericol. Ar rezulta o mai bună egalizare, atât fizică cât şi mentală.

Asemenea programe pot fi adoptate cu uşurinţă. Cei care lucrează de dimineaţa până după-amiaza pot dormi de la 4 la 6 ore pe seară, în conformitate cu variaţile individuale, plus un somn după cină. Vreau să clarific lucrurile, orice peste o perioadă de 6-8 ore de somn continuu funcţionează împotriva ta, iar de exemplu o perioadă de 10 ore de somn poate fi foarte dezavantajoasă. Atunci când te trezeşti, nu te simţi deloc odihnit ci stors de energie. Nu ţi-ai organizat bine magazinul.

Dacă nu înţelegi că în perioadele de somn conştiinta ta părăseşte corpul tău, atunci tot ce am spus până acum va fi lipsit de sens. Conştiinţa ta se întoarce din când în când pentru a verifica mecanismele fizice, iar conştiinţa simplă a atomilor şi moleculelor - conştiinţa corporală este întotdeuna alături de corp, aşadar el nu este neocupat. Dar, porţiunile intens creative ale self-ului părăsesc corpul, şi pentru perioade lungi de timp atunci când dormi.

Unele cazuri de comportament puternic nevrozat sunt o consecinţă a obiceiurilor tale prezente de a dormi. Într-o anumită măsură, mersul în timpul somnului este de asemenea implicat aici. Conătiinţa vrea să se întoarcă în corp, dar a fost hipnotizată de ideea că nu trebuie să trezească corpul. Energia nervoasă în exces preia controlul şi trezeşte activitatea musculară, deoarece corpul ştie că a fost inactiv pentru prea mult timp şi altminteri crampe musculare severe pot apărea.

Acelaşi lucru se aplică şi obiceiurilor de a mânca: supralimentându-te şi apoi infometându-ţi ţesuturile. Ele au efecte asupra naturii conştiintei tale, a creativităţii şi gradului tău de concentrare. Fără exagerare, în jurul acestor linii tu îţi înfometezi corpul în timpul noptii şi adaugi îmbătrânirii lui, neoferindu-i mâncare în aceste ore lungi. Toate acestea se resfrâng asupra puterii şi naturii conştiinţei tale.

Mâncarea ar trebui divizată în cadrul celor 24 de ore şi nu doar în stările de trezire – adică, dacă modelele de somn ar fi schimbate după cum am sugerat, tu ai mâncă de asemenea în timpul unor ore nocturne. Ai mânca mult mai puţin la orice “masă” dată. În termeni fizici, mentali şi psihici, mici cantităţi de mâncare mult mai frecvent administrate ar fi mai benefice decât practica ta prezentă.

Schimbând modelele de somn s-ar schimba automat modelele de a lua masa. Ai vedea că eşti o identitate mult mai unificată. De exemplu, într-o măsură mult mai mare, ai deveni conştient de abilităţile tale telepatice şi profetice şi nu ai simţi separaţia profundă pe care o simţi acum între self-ul treaz şi cel care visează. Simţul alienării ar dispărea.

De asemenea, ar creşte experimentarea plăcerii naturii, deoarece ca o regulă, în mare tu eşti nefamiliarizat cu timpul nopţii. Ai putea profita mult mai mult de cunoştiinţele intuitive ce apar în starea de vis, iar ciclul dispoziţiilor tale nu ar oscila atât de categoric, cum de multe ori se întâmplă. Te-ai simţi mult mai sigur şi mult mai confortabil în toate domeniile de existenţă.

Problemele senilităţii ar fi de asemenea reduse, deoarece stimulii nu ar fi minimalizaţi pentru o perioada atât de lungă de timp. Iar conştiinţa, câştigând această flexibilitate sporită, ar cunoaşte mult mai mult din propiul simţ al bucuriei.

Este foarte bine ştiut că în stările de somn există fluctuaţii de conştiinţă şi vigilenţă. Unele perioade de activităţi ale viselor, într-adevăr le înlocuiesc pe câteva dintre perioadele de trezire. Dar, există de asemenea fluctuaţii în conştiinţa normal trează, ritmuri de activitate intensă urmate mai apoi de perioade mai putin active de conştiinţă.

Bineînţeles, unele stări de trezire se apropie foarte mult de stările de somn. Acestea se îmbină una într-alta astfel încat ritmul trece des neobservat. Aceste gradaţii de conştiinţă sunt acompaniate de schimbări în organismul fizic. În perioadele mai leneşe a conştiinţei din starea de trezire există o lipsă a concentrării, într-un anumit grad o întrerupere a stimulilor, o creştere a accidentelor şi în general un tonus mai scăzut al corpului.

Datorită obiceiurilor tale de a dormi o perioadă de somn extinsă, urmată de o perioadă extinsă în care eşti treaz, nu profiţi de aceste ritmuri ale conştiinţei. Vârfurile înalte sunt într-o oarecare măsură netezite, sau trec chiar neobservate. Contrastele abrupte şi eficienţa ridicată a conştiinţei natural treze sunt foarte rar folosite.

Acum, îţi ofer tot acest material deoarece el te va ajuta să înţelegi şi să foloseşti abilităţiile tale prezente. Ceri prea mult de la conştiinţa ta normal trează, netezind vârfurile şi văile activităţiilor sale, cerând în unele cazuri să meargă la turaţie maximă când de fapt se află într-o perioadă minimă, negându-ţi marea mobilitate a conştiinţei ce este posibilă.

Sugestiile privind obiceiurile de somn oferite mai devreme în acest capitol, vor conduce la o folosire mai naturală a acestor ritmuri. Vârfurile vor fi experimentate mult mai frecvent. Concentrarea va fi sporită, problemele vor fi văzute mult mai clar, iar capacităţiile de învăţare mult mai bine folosite.

Această perioadă prelungită oferită conştiinţei în stare de trezire fără perioade de odihnă, acumulează în sânge chimicale ce sunt descărcate în somn. Dar, în acelaşi timp ele fac corpul să fie leneş şi tin în loc concentrarea conştientă. Lunga perioadă de somn cu care te-ai obişnuit devine apoi necesară. Un cerc vicios este astfel format. Acest lucru forţează suprastimulări ce apar în timpul nopţii, crescând munca corpului, făcându-l să realizeze continuu pe o perioadă extinsă de timp purificări fizice ce în mod ideal pot fi realizate în perioade mai scurte de odihnă. Ego-ul se simte ameninţat de “perioada extinsă de absenţă” pe care trebuie să o adopte, devine prudent faţă de somn şi îşi impune bariere împotriva stării de vis. Multe dintre acestea sunt cât se poate de artificiale.

O aparentă dualitate este rezultatul unei neîncrederi din partea self-ului din starea de trezire faţă de celălalt self. Mult material creativ de o valoare practică este pierdut în proces. Procedurile menţionate ar permite un mult mai mare acces la asemenea informaţii, iar self-ul treaz ar fi mult mai reîmprospătat. De exemplu, simbolismul din vise ar apărea cu o clariatate considerabilă şi nu ar fi pierdut datorită multelor ore pe care le acorzi acum somnului.

Ar beneficia şi forţa musculară. Sângele ar fi curăţat mult mai eficient decât atunci când corpul stă întins pentru atâtea ore. Cel mai important, ar exista de departe o comunicare mult mai bună între straturile subiective ale self-ului, un simţ crescut al securităţii, şi in special în cazul copiilor o stârnire timpurie a abilităţiilor creative.

O conştiinţă clară, luminoasă, puternică şi ordonată necesită frecvente perioade de odihnă pentru ca eficienţa sa să fie menţinută, şi pentru a interpreta corect realitatea. Altfel, ea distorsionează ceea ce percepe.

Curele de odihnă sau de somn – perioade foarte extinse de somn – în unele cazuri au fost folositoare terapiei nu deoarece perioadele extinse de somn sunt în sine avantajoase, ci deoarece atât de multe toxine s-au adunat încât asemenea perioade îndelungate sunt necesare. Procesele de învăţare sunt în mod sigur stânjenite datorită obiceiurilor tale, deoarece există anumite perioade în care conştiinţa este în ton cu învăţarea, şi totusi tu încerci să forţezi învăţarea în aceste nerecunoscute perioade minime. Datorită acestei diviziuni artificiale, abilităţiile creative şi psihice sunt pur şi simplu împinse în fundal. Apar dualităţi ce afectează toate activităţiile tale.

În anumite cazuri tu te forţezi să dormi atunci când conştiinţa ta ar putea fi în unul din punctele maxime. Apropo, aceasta este în perioada de dinaintea zorilor. În anumite ore ale după-amiezii conştiinţa este scăzută şi necesită împrospătări ce îi sunt în schimb negate.

De exemplu, dacă stadiile conştiinţei din starea de trezire ar fi examinate aşa cum sunt în prezent examinate starile de somn, tu ai putea găsi un domeniu mult mai larg de activitate decât ai bănui. Anumite stadii de tranziţie sunt complet ignorate. În multe cazuri, se poate spune că într-adevar conştiinta pâlpâie şi variază în intensitate. De pildă, ea nu este ca şi o rază continuă de lumină.

Conştiinţa are multe caracteristici, unele dintre ele ştiute de tine. Totuşi, multe dintre ele nu sunt atât de aparente, deoarece în momentul de faţă îţi foloseşti conştiinţa într-o asemenea manieră încât percepţiile sale apar în alte înfăţişări decât cele “naturale”. Nu eşti aproape atât de conştient de propia ta conştiinţă atunci când nu operează în principal prin intermediul corpului, aşa cum se întâmplă în unele stari din afara corpului şi în unele condiţii disociate.

Caracteristicile conştiinţei sunt acelaşi indiferent dacă tu eşti în corp s-au în afara lui. Vârfurile şi văile de conştiinţă pe care le-am menţionat există într-o anumită măsură în toate conştiinţele, indiferent de forma pe care o adoptă după moarte. În esenţă, natura conştiinţei tale nu este diferită de cea de acum, deşi poţi să nu fii conştient de multe din caracteristicile sale.

De exemplu, conştiinţa ta este telepatică şi profetică, chiar dacă s-ar putea să nu realizezi acest lucru. În somn, atunci când des presupui că eşti inconştient poţi fi mult mai conştient decât eşti acum, şi poţi folosi abilităţi de conştiinţă pe care nu le-ai acceptat ca fiind reale în starea de trezire. Aşadar, tu le alungi din experienţa ta conştientă. Conştiinţa, a ta şi a mea, este independentă de timp şi spatiu. Iar după moarte pur şi simplu vei înţelege puterile sporite ale conştiintei ce există tot timpul în interiorul tău.

Bineînţeles, le poţi descoperi şi învăţa să le foloseşti acum. Acest lucru te va ajuta în experienţele de după moarte. Nu vei fi atât de uimit de natura reacţiilor tale dacă întelegi de dinainte că, conştiinţa ta nu numai că nu este închisa în corpul tău fizic, ci şi că poate crea alte porţiuni după cum doreşte. Cei care îşi “supraidentifică” conştiinţa cu corpul pot suferi fără nici un motiv, tânjind după corp. Într-adevar, sufletul părăsit se gândeşte că nu are nici un loc unde să meargă.

Tu eşti, aşa cum am mai spus mai devreme, un spirit; iar acel spirit are o conştiinţă. Conştiinţa aparţine sufletului, dar cele două nu sunt acelaşi lucru. Spiritul îşi poate deschide sau închide conştiinţa. Prin natura sa, conştiinţa poate pâlpâi şi fluctua, dar spiritul nu.

Datorită câtorva implicaţii ataşate lui, nu îmi place în mod deosebit cuvântul “spirit”, dar el serveşte scopurilor noastre prin faptul că implică o independenţă faţă de forma fizică.

Conştiinţa nu se reîmprospătează în timpul somnului. Ea este doar îndreptată în altă direcţie. În aceşti termeni, conştiinţa nu doarme şi deşi poate fi închisă ea nu este asemănătoare unei lumini.

Închiderea ei nu o anihilează, în sensul în care o lumină dispare atunci când un comutator este apăsat. Urmărind această analogie, dacă conştiinţa ar fi ca o lumină ce îţi aparţine, chiar atunci când ai opri-o ar exista un fel de semiîntuneric şi nu un întuneric total.

Aşadar, spiritul nu este niciodată într-o stare de nonexistenţă, cu conştiinţa anihilată. Este foarte important să înţelegi acest lucru.

Mai devreme am spus că eşti familiarizat doar cu acele caracteristici ale conştiinţei tale pe care le foloseşti prin intermediul corpului. Te bazezi pe corp pentru a exprima percepţiile conştiinţei tale. Încă o dată, tinzi să îţi identifici expresia conştiinţei tale cu corpul.

Totuşi, conştiinţei îi poate fi permis să se retragă şi într-o oarecare măsură ea începe să se desprindă de manifestarea sa fizică. Nu ai fi conştient de această permisiune, pur şi simplu deoarece tipul de demonstraţie nu ar putea fi arătat dacă conştiinţa normal trează ar şti. Ar fi automat înspăimântată. Aşa cum am mai vorbit despre stingerea conştiinţei, Joseph a experimentat-o.

De fapt, acesta poate fi un exerciţiu în manipularea conştiinţei. În apropierea morţii, în variate grade acelaşi lucru se întâmplă atunci când ea realizează că nu se mai poate exprima prin intermediul corpului. Dacă persoana muribundă se supraidentifică cu corpul atunci poate intra uşor în panică, gândindu-se că toate manifestările sale sunt prin urmare desprinse, iar din acest motiv conştiinţa sa este pe cale de a fi distrusă.

O asemenea credinţă în dispariţie, o asemenea siguranţă că identitatea este pe cale de a fi distrusă în momentul următor, este o experienţă psihologica dificilă, ce în sine poate aduce reacţii nedorite. Ce se întâmplă mai departe este faptul că tu îţi găseşti conştiinţa aproape intactă, iar modurile sale de manifestare sunt mult mai puţin limitate decât au fost înainte.

Ne vom ocupa acum, după ce sper că v-am oferit un material suficient, cu câteva capitole despre natura existenţei după moartea fizică, momentul morţii şi moartea fizică finală de la sfârşitul ciclului reîncarnaţional. Înainte să începem, este important să înţelegi câteva lucruri despre natura şi comportamentul propiei conştiinţe.