Traduceri din Seth

Dogma creştină vorbeşte despre înălţarea lui Hristos, bineînţeles sugerând o ascensiune verticală în rai, iar evoluţia sufletului este deseori discutată în termeni de direcţie. A progresa este echivalent cu a te înălţa, în timp ce oroarea pedepselor religioase, iadul, este văzut la fundul tuturor lucrurilor.

Aşadar, în termeni Creştini evoluţia este considerată a se produce într-o singură direcţie. De exemplu, ea este foarte rar văzută în termeni orizontali. Ideea de evoluţie în înţelesul său comun a răspândit această teorie, aşa cum printr-o progresie graduală într-o singură direcţie omul a apărut din maimuţă. Hristos ar fi putut foarte bine să dispară în fundal.

Realitatea interioara a mesajului a fost relatată în termeni pe care omul din acele timpuri ar fi putut să îi înţeleagă, în concordanţă cu presupuneriile sale fundamentale. Evoluţia se extinde în toate direcţiile. Sufletul nu urcă o serie de scări, fiecare dintre ele reprezentând un punct nou şi mai înalt de dezvoltare.

În schimb, sufletul stă în mijlocul său, explorând, expinzându-şi simultan capacităţiile în toate direcţiile, fiind implicat în chestiuni de creativitate, fiecare dintre ele perfect legitimă. Sistemul probabil de realitate deschide pentru tine natura sufletului. El ar trebui să schimbe considerabil ideile religioase actuale. Din acest motiv, natura binelui şi a răului este un aspect foarte important.

Pe de-o parte, foarte simplu şi într-un mod pe care în prezent nu îl poţi înţelege, răul nu există. Totuşi, în mod evident tu te confrunţi cu ceea ce par a fi efectele negative. Acum, deseori s-a spus că dacă există un dumnezeu atunci trebuie să existe şi un diavol - sau dacă există binele trebuie să existe şi răul. Acest lucru este ca şi cum ai spune că deoarece un măr are o parte superioară el trebuie să aibă şi o parte inferioara – fără a înţelege faptul că atât partea superioara cât şi cea inferioara sunt porţiuni ale mărului.

Ne întoarcem la elementele fundamentale: Tu creezi realitatea prin sentimentele, gândurile şi acţiunile tale mentale. Unele dintre acestea sunt materializate fizic, altele sunt actualizate în sisteme probabile. În orice moment, ţie îţi este prezentată o serie nesfârşită de alegeri, unele mai mult sau mai puţin favorabile decât altele.

Trebuie să înţelegi că fiecare act mental este o realitate de care eşti responsabil. Din acest motiv tu exişti în acest particular sistem de realitate. De exemplu, atât timp cât crezi într-un diavol tu vei crea unul ce este suficient de real pentru tine şi pentru alţii ce vor continua să îl creeze.

Datorită energiei oferite lui de către ceilalţi, el va avea o anumită conştiinţă propie, dar un asemenea fals diavol nu are nici o putere sau realitate asupra celor care nu cred în existenţa sa şi asupra celor care nu îi acorda energie prin credinţele lor. Cu alte cuvinte el este o halucinaţie superlativă. Aşa cum a fost menţionat mai devreme, cei care cred într-un iad şi îi acordă importanţă prin credinţele lor pot într-adevăr să-l experimenteze, dar în mod sigur nu în termeni eterni. Nici un suflet nu este pentru totdeuna ignorant.

De fapt, cei care menţin asemenea credinţe le lipseşte o necesară încredere adâncă în natura conştiinţei, a sufletului şi a lui Tot Ceea Ce Este. Ei se concentrează nu asupra a ceea ce cred că este puterea binelui ci cu teamă asupra a ceea ce cred că este puterea răului.

Aşadar, halucinaţia este creată din frică şi limitare. Ideea de diavol este doar proiecţia în masă a anumitor frici - în masă, prin faptul că e produsă de mulţi oameni, dar de asemenea limitată prin faptul că au existat tot timpul oameni care au respins acest principiu.

Unele religii foarte vechi au înţeles natura halucinatorie a conceptului de diavol, dar chiar şi în timpul Egiptului antic, ideile mai simple şi mai distorsionate au devenit predominante, în mod particular în rândul maselor de oameni. Într-un fel, oamenii din acele timpuri nu au putut înţelege conceptul de dumenzeu fără conceptul de diavol.

De exemplu, furtunile sunt evenimente naturale foarte creative deşi ele pot de asemenea cauza distrugeri. Omul timpuriu putea vedea doar distrugere. Unii au înţeles intuitiv că în ciuda aparenţelor orice efecte sunt creative, dar puţini i-au putut convinge pe compatrioţii lor.

Contrastul dintre lumină şi întuneric ne prezintă acelaşi tip de imagine. Cei buni au fost văzuţi ca şi lumină, deoarece omul se simţea mai în siguranţă în timpul zilei. Prin urmare, răul a fost atribuit căderii nopţii. Totuşi, în aceste distorsiuni de masă, asuns sub dogmă exista un indiciu despre creativitatea fundamentala a fiecărui efect.

Aşadar, nu există diavoli ce aşteaptă să îl ia pe om decât dacă tu îi creezi, in acest caz puterea se află în tine şi nu în diavolii fabricaţi. Crucificarea şi drama însoţitorului aveau sens în cadrul realităţii tale din acel timp. Ea a apărut în lumea actualităţii fizice din realitatea interioară din care cele mai profunde intuiţii şi înţelegeri de asemenea ţăşnesc.

Rasa a adus în prim plan evenimentele ce ar fi putut cel mai bine converti în termeni fizici această profundă cunoaştere nonfizică despre indestructibilitatea sufletului. Această dramă particulară nu ar fi avut sens în alte sisteme ce deţin presupuneri fundamentale diferite faţă de ale tale.

Simbolismul ascensiunii sau coborârii, a luminii sau întunericului, ar fi lipsit de sens în alte realităţi ce au mecanisme de percepţie diferite. În timp ce religiile tale sunt construite în jurul unui miez solid de adevăruri, simbolismul utilizat a fost cu ingeniozitate selectat de către self-ul interior conform propiei sale cunoaşteri a acelor presupuneri fundamentale, presupuneri despre care crezi că sunt valide în universul fizic. În general vorbind, alte informaţii, de exemplu în vise, de asemenea îţi vor fi oferite cu acelaşi simbolism. Totuşi, simbolismul în sine a fost pur şi simplu utilizat de către self-ul interior. El nu aparţine inerent realităţii lăuntrice.

Multe sisteme probabile au mecanisme de percepţie mult mai diferite decât ale tale. De fapt, unele sunt bazate pe gestalturi de conştiinţă ce îţi sunt complet străine. De exemplu, aproape fără a realiza, ego-ul tău este rezultatul unor conştiinţe de grup; acea conştiinţă ce înfruntă în cel mai direct mod lumea exterioară, ce este dependentă de cele mai mici conştiinţe aparţinând fiecărei celule vii a corpului tău; iar ca o regulă, tu eşti conştient doar de un ego- cel puţin la un moment de timp.

În unele sisteme, “individul” este conştient de faptul că are mai mult decât un ego, în termenii voştrii. Întreaga organizare psihologică este într-un fel mai bogată decât a ta. Vezi, un Hristos ce nu este conştient de acest lucru nu ar fi apărut într-un asemenea sistem. Există tipuri de percepţie cu care nu eşti familiarizat, lumi în care ideea ta de lumină nu există, unde gradaţii infinite a calităţiilor termale sunt absorbite în termeni de senzatie şi nu de lumină.

În oricare dintre aceste lumi, drama lui Hristos nu ar fi putut apărea niciodată aşa cum a apărut în sistemul tău. Acum, acelaşi lucru se aplică şi fiecărei dintre religiile tale majore, deşi aşa cum am mai spus în trecut, în general vorbind Budismul se apropie mai mult de o descriere a naturii realităţii. Totuşi, el nu a înţeles validitatea eternă a sufletului în termenii spelendidei sale invulnerabilităţi şi nici nu a fost capabil a menţine sentimentul caracterului său unic. Dar Budha, asemenea lui Hristos, a interpretat ceea ce aproape ştia în termenii propiei sale realităţi. Nu numai a realităţii tale fizice ci şi a propiei realităţi fizice probabile.

Metodele, metodele secrete din spatele tuturor acestor religii, erau menite să îl conducă pe om într-un tărâm al înţelegerii ce există despărţit de simboluri şi de poveşti, înspre realizări interioare ce l-ar fi purtat atât în interiorul cât şi în exteriorul lumii fizice pe care o cunoştea. Există multe manuscrise încă nedescoperite, în vechi mănăstiri, în mod specific în Spania, ce povestesc despre grupuri subterane din cadrul unor ordine religioase, grupuri ce au păstrat acele secrete atunci când alţi călugari au copiat vechi manuscrise latine.

În Africa şi Australia existau triburi ce nu au învăţat niciodată să scrie dar care de asemenea au ştiut aceste secrete, cât şi oameni numiţi “Vorbitori” ce le-au memorat şi împărţit mai departe, chiar şi în părţile nordice ale Europei, înainte de timpul lui Hristos.

Deseori munca implicată putea dura cinci ani, deoarece existau câteva versiuni şi un grup de lideri, fiecare dintre ei mergând în directii diferite şi învăţându-i pe membrii poporului lor. Datorită acestor grupuri, lumea era mult mai dornică de creştinism decât presupun oamenii. Ideile erau deja “îngropate” pe tot cuprinsul Europei.

Totuşi, multe concepte importante s-au pierdut. Accentul era pus pe metode practice de a trăi – reguli ce puteau fi înţelese, dar motivele din spatele lor au fost uitate.

Druizii şi-au obţinut o parte din conceptele lor de la Vorbitori. La fel au făcut şi Egiptenii. Vorbitorii au precedat apariţia oricăror religii pe care le cunoşti, iar religiile Vorbitorilor au apărut spontan în multe zone împrăştiate, crescând apoi ca focul din inima Australiei şi a Africii. Într-o perioadă următoare exista un grup separat într-o zonă locuită de Azteci, deşi masa pământului era oarecum diferită atunci, iar unele dintre adăposturile din peşteri erau sub apă.

Diverse grupuri de Vorbitori şi-au continuat munca de-a lungul secolelor. Deoarece erau atât de bine antrenaţi mesajele şi-au păstrat autenticitatea. Totuşi, ei credeau că era greşit să aşterni cuvintele în forme scrise, aşa că nu le-au înregistrat. De asemenea, ei foloseau simboluri naturale ale pământului, înţelegând clar motivele pentru a face acest lucru. Individual, Vorbitorii au existat în perioada Epocii de Piatră şi erau conducători. Abilităţiile lor i-au ajutat pe oamenii peşterilor să supravieţuiască. În acele zile existau foarte puţine comunicări fizice între diverşii Vorbitori, iar unii nu erau conştienţi de existenţa altora.

Mesajul era atât “pur” şi de nedistorsionat pe cât era posibil. Totuşi, din acest motiv, de-a lungul secolelor, mulţi dintre cei care l-au auzit l-au transpus în parabole şi povestiri. Acum, porţiuni importante din scripturile evreieşti poartă urmele mesajelor acestor Vorbitori timpurii, dar chiar şi aici distorsiunile au ascuns mesajele originare.

Deoarece conştiinţa formează materia, şi nu invers, gândul există înaintea creierului şi după el. Un copil poate gândi coerent înainte să înveţe vocabularul – dar în termenii săi nu îşi poate lpsa o urmă asupra universului fizic. La fel, această cunoaştere interioară a fost tot timpul disponibilă, dar ea trebuie să fie manifestata fizic – literalmente transpusă în materie. Vorbitorii au fost primii care au imprimat această cunoaştere interioară asupra sistemului fizic pentru a o face fizic cunoscută. Uneori, pe parcursul câtorva secole doar unul sau doi Vorbitori erau în viaţă. Uneori erau mai mulţi. Ei se uitau în jurul lor şi ştiau că lumea ţâşnea din realitatea lor interioară. Ei ştiau că obiectele naturale aparent solide din jurul lor erau compuse din multe conştiinţe foarte mici.

Ei au înţeles că din propia lor creativitate formau ideile în materie, iar substanţa materiei este în sine conştientă şi în viaţă. Aşadar, erau intim familiarizaţi cu raportul natural ce exista între ei şi mediul lor, ştiind că puteau schimba mediul prin propiile acţiuni.

În general vorbind, în termenii voştrii, odată ce ai ajuns un Vorbitor rămâi un Vorbitor. În unele încarnări, abilităţiile pot fi folosite atât de puternic încât toate celălalte aspecte ale personalităţii să rămână în fundal. În alte timpuri, capacităţiile pot fi timid folosite. Vorbitorii posedă o extraordinară însufleţire a sentimentului şi a proiectării gândurilor.

Datorită comunicăriilor desfăşurate ei îşi pot pune amprenta asupra altora cu o eficienţă sporită. Ei se pot mişca cu uşurinţă din realitatea interioara către cea exterioară. Ei ştiu instinctiv cum să folosească simbolismul. Ei sunt puternic creativi la un nivel inconştient, formând constant sub conştiinţa normală cadre psihice ce pot fi folosite de ei sau de alţii în stări de vis şi de transă. În condiţiile de vis ei deseori le apar altora şi îi ajută pe visători să manipuleze realitatea interioară. Ei formează imagini cu care visătorii pot relaţiona, imagini ce pot fi folosite ca şi căi, iar apoi ca deschideri înspre forme de conştiinţă mai despărţite de a ta.

De exemplu, simbolismul zeilor, ideea zeilor de pe Olimp, locul de trecere a Râului Stix – acel tip de fenomen a fost iniţiat de către Vorbitori. Simbolismul şi cadrele religiei au trebuit să existe nu numai în lumea fizică ci de asemenea şi în cea inconştientă. În exteriorul cadrului tău, casele sau adăposturile nu sunt necesare şi totuşi, în intalnirile din transă sau în cele de vis cu alte realităţi, asemenea structuri sunt des văzute. Ele sunt transformări ale datelor în termeni ce vor avea sens pentru tine.

De exemplu, după moarte un individ poate continua să le creeze - mase de indivizi pot face aceasta – până când vor realiza că ele nu mai sunt necesare. Vorbitorii nu erau limitaţi în activităţiile lor la conştiinţa în stare de trezire. În toate perioadele timpului tău ei şi-au văzut de treburile lor atât în starea de trezire cât şi în cea de somn. De fapt, majoritatea dintre informaţiile cele mai pertinente au fost memorate de către antrenori în timpul condiţiei de vis şi transmise mai departe în aceeaşi manieră. Aşadar, aceste manuscrise nescrise au fost de asemenea ilustrate, vorba vine, de către călătorii de vis sau excursii de grup în alte tipuri de realitate. Un asemenea antrenament încă se desfăşoară. Cadrul psihic al povestirii poate varia. De exemplu, imaginile convenţionale ale Dumnezeului Crestin şi ale sfinţilor pot fi folosite de către Vorbitori, toate acestea fiind foarte veridice. Visătorul se poate găsi într-un harem magnific, într-un câmp sau cer splendid iluminat. Unii Vorbitori îşi limitează abilităţiile la starea de vis; iar în starea de trezire sunt în mare măsură inconştienţi de propiile abilităţi sau experienţe.

Acum, este lipsit de sens să numeşti asemenea vise sau locaţii de vis ca fiind halucinaţii, deoarece ele sunt reprezentări ale unor realităţi “obiective” precise pe care încă nu le poţi percepe în propia lor înfăţişare. Religia Egipteană a fost în mare măsură fondată pe munca Vorbitorilor, iar o mare atenţie a fost acordată antrenamentului lor. Totuşi, manifestările exterioare oferite maselor au devenit atât de distorsionate încât în final, unitatea originară a religiei a decăzut.

Totuşi, s-au făcut eforturi pentru a schiţa realitatea interioară în moduri ce nu au mai fost încercate până atunci. Este adevarat că în starea de vis şi în alte nivele de existenţă apropiate de a ta, există un puternic joc individual pentru crearea imaginilor şi o magnifică folosire a simbolismului, dar toate acestea au loc, din nou, într-un mediu “obiectiv” precis, un mediu a căror caracteristici fac ca asemenea fenomene să fie posibile – un câmp de activitate cu propiile sale reguli. Vorbitorii sunt familiarizaţi cu aceste reguli şi deseori servesc ca şi ghizi. Ei au lucrat în cadrul unor organizaţii ca cele din Egipt, ocupându-se de administrarea templelor şi fiind implicaţi în construirea structurilor de putere. Totuşi, ca o regulă, ei erau mult mai solitari.

Datorită adevăratei naturi simultane a timpului, ei vorbesc simultan tuturor erelor prin diversele lor manifestări. Ocazional ei servesc de asemenea ca şi mediatori, de exemplu făcându-le cunoştiinţă la două încarnări ale aceleiaşi personalităţi.

Regulile din realitatea fizică spun că obiectele se prezintă a fi staţionare şi permanente. Cu toate acestea, regulile altor realităţi sunt deseori mult diferite. Natura activităţiilor mentale va urmări linii diferite, iar “continuitatea” în termeni de timp nu va exista. Organizarea percepţiei va exista prin folosirea unor grupări psihologice diferite.

Din exterior, asemenea sisteme îţi vor părea lipsite de sens, chiar dacă ai fi capabil să le percepi. Nu ai putea să observi punctele de articulaţie din care acţiunile au apărut. Regulile precise ale acelui sistem îţi vor părea apoi a fi obscure.

Aceşti Vorbitori sunt familiarizaţi cu regulile din multe sisteme. Totuşi, în termeni extinşi majoritatea acestor sisteme sunt întrucâtva conectate cu propiul tău tip de realitate. Există un număr infinit de universuri interioare. Numai cele mai înalte şi mai dezvoltate gestalturi de conştiinţă îşi pot da seama de totalitatea lor. Aşadar, în acest context lărgit Vorbitorii trebuie să fie local chemaţi. Există ceva asemănător unei cartografieri a multor sisteme învecinate de realitate, şi sper că într-o zi, în termenii voştrii să le fac cunoscute. Pentru a realiza acest lucru, Ruburt trebuie să fie antrenat mai intens. Există puncte de coincidenţă unde, sub anumite condiţii, pot fi realizate intrări dintr-un asemenea sistem în altul. Bineînţeles, ele nu trebuie neapărat să existe separate în spatiu, bineînţeles aşa cum îl cunoşti tu.

Acestea sunt numite puncte de coordonare, unde un camuflaj fuzioneaza în altul. În sistemul tău unele dintre acestea sunt geografice, dar în toate cazurile o ajustare a conştiinţei este un preambul necesar. Asemenea intrări pot fi realizate doar într-o condiţie în afara corpului. În visele sale fiecare individ are acces la informaţiile cunoscute de Vorbitori. Există stări adiacente de conştiinţă ce apar în cadrul modelului de somn, stări ce nu pot fi recepţionate de către EEG-uri – “coridoare” adiacente prin care călătoreşte conştiinţa ta.

Centrii superiori ai intuiţiei sunt activaţi în timp ce porţiuni orientate fizic ale conştiinţei rămân cu corpul. Porţiunea “absentă” a self-ului nu poate fi urmărită prin tiparurile creierului, deşi punctul plecării şi punctul sosirii pot fi reprezentate de un model specific. “Pauza” în sine nu va fi detectată în orice mod, iar urmele arată doar orice model caracteristic ce a fost oferit imediat înaintea plecării.

Acum, acest lucru se întâmplă în fiecare somn de noapte. Două arii de activitate sunt implicate, una foarte pasivă şi una intens activă. Într-o stare, acestă porţiune a conştiinţei este pasiva, primind informaţie. În stadiul următor este activă, în timp ce ia parte la acţiune - iar conceptele oferite sunt apoi percepute cu însufleţire datorită participării şi exemplelor. Aceasta este zona cea mai protejată a somnului. Aici, caracteristicile de reîntinerire apar, iar în timpul acestei perioade Vorbitorii acţionează ca învăţători şi ghizi.

Aşadar, informaţia este des interpretată la intoarcerea sa de către alte straturi ale self-ului, de exemplu conştiinţa corpului şi subconstientul, unde este formată în vise ce vor avea sens acestor zone ale self-ului şi unde învăţarea universală poate fi transpusă în sfaturi practice ce privesc o chestiune specifică.

Există câteva stadii foarte specifice de somn, iar toate îi îndeplinesc personalităţii anumite sevicii. Ele sunt de asemenea semnale pentru diferite straturi de conştiinţă, realizare şi activitate. Ele sunt acompaniate de câteva variaţii fizice şi există câteva dintre ele ce au legătură cu vârsta.

În capitolul urmator voi vorbi în detaliu despre acestea. Pentru moment este suficient a realiza că anumiţi paşi şi transformări specifice apar în timp ce conştiinţa este deplasată de la realitatea exterioară la cea interioară, iar aceste schimbări nu sunt aleatoare; conştiinţa pleacă într-o foarte predictibilă cale spre multiplele sale destinaţii. De-a lungul erelor Vorbitorii i-au învăţat pe visători cum să se mişte în aceste alte medii. I-au învăţat cum să aducă înapoi informaţie ce poate fi folosită spre binele prezentei personalităţi. Conform intenţiei, scopului prezent şi dezvoltării, un individ poate fi conştient în diferite măsuri de aceste călătorii. De exemplu, unii au amintiri excelente, dar des îşi interpretează greşit experienţele datorită ideilor conştiente.

Este foarte posibil pentru ca un visător ce este un Vorbitor, să meargă în ajutorul altui individ ce are unele dificultăţi într-o realitate interioară din cadrul stării de vis. Bineînţeles, ideea de îngeri păzitori este foarte înrudită. Un bun Vorbitor este la fel de eficient într-o realitate precum este în alta, creând structuri psihice în realitatea fizică cât şi în mediile lăuntrice. Mulţi artişti, poeţi şi muzicieni sunt Vorbitori, traducând o lume în termenii alteia, formând structuri psihice ce există cu sporită vitalitate în ambele lumi – structuri ce pot fi percepute simultan din mai mult de o realitate.

De asemenea, există diverse stări de conştiinţă în viaţa din starea de trezire, stări asupra cărora nu te concentrezi şi de care de obicei nu eşti conştient. Fiecare stare îşi cunoaşte propiile conditii şi este familiară cu un tip diferit de realitate.

“Tu”, deţii în prezent o conştiinţă centrată într-o singură direcţie, în sensul în care “te” închizi faţă de a experimenta acele stadii ale conştiinţei în care alte porţiuni ale întregii tale identităţi sunt intim implicate. Aceste alte stadii ale conştiinţei îşi creează propiile lor realităţi aşa cum tu o creezi pe a ta. Aşadar, realităţiile sunt consecinţe secundare ale conştiinţei în sine. Dacă devii conştient de acestea, ele îţi pot apărea ca fiind alte locuri, mai degrabă decât tărâmuri sau câmpuri de diferite tipuri de activităţi. Dacă sondezi aceste tărâmuri vei fi forţat să le percepi prin presupuneriile fundamentale ale propiului sistem, de exemplu traducând sentimentele de căldură şi comfort în imagini a unor adăposturi sau clădiri călduroase, sau sentimentele de frică în imagini a unor diavoli.

Ocazional, chiar şi în viaţa din starea de trezire o personalitate poate schimba spontan vitezele, vorba vine, şi pentru câteva momente să se găsească brusc în cadrul unui asemenea alt tărâm. De obicei apare dezorientarea. Există cei care fac acest lucru destul de intenţionat datorită antrenamentului, dar des ei nu realizează că interpretează experienţele pe care le au conform valorilor conştiinţei “lăsate acasă”.

Toate acestea nu sunt atât de ezoterice pe cât ar părea. Aproape fiecare individ a avut experienţe bizare cu conştiinţa şi intuitiv ştie că experienţa lor lărgita nu este limitată la realitatea fizică. Majoritatea viselor sunt ca nişte cărţi poştale animate aduse înapoi dintr-o călătorie din care te-ai întors şi pe care în mare parte ai uitat-o. Conştiinţa ta este deja orientată din nou către realitatea fizică; visul fiind o încercare de a traduce experienţa profundă în forme ce pot fi recunoscute. Imaginiile din vis sunt de asemenea puternic codate, semnale pentru a sublinia evenimente ce în esenţă sunt indescifrabile.

Vorbitorii te ajută în formarea viselor ce sunt într-adevar producţii artistice multidimensionale de un anume tip – vise ce există în mai mult de o realitate, cu efecte ce străbat diversele stadii de conştiinţă ce în termenii tăi sunt reale atât celor vii cât şi celor morţi şi în care atât cei vii cât şi cei morti pot participa. Din acest motiv, inspiraţiile şi revelatiile sunt atât de des o parte a condiţiei de vis.

Despărţit de concentrarea fizică, tu eşti într-o poziţie mai bună de a-i auzi pe Vorbitori, de a traduce instrucţiunile lor, de a exersa în crearea de imagini şi de fi instruit în metodele de a menţine sănătatea corpului fizic. În cele mai protejate zone ale somnului vor dispărea barierele aparente dintre multe straturi de realitate. De exemplu, tu eşti conştient de unele realităţi probabile. Tu alegi ce acte probabile vrei să le actualizezi în sistemul tău. Tu urmăreşti alte acte probabile în starea de vis. Tu faci acest lucru individual, dar de asemenea îl realizezi şi în masă, la nivel naţional şi global.

Conştiinţa, la diferite nivele sau stadii percepe tipuri diferite de evenimente. Pentru a percepe o parte dintre acestea trebuie doar să înveţi să îţi schimbi focalizarea atenţiei de la un nivel la altul. Există minuscule transformări chimice şi electromagnetice ce acompaniază aceste stadii de conştiinţă şi anumite schimbări fizice corporale în ceea ce priveşte producţia de hormoni şi activitatea epifizei.

De obicei, tu aluneci de la starea de trezire către starea de somn fără ca măcar să observi diversele stări de conştiinţă prin care treci, şi totuşi există câteva. În primul rând, în diverse grade de spontaneitate, există o întoarcere interioară a conştiinţei departe de datele fizice, de grijile şi preocupăriile zilnice. Apoi, există un nivel nediferenţiat între starea de trezire şi cea de somn unde acţionezi ca şi un receptor – pasiv dar deschis, în care mesajele telepatice şi profetice vin la tine destul de uşor.

Conştiinţa poate părea că pluteşte. Există variate senzaţii fizice, uneori de expansiune, alteori de contracţie. Ambele senzaţii sunt caracteristice momentelor în care aproape te observi, aproape devii conştient de această zonă nediferenţiată, iar apoi traduci unele din experienţele sale în termeni fizici. De exemplu, senzaţia de spaţialitate este o interpretare fizică a expansiunii psihice. Senzaţia de cădere este o interpretare a unei reîntoarceri bruşte a conştiinţei în corp.

Această perioadă poate dura doar câteva momente, pentru o jumătate de oră, sau te poţi reîntoarce oricând la ea. Este un stadiu de conştiinţă expansiv, amortizator, ce asigură susţinerea. Sugestiile oferite în acest timp sunt foarte eficiente. După această perioadă există o stare activă, ce poate apărea, de pseudovisare, unde mintea se îngrijeşte de grijile fizice ce au reuşit să se agaţe în primele două stadii.

Dacă sunt prea viguroase, individul se poate trezi. Acesta este un stadiu vioi, intens, dar de obicei scurt. Un alt strat nediferenţiat urmează, de această dată marcat destul de categoric de voci, conversaţii sau imagini, în timp ce conştiinţa se conectează mai ferm la alte comunicări. Câteva dintre acestea pot concura pentru atenţia individului. În acest punct corpul este destul de liniştit. Individul va urma unul sau altul din aceşti stimuli interiori la un nivel mai adânc de conştiinţă şi va forma în vise uşoare comunicările pe care le primeşte.

Cândva în acest timp el va intra într-o zonă foarte protejată de somn, unde se află la începutul altor straturi de realitate şi probabilităţi. În acest punct experienţele sale vor fi în afara oricărui context de timp aşa cum îl cunoşti. El poate experimenta ani deşi doar minute au trecut. El se va reîntoarce apoi înspre realitatea fizică într-o zonă marcată ca şi somnul REM de către cercetătorii tăi, unde producţiile de vis orientate fizic vor fi create, utilizând cunoştiinţele pe care le-a dobândit. Ciclul va fi mai apoi repetat. Aproape acelaşi tipuri de fluctuaţii şi stadii apar atunci când eşti treaz, deşi tu eşti chiar mai puţin conştient de ele datorită faptului că self-ul egotistic acţionează destul de intenţionat pentru a acoperi aceste alte zone de experienţă.

Aceste stadii precise sunt prezente sub atenţia conştientă, având aceleaşi fluctuaţii chimice, electromagnetice şi hormonale. Pur şi simplu nu eşti conştient de ceea ce face conştiinţa. Voi înşişi nu puteţi să le urmăriţi pentru cinci momente întregi din timpul tău. Dimensiunile sale pot fi doar simţite de către cei suficient de determinaţi pentru a aloca timpul şi efortul necesar de a călători prin propiile realităţi subiective. Totuşi, intuitiv, fiecare individ ştie că o parte din experienţa sa îi scapă mereu. Atunci când brusc nu îţi poţi reaminti un nume pe care ar fi trebuit să îl ştii, tu ai în esenţă acelaşi tip de sentiment de care eşti tot timpul în mod subconştient atent.

Scopul Vorbitorilor este de a te ajuta să corelezi şi să înţelegi acestă existenţă multidimensională şi să aduci pe cât de mult posibil din ea în atenţia ta conştientă. Numai învăţând să simţi, să înţelegi sau intuitiv să percepi adâncimile propiei tale experienţe poţi întrezări natura lui Tot Ceea Ce Este. Devenind mai atent faţă de conştiinţa ta aşa cum operează în viaţa fizică, poţi învăţa să o priveşti în timp ce manipulează prin aceste zone mai puţin familiare. Realităţiile probabile ţi se par a fi probabile doar fiindcă nu eşti conştient de ele.

Toate aceste stadii ale conştiinţei fac parte din propia ta realitate. Cunoaşterea lor poate fi în mod deosebit utilă. Poţi învăţa să “schimbi vitezele”, să stai în afara experienţei tale, să o examinezi dintr-o perspectivă mult mai bună. Poţi pregăti întrebări sau probleme, sugerând ca ele să fie rezolvate pentru tine în starea de somn. Poţi sugera să vorbeşti cu prieteni îndepărtaţi, sau să transmiţi mesaje importante ce probabil nu le poţi transmite verbal. De exemplu, poţi aduce reconcilieri la un alt nivel de realitate deşi nu poţi face acelaşi lucru în acesta.

Poţi direcţiona vindecarea corpului tău, spunându-ţi că acest lucru va fi realizat de tine la unul din celălalte nivele ale conştiinţei din starea de somn şi poţi cere ajutorul unui Vorbitor pentru a-ţi oferi indicaţiile psihologice ce sunt necesare pentru a menţine sănătatea. Dacă ai scopuri conştiente specifice şi dacă eşti rezonabil de sigur că sunt folositoare, atunci poţi sugera vise în care apar, deoarece visele însele vor grăbi realitatea lor fizică.

Inconştient, tu faci multe dintre aceste lucruri. Deseori te întorci înapoi în timp, vorba vine, şi “retrăieşti” un eveniment specific astfel încât să aibă un final diferit, sau spui lucuri pe care ai fi vrut să le spui. Cunoaşterea unei stări de conştiinţă te poate ajuta în alte stări. Într-o transă uşoară, dacă întrebi înţelesul simbolurilor din vis el îţi va fi oferit. Simbolurile pot fi mai apoi folosite ca metode de sugestie ce vor fi ajustate pentru tine. Dacă să zicem că descoperi că o fântână dintr-un vis reprezintă reîmprospătare, atunci când eşti obosit sau deprimat gândeşte-te la o fântână. Bineînţeles, într-un alt strat de realitate tu vei crea una.

În cele mai protejate zone ale somnului te confrunţi cu experienţe ce sunt cunoaştere sau simţire pură, deconectate atât de cuvinte cât şi de imagini. Aşa cum am menţionat, aceste experienţe sunt mai târziu traduse în vise, necesitând o reîntoarcere în zone de conştiinţă mai familiare cu datele fizice. Aici are loc o înaltă sinteză şi o mare diversificare creativă, în care orice imagine de vis dată are un înţeles pentru diversele straturi ale self-ului – la un nivel reprezentând un adevăr pe care l-ai trăit iar la alte nivele reprezentând acest adevăr aşa cum este el mai specific aplicat diverselor arii de experienţă sau problemelor. Aşadar, va avea loc o metamorfoză, a unui simbol transformându-se în mai multe, iar mintea conştientă poate doar percepe un haos de diverse imagini de vis, deoarece organizarea interioară şi unitatea este parţial ascunsă în alte zone de conştiinţă pe care mintea raţională nu le poate urma.

Zonele inconştiente şi subconştiente sunt totuşi conştiente de mai multe asemenea informaţii decât este ego-ul, deoarece acesta, ca o regulă, recepţionează doar un minuscul reziduu din materialul de vis. Prin urmare, vorbitorii pot apărea în vise ca şi caractere istorice, profeţi, vechi prieteni de încredere sau în orice înfăţişare ce va putea influenţa personalitatea individuală.

Totuşi, în experienţa originară, adevărata natură a vorbitorului este evidentă. Producţia de vise este o strădanie pe atât de “sofisticată” pe cât este producţia vieţii obiective a unui individ dat. Este pur şi simplu trăire în condiţii diferite.

Variatele stadii ale conştiinţei şi fluctuaţile activităţii psihice pot fi de asemenea examinate prin experienţa directă din starea de trezire. În capitolul următor te voi lăsa să devii mai conştient de aceste porţiuni mereu active ale propiei tale realităţi.