Traduceri din Seth

Aşa cum viaţa prezentă a oricărui individ răsare din dimensiuni ascunse aflate dincolo de cele uşor accesibile în termeni fizici şi aşa cum ea îşi extrage energia şi puterea de a acţiona din surse inconştiente, la fel universul fizic prezent, aşa cum îl cunoşti, răsare din alte dimensiuni. Similar, el îşi are sursa şi îşi dobândeşte energia din realităţi mai adânci.

Istoria, aşa cum o cunoşti, reprezintă un singur punct de lumină asupra căruia te concentrezi. Tu interpretezi evenimentele pe care le vezi imediat şi proiectezi asupra lor propia interpretare a evenimentelor ce pot apărea. Atât de vrăjită este concentrarea ta încât atunci când pui întrebărri despre natura realităţii, automat îţi restrângi întrebările la acest mic moment trecător pe care îl numeşti realitate fizică. Atunci când te gândeşti la trăsăturile lui dumnezeu, pe negândite vorbeşti despre creatorul acelei singure lumini. Acea lumină este unică, iar dacă ai înţelege cu adevărat ce este, într-adevăr ai înţelege natura adevăratei realităţi.

Istoria, aşa cum te gândeşti la ea, reprezintă doar o singură linie subţire de probabilităţi, linie în care eşti în prezent scufundat. Ea nu reprezintă întrega durată de viaţă a speciilor tale sau catalogul activităţiilor fizice şi nici nu începe a spune povestea creaturilor fizice, civilizaţiilor, războaielor, tehnologiilor şi triumfurilor lor. Realitatea este mult mai diversă, mult mai bogată şi mai indescriptibilă decât poţi în prezent înţelege sau presupune. Evoluţia, aşa cum te gândeşti la ea şi aşa cum este categorizată de către cercetătorii tăi, reprezintă doar o linie probabilă de evoluţie, una în care, încă o dată, eşti în prezent scufundat.

Aşadar, există multe alte dezvoltări evoluţionale la fel de valide, la fel de reale, ce au apărut, apar şi vor apărea, toate aflate în alte sisteme probabile de realitate fizică. Posibilităţiile diverse, nesfârşite de dezvoltare probabil că nu au putut niciodată apărea doar într-un cadru închis de realitate.

Cu o splendidă inocenţă şi cu mândrie exuberantă îţi imaginezi că sistemul evoluţional aşa cum îl cunoşti este singurul, că din punct de vedere fizic nu pot fi mai multe. Acum, în cadrul realităţii fizice pe care o cunoşti există indicii şi semne privind natura altor realităţi fizice. În cadrul propiilor forme fizice există latent alte simţuri nefolosite, ce au fi putut ajunge în prim plan dar în sistemul tău probabil nu s-a întâmplat acest lucru. Acum, am vorbit despre dezvoltări pământene, realităţi îngrămădite în jurul aspectelor pământene aşa cum le cunoşti tu.

Nici o linie evoluţională nu este una moartă. Aşadar, dacă în sistemul tău ea dispare, va reapărea în altul. Toate materializările probabile ale vieţii şi conştiinţei îşi au perioada lor, iar ele creează acele condiţii în care pot înflori; iar în termenii tăi ziua lor este eternă.

În acest capitol vorbesc în principal despre propia planetă şi sistem solar, dar acelaşi lucru se aplică tuturor aspectelor universului tău fizic. Prin urmare, tu eşti conştient doar de o specifică, delicat echilibrată dar unică porţiune a existenţei fizice. Voi nu sunteţi numai creaturi de existenţă corporală, formând imagini ale cărnii şi sângelui, întipărite într-un tip particular de timp şi spaţiu; sunteţi de asemenea creaturi ce apar dintr-o particularizată dimensiune de probabilităţi, născuţi din dimensiuni de actualitate întru totul potrivite propiei dezvoltări, îmbogăţiri şi creşteri.

Dacă deţii orice înţelegere intuitivă privind natura entităţii sau self-ului întreg, vei vedea că el te-a plasat într-o poziţie în care anumite abilităţi, intuiţii şi experiente pot fi realizate şi în care unicul tău tip de conştiinţă poate fi îngrijită. Cea mai mică experienţă are mult mai multe repercusiuni în cadrul acestui mediu multidimensional decât îşi poate imagina creierul fizic. Căci, dacă eşti intens preocupat cu ceea ce poate părea a fi un infinitezimal aspect al realităţii şi în timp ce pari a fi complet întipărit în el, numai cele mai de “suprafaţă” elemente ale self-ului sunt în acest fel pătrunse. În această situaţie nu îmi place termenul “suprafaţă”, deşi l-am folosit pentru a sugera porţiunile variate ale self-ului ce altfel sunt ocupate – unele dintre ele la fel de înglobate în realitatea lor precum tu eşti în a ta.

Entitatea, adevăratul self multidimensional, este conştient de toate experienţele sale, iar această cunoaştere este într-o oarecare măsură disponibilă celorlalte porţiuni ale self-ului, inclusiv self-ului fizic aşa cum îl cunoşti. De fapt, aceste porţiuni diverse ale self-ului vor deveni în final (în termenii tăi) complet conştiente. Punct. Aceasta conştienţa va schimba automat ceea ce acum pare a fi natura lor şi vor adăuga multiplicităţii existenţei.

Aşadar, există multe sisteme probabile de realitate în care datele fizice predomină, dar asemenea probabilităţi fizice reprezintă doar o mică porţiune. Fiecare dintre voi există de asemenea în sisteme nonfizice, iar eu am explicat mai devreme că cel mai mic gând sau emoţie este manifestată în multe alte moduri decât în propiul tău câmp de existenţă.

Numai o porţiune din întreaga ta identitate îţi este în “prezent” familiarizată ţie. Aşadar, atunci când iei în considerare conceptul de fiinţă supremă, îţi imaginezi o personalitate masculină ce deţine acele abilităţi pe care tu le posezi, accentuând puternic calităţiile pe care le admiri. Aşadar, dumnezeul imaginat s-a schimbat de-a lungul secolelor, reflectând ideile schimbătoare ale omului despre sine.

Dumnezeu a fost văzut ca fiind crud şi răzbunător atunci când omul a crezut că acestea sunt caracteristici dezirabile, în mod particular necesare în lupta sa pentru supravieţuirea fizică. El le-a proiectat pe acestea asupra idei sale de dumnezeu deoarece le invidia şi se temea de ele. Aşadar, tu ţi-ai modelat ideea ta de dumnezeu în propia ta imagine.

Într-o realitate ce este inimaginabil multidimensională, vechiile concepte de dumnezeu sunt relativ lipsite de sens. Chiar termenul fiinţă supremă este în sine distorsionat, deoarece tu în mod natural proiectezi calităţiile naturii umane asupra sa. Dacă ţi-aş spune că dumenzeu este o idee, nu ai înţelege ce aş fi vrut să îţi spun, deoarece nu înţelegi dimensiunile în care o idee îşi are realitatea, sau energia pe care o poate crea şi propulsa. Tu nu crezi în idei în acelaşi mod în care crezi în obiecte fizice, aşa că dacă îţi zic că dumnezeu este o idee tu ai interpreta greşit această afirmaţie, spunând că dumnezeu nu este atât de real – nebulos, fără realitate, scop şi acţiune conştientă.

Acum, propia ta imagine fizică este materializarea idei tale despre tine în cadrul propietăţiilor materiei. Fără ideea de sine imaginea ta fizică nu ar exista; şi totuşi, foarte des ea este singurul lucru de care eşti conştient. Puterea şi energia iniţială a acelei idei despre sine îţi menţine vie imaginea. Aşadar, ideile sunt mult mai importante decât realizezi. Dacă vei încerca să accepţi ideea că propia ta existenţă este multidimensională, atunci te vei afla în mediul probabilităţiilor infinite, putând prinde o scurtă privire din realitatea ce se află în spatele cuvântului “dumnezeu” şi vei putea realiza de ce este aproape imposibil a prinde în cuvinte o adevarată înţelegere a acelui concept.

Aşadar, Dumnezeu este în primul rând un creator, nu a unui singur univers fizic ci a unor infinite varietăţi de existenţe probabile, mult mai vaste decât acele aspecte ale universului fizic cu care cercetătorii tăi sunt familiarizaţi. El nu şi-a trimis pur şi simplu fiul pentru a trăi şi muri pe o mică planetă. El face parte din toate probabilităţiile.

Au fost spuse parabole cât şi poveşti despre începuturi. Toate acestea au fost încercări de a transmite cunoştiinţe în termeni cât mai simplii cu putinţă. Des au fost oferite răspunsuri unor întrebări ce nu au nici un înţeles în afara propiului sistem de realitate.

De exemplu: Nu a existat nici un început şi nu va fi nici un sfârşit, totuşi au fost oferite parabole ce îţi spun despre începuturi şi sfârşituri pur şi simplu deoarece datorită ideilor tale distorsionate asupra timpului, începuturile şi sfârşiturile par a fi evenimente inseparabile, valide. În timp ce înveţi să îţi îndrepţi atenţia în afara realităţii fizice şi prin urmare să experimentezi anumite mici dovezi ale altor realităţi, conştiinţa ta se va agăţa de vechile idei ce fac ca adevăratele explicaţii să îţi fie aproape imposibil de înţeles. Atenţia multidimensională îţi este disponibilă în visele tale, în câteva stări de transă; şi des chiar sub conştiinţa obişnuită în timp ce îţi vezi de treburile mundane.

Această atenţie oferă experienţei personale o bogăţie multidimensională nedespărţită dar îmbinată cu, în şi prin toată lumea ta fizică a simţurilor. A spune că viaţa fizica nu este reală înseamnă a nega că realitatea străbate toate aparenţele şi că este parte din toate aparenţele. În aceeaşi manieră, Dumnezeu nu există în afară sau separat de realitatea fizică, ci există în ea şi este parte din ea, aşa cum există în şi este parte din toate sistemele de existenţă.

Personalitatea lui Hristos reprezintă simbolic ideea ta de dumnezeu şi relaţiile sale. Au existat 3 indivizi distincţi pe care istoria i-a îmbinat, iar ei au devenit cunoscuţi în mod colectiv ca fiind Hristos – prin urmare, multe discrepante în înregistrările voastre. Aceştia au fost toţi bărbaţi deoarece în acel moment al dezvoltării voastre nu a-ţi fi acceptat un echivalent feminin.

Aceşti indivizi au făcut parte dintr-o singură entitate. Nu ţi l-ai fi putut imagina pe Dumenezeu decât ca pe un tată. Nu ţi-ar fi trecut prin minte să îţi imaginezi un dumnezeu în alţi termeni decât cei umani. Componente ale pământului. Aceste 3 personalităţi au jucat împreună o dramă, profund simbolică, stimulată de energie concentrată şi nemaivăzută forţă.

Totuşi, evenimentele aşa cum au fost înregistrate nu au apărut în istorie. Crucificarea lui Hristos a fost un eveniment psihic, nu fizic. Idei de o magnitudine aproape inimaginabilă au fost jucate.

De exemplu, Iuda nu a fost un om în termenii voştrii. El a fost - asemenea celorlalţi discipoli- o binecuvantată, creată “personalitate fragment”, formată de personalitatea Hristos. El a reprezentat tipologia trădătorului. El a dramatizat o porţiune din personalitatea fiecărui individ ce se concentrează asupra realităţii fizice într-o manieră hrăpăreaţă şi îşi neagă self-ul interior datorită lăcomiei.

Fiecare dintre cele 12 calităţi reprezintă calităţi ale personalităţii ce aparţin unui singur individ, iar Hristos aşa cum îl cunoştil, reprezintă self-ul interior. Aşadar cei 12, plus Hristos (o singură figură compusa din cei trei) reprezintă o personalitate individuală pământeană - self-ul interior – şi 12 caracteristici principale conectate cu self-ul egotistic. Aşa cum Hristos a fost înconjurat de discipoli, la fel self-ul interior este înconjurat de aceste caracteristici orientate fizic, pe de-o parte fiecare atrase în exterior către realitatea zilnică şi totusi gravitând în jurul self-ului interior.

Aşadar, discipolilor le-a fost oferită realitate fizică de către self-ul interior, aşa cum toate caracteristicile tale terestre provin din propia natură interioară. Aceasta a fost o parabola vie, materializată în mijlocul tău - o piesă cosmică jucată în folosul tău, camuflată în termeni pe care să îi poţi înţelege.

Lecţiile au devenit clare, iar toate ideile din spatele lor au fost personificate. Sper să îmi ierţi exprimarea, dar aceasta a fost ca o piesă locală de moralitate desfăşurată în colţul tău de univers. Acest lucru nu înseamnă că a fost mai puţin reală decât ai presupus mai înainte. De fapt, implicaţiile a ceea ce s-a spus până acum ar trebui să sugereze clar aspectele mai puternice ale lui Dumnezeu.

Cele trei personalităţi Hristos s-au născut pe planeta ta şi într-adevăr s-au materializat printre voi. Nici una dintre acestea nu a fost crucificată. Cei 12 apostoli au fost materializări din energiile acestor 3 personalităţi – energiile lor combinate. Totuşi, mai apoi au fost pe deplin înzestrate cu individualitate, dar sarcina lor principală era de a manifesta clar în interiorul lor anumite abilităţi inerente în toţi oamenii.

Aceleaşi tipuri de drame au fost oferite în moduri diferite şi deşi drama este tot timpul diferită ea este tot timpul aceeaşi. Nu înseamnă că un Hristos a apărut în fiecare sistem de realitate. Înseamnă că idea unui Dumnezeu s-a manifestat în fiecare sistem într-un mod ce este inteligibil locuitorilor lui.

Această dramă continuă să existe. De exemplu, ea nu aparţine trecutului tău. Numai tu ai plasat-o acolo. Nu înseamnă că ea reapare tot timpul. Drama nu a fost deloc lipsită de sens, iar în termenii voştrii spiritul lui Hristios este legitim. Este probabila dramă-Dumnezeu pe care alegi să o percepi. Au existat altele ce au fost percepute, dar nu de către tine şi în prezent există alte asemenea drame.

Fie că Crucificarea a apărut sau nu fizic, ea a fost un eveniment psihic şi există aşa cum există toate celălalte evenimente conectate cu drama.

Multe au fost fizice dar unele nu au fost. După cum este evident, evenimentul psihic ţi-a influentat lumea la fel de mult ca şi cel fizic. Întrega dramă a apărut ca şi un rezultat al nevoilor omenirii. A fost creată ca o consecinţă al acestor nevoi, a crescut în afara ei, dar nu şi-a avut originea în sistemul tău de realitate.

Alte religii au fost fundamentate pe drame diferite, în care ideile au fost jucate într-un mod ce a fost inteligibil diferitelor culturi. Din păcate, diferenţele dintre drame au dus deseori la interpretări greşite, iar aceastea au fost folosite ca pretexte pentru războaie. Aceste drame sunt de asemenea în mod privat rezolvate în starea de vis. Personalităţiile personificate ca Dumnezeu au fost mai întâi introduse omului în starea de vis, calea fiind mai apoi pregătită.

În viziuni şi inspiraţii omul a ştiut că drama Hristos va fi pusă în scena şi astfel recunoscută pentru ceea ce este atunci când a aparut fizic. Puterea şi vigoarea sa s-a întors apoi în universul de vis. Datorită materializării fizice şi-a crescut vitalitatea şi intensitatea. În visele private, oamenii au relaţionat mai apoi cu figurile principale din dramă, iar în starea de vis i-au recunoscut adevărata importanţă.

Dumnezeu este mai mult decât suma tuturor sistemelor de realitate pe care le-a creat, şi totusi el este fără excepţie în fiecare dintre acestea. Aşadar, el este în fiecare bărbat şi femeie. El este de asemenea în fiecare păianjen, umbră şi broască, iar acest lucru omul nu vrea să îl recunoască.

Dumnezeu poate fi doar experimentat, iar tu îl experimentezi fie că realizezi sau nu acest lucru, prin propia ta existenţă. Totuşi, el nu este bărbat sau femeie, iar eu folosesc termenii doar de dragul convenienţelor. În cel mai inevitabil adevăr, el nu este deloc uman în termenii tăi şi nici nu este o personalitate. Ideile tale despre personalitate sunt mult prea limitate pentru a include multitudinile faţete ale existenţei sale multidimensionale.

Pe de altă parte el este uman, în sensul că este o porţiune din fiecare individ; şi în cadrul vastităţii experienţei sale, el deţine o “formă de idee” a sa ca fiind uman, o formă cu care poţi stabili un raport. El pur şi simplu a făcut ca materia să existe în mijlocul tău şi formează trupul tău prin faptul că este responsabil de energia ce îi acordă vitalitate şi validitate self-ului multidimensional, ce la rândul lui formează imaginea ta în concordanţă cu propiile tale idei.

Prin urmare self-ul multidimensional particular sau sufletul are validitate eternă. El este încurajat, susţinut şi menţinut de către energia şi vitalitatea inimaginabilă a lui Tot Ceea Ce Este.

Aşadar, acest self-ul interior al tău nu poate fi distrus şi nici nu poate fi diminuat. El împarte toate aceste abilităţi ce sunt inerente în Tot Ceea Ce Este. Prin urmare, el trebuie să creeze în timp ce este creat deoarece acesta este măreţul dar din spatele tuturor dimensiunilor de existenţă, ţâşnirea din fântâna lui Tot Ceea Ce Este.

La momentul potrivit voi identifica figura celei de-a treia personalitate Hristos. Totuşi, acum sunt preocupat cu aspectele multidimensionale a lui Tot Ceea Ce Este. O asemenea realitate poate fi doar experimentată. Nu există fapte ce pot fi oferite, fapte care să reprezinte cu orice acurateţe atributele lui Tot Ceea Ce Este.

Această realitate şi acele atribute vor reapărea în diverse sisteme de actualitate, în armonie cu datele camuflajului din orice sistem dat. Experienţa interioara cu Dumnezeul multidimensional poate proveni din două zone principale. Una este prin realizarea că acestă primă forţă mişcătoare este în tot ceea ce poţi percepe cu simţurile tale. Cealaltă metodă este de a realiză că această forţă primară are o realitate independentă de conexiunea sa cu lumea aparenţelor.

Tot contactul personal cu Dumnezeul multidimensional, toate momentele legitime de conştiinţă mistică vor avea întotdeuna un efect unificator. Aşadar, ele nu vor izola individul implicat ci în schimb îi vor lărgi percepţiile până când va experimenta realitatea şi unicitatea a cât mai multor alte aspecte de realitate de care este capabil.

Aşadar, el se va simţi mai puţin izolat şi mai puţin separat. El nu se va considera ca fiind mai presus de alţii datorită experienţei sale. Din contră, el va fi măturat într-un gestalt de înţelegere în care realizează propia sa unitate cu Tot Ceea Ce Este.

Aşa cum există porţiuni de realitate pe care nu le percepi în mod conştient şi alte sisteme de probabilitate de care nu eşti în mod conştient atent, la fel există alte aspecte ale divinităţii pe care nu le poţi înţelege în acest moment. Aşadar, există dumnezei probabili, fiecare dintre ei reflectând în propiul mod aspectele multidimensionale ale unei identităţi prime atât de măreţe şi de orbitoare încât nu poate fi inclusă de nici o formă de realitate sau tip particular de existenţă.

Am încercat să îţi ofer o idee despre efectele creative, cuprinzătoare ale propiilor tale gânduri. Cu acest lucru în minte, este posibil să îţi imaginezi creativităţiile multidimensionale ce pot fi atribuite lui Tot Ceea Ce Este. Termenul ‘Tot Ceea Ce Este’ poate fi folosit ca şi un semn pentru a include toţi acei dumnezei probabili şi toate manifestările lor.

Probabil că îţi este mai uşor să înţelegi simplele poveşti şi parabole ale începuturilor despre care am vorbit. Dar, a sosit timpul pentru ca omenirea să meargă câţiva paşi mai departe, să îşi extindă natura propiei sale conştiinţe încercând a înţelege o versiune mai profundă a realităţii. Tu ai depăşit timpul poveştiilor din copilărie. Atunci când propiile tale gânduri au o forma şi o realitate, atunci când au validitate chiar şi în alte sisteme de realitate de care nu eşti conştient, atunci nu este dificil a înţelege de ce alte sisteme de probabilităţi sunt de asemenea afectate de propiile gânduri şi emoţii - şi nici de ce acţiunile dumnezeilor probabili nu sunt afectate de ce se întâmplă în alte dimensiuni de existenţă.