Traduceri din Seth

Ţi se pare că tu ai o singură formă, cea fizică pe care o percepi, şi nici o alta. De asemenea, ţi se pare că forma ta poate fi doar într-un loc, la un moment dat de timp. Într-adevăr, tu deţii forme pe care nu le percepi şi în plus, creezi variate tipuri de forme pentru diferite scopuri, chiar dacă nici pe acestea nu le percepi fizic.

Simţul tău principal al identităţii este dat de corpul tău fizic, aşadar, de exemplu, este extrem de dificil pentru tine să te imaginezi fără el, în afara lui sau în orice mod deconectat de el. Forma este rezultatul energiei concentrate, structura ei fiind alcătuită din imagini idee emoţionale sau psihice direcţionate cu însufleţire. Intensitatea este foarte importantă. De exemplu, dacă ai o dorinţă foarte veridică de a fi altundeva, atunci fără a realiza conştient acest lucru, o formă pseudofizică, identică cu a ta, poate apărea în acel loc. Dorinţa va purta urma personalităţii şi imaginii tale, chiar dacă tu rămâi inconştient faţă de imaginea sau apariţia sa în acea altă locaţie.

Deşi această imagine de gând nu este în mod obişnuit văzută de alţii, este posibil ca în viitor instrumentele ştiinţifice să o perceapă. Aşa cum este, o asemenea imagine poate fi percepută de cei care şi-au dezvoltat folosirea simţurilor interioare. Orice act mental intens – gând sau emoţie- nu va fi construit doar într-o maniera fizică sau pseudofizică, ci de asemenea va purta într-o oarecare măsură urma personalităţii ce iniţial l-a conceput.

Există multe asemenea forme incipiente sau latente. Pentru a te ajuta să îţi imaginezi despre ce vorbesc, te-ai putea gândi la ele ca fiind imagini fantomă, sau imagini umbră, deşi acesta sunt doar nişte analogii – de exemplu, forme, chiar dedesubt, ce nu au aparut complet în realitatea fizică aşa cum o cunoşti tu, dar cu toate acestea sunt suficient de veridice pentru a fi construite. Într-adevăr, dacă le-ai putea vedea le-ai considera foarte reale.

De fapt, fiecare individ trimite frecvent în afară asemenea imagini replică ale sale, deşi gradul de materializare poate să difere; de exemplu, unele forme sunt mai mult sau mai puţin umbroase decât altele. Totuşi, aceste forme nu sunt simple proiecţii – imagini “plate”. Ele au un efect specific asupra atmosferei. Ele “îşi fac loc” în moduri ce sunt dificil de explicat, deşi în anumite momente pot coexista cu obiecte şi forme fizice, sau pot fi chiar suprapuse peste acestea. În acest caz, există o precisă interacţiune – un interschimb ce se desfăşoară sub percepţiile fizice.

De exemplu, poţi dori puternic şi brusc să stai lângă un ţărm iubit, îndepărtat şi totuşi familiar. Această dorinţă intensă ar acţiona mai apoi ca un miez de energie proiectat de mintea ta în exterior, fiindu-i oferit o formă, forma ta. Locul pe care l-ai vizualizat ar atrage apoi forma, ce s-ar plasa instantaneu acolo. Acest lucru se întâmplă foarte des.

În circumstanţe normale ea nu ar fi văzută. Pe de altă parte, dacă dorinţa ar fi mai intensă, miezul energetic ar fi mai mare, iar o porţiune din propiul tău flux de conştiinţă va fi transmis formei, astfel încât pentru un moment ai putea simţi în cameră un aer sărat, sau în orice alt mod vei percepe mediul în care se găseşte această pseudoimagine.

Măsura în care percepi va varia într-un mare grad. Forma ta fizică este rezultatul unei intense concentrări emoţionale. Energia fantastică a psihicului tău nu numai că a creat corpul tău fizic, ci îl şi menţine. El nu este un lucru continuu, deşi ţi se pare a fi îndeajuns de permanent atât timp cât durează. Cu toate acestea, este într-o stare continuă de pulsaţie iar datorită naturii energiei şi a construcţiei sale, corpul comută de fapt în două poziţii: deschis şi închis.

Este dificil a explica, iar pentru scopurile noastre prezente nu este complet necesar a înţelege motivele acestei pulsaţii; dar chiar şi fizic, tu “nu eşti aici” la fel de des pe cât “eşti aici”. Intensitatea şi concentrarea ta emoţionala creează formele dincolo de corpul tău fizic, totuşi durata şi gradul lor sunt dependente de intensitatea oricărei origini emoţionale date.

Aşadar, spaţiul tău este umplut de forme incipiente, destul de veridice, care se află în spatele structurii obişnuite a materiei pe care o percepi.

De fapt, aceste proiecţii sunt trimise constant în afară. Unele dintre instrumentele ştiinţifice mai sofisticate ar arăta clar nu numai existenţa acestor forme, ci şi vibraţii situate în variate unde de intensitate ce înconjuară aceste obiecte fizice pe care le percepi.

Pentru a clarifica mai mult lucrurile, uită-te la orice masă din camera ta. Ea este fizică, solidă şi o percepi usor. Acum, de dragul unei analogii, imaginează-ţi dacă poţi, că în spatele mesei se află încă o masă asemănătoare dar nu atât de fizică, şi în spatele acesteia încă una şi încă una în spatele aceleia, fiecare dintre ele fiind mai dificil a fi percepută, dispărând in invizibilitate. Iar în faţa mesei se află o masa exact ca aceasta, numai că apărând mai puţin fizic decât masa “reală” – ultima, la rândul ei având o succesiune de mese chiar mai puţin fizice ce se extind în afară. Şi la fel pentru fiecare parte a mesei.

Tot ceea ce apare în termeni fizici există de asemenea în alţi termeni pe care nu îi percepi. Tu percepi realităţiile ce ating un anumit “nivel”, atunci când par a fuziona în materie. De fapt ele există, şi chiar foarte valid, în alte nivele.

În plus, există realitati ce sunt “relativ mai valide” decât a ta; în comparaţie şi strict pentru o analogie, de exemplu, masa ta fizică ar părea întunecată prin contrast, asemănătoare acelor foarte întunecate mese pe care ni le imaginăm. În aceşti termeni, ai obţine un fel de “supermasă”. Sistemul tău de realitate nu este unul format din cea mai intensă concentrare de energie. Pur şi simplu el este cel în care tu eşti conectat, o parte integranta a lui. Din acest motiv îl percepi.

Alte porţiuni ale tale, de care nu eşti atent în mod conştient, locuiesc în ceea ce ai putea numi un supersistem de realitate în care conştiinţa învaţă să manevreze şi să perceapă concentrări de energie mult mai puternice, şi într-adevar să construiască “forme” de o natură diferită.

Ideea ta de spaţiu este puternic distorsionată, deoarece pentru tine spaţiul este pur şi simplu locul unde nimic nu este perceput. Evident, el este umplut cu toate tipurile de fenomene, ce aparent nu produc nici un efect asupra mecanismelor tale de percepţie. Acum, în diverse moduri şi ocazii, într-o oarecare măsură te poţi conecta la aceste alte sisteme – şi faci acest lucru spasmodic, deşi în multe cazuri experienţa este pierdută deoarece nu este înregistrată fizic.

Gândeşte-te încă o dată la forma ce ai trimis-o pe malul mării. Deşi nu a fost echipată cu simţurile tale fizice, într-o oarecare măsură a fost capabilă a percepe. Tu ai proiectat-o fără să îţi dai seama, însă prin legi pe deplin naturale. Forma s-a construit din intensa ta dorinţă emoţională. Imaginea îşi urmează apoi propiile legi de realitate şi într-o oarecare măsură, într-un grad mai mic decât al tău, are o conştiinţă.

Tu eşti, folosind din nou o analogie, trimis afară de către un superself ce şi-a dorit puternic existenţa în formă fizică. Nu eşti o păpuşă a acestui superself. Tu îţi vei urma propiile linii de dezvoltare şi prin intermediul unor mijloace mult prea dificile a fi explicate aici, tu adaugi experienţei superself-ului şi îi măreşti natura realităţii sale. De asemenea, tu îţi asiguri propia ta dezvoltare şi eşti capabil a apela la abilităţiile superself-ului.

Nici nu vei fi niciodată înghiţit de self-ul ce, în aceşti termeni, pare atât de superior. Deoarece tu exişti, aşa cum am menţionat mai înainte, tu trimiţi proiecţii ale tale. Nu există nici un sfârşit al realităţii conştiinţei şi nici a mijloacelor de materializare a sa. Şi nici nu există vreun sfârşit al dezvoltărilor posibile pentru fiecare identitate.

Permite-mi să clarific lucrurile încă o dată: Prezenta ta personalitate, aşa cum te gândeşti la ea, este într-adevar “nepieritoare” şi continuă după moarte să crească şi să se dezvolte.

Am menţionat încă o dată acest aspect în mijlocul discuţiei noastre prezente pentru a nu te simţi pierdut, neutralizat sau insignifiant. Evident, există un numar infinit de gradaţii în tipurile şi familile de forme despre care am vorbit. Energia ce este proiectată de “superself-ul” nostru, acea scânteie de intensă identitate ce a condus la naşterea ta fizică, acel imbold unic, într-un sens are multe similarităţi cu vechiul concept al sufletului – exceptând faptul că el conţine doar o parte a poveştii.

În timp ce tu continui să exişti şi să te dezvolţi ca o individualitate, self-ul tău întreg, sau sufletul, are un asemenea vast potenţial, înc’t el nu poate fi niciodată să fie exprimat complet printr-o singură personalitate, aşa cum am explicat puţin în capitolul precedent.

Acum, prin foarte intensa concentrare emoţională tu poţi crea o forma şi să o proiectezi altei persoane ce o poate apoi percepe. Acest lucru poate fi facut conştient sau inconştient; iar acest aspect este destul de important. Discuţia nu priveşte aşa zisa formă astrală – ceea ce este ceva complet diferit. Corpul fizic este materializarea formei astrale.

El nu părăseşte corpul pentru orice perioadă de timp, şi nu este cel ce este proiectat în cazurile asemănătoare analogiei malului mării - folosită mai devreme. În prezent tu eşti concentrat nu numai în corpul tău fizic, ci şi în interiorul unei frecvenţe particulare de evenimente pe care o interpretezi ca timp. Alte perioade istorice există simultan, în forme la fel de valide; cât şi alte self-uri reîncarnaţionale. Încă o dată, pur şi simplu nu eşti conectat la aceste frecvente.

Poţi ştii ce s-a întâmplat în trecut şi să ai istorii, deoarece conform regulilor jocului pe care le-ai acceptat, crezi că trecutul şi nu viitorul poate fi perceput. Dacă regulile jocului ar fi diferite, ai putea avea istorii ale viitorului în prezent.

În alte nivele de realitate, regulile jocului se schimbă. În termenii voştrii, după moarte eşti mai liber să percepi. Viitorul apare la fel de limpede ca trecutul. Chiar şi acest lucru este foarte complicat, deoarece nu există doar un singur trecut. Tu accepţi ca fiind reale numai anumite clasificări de evenimente şi le ignori pe restul. Am menţionat evenimentele. Există de asemenea trecuturi probabile, ce există în afara înţelegerii tale. Din acestea, tu alegi un grup particular şi te închizi în cadrul acestor evenimente posibile, nerealizând că le-ai selectat dintr-o varietate infinită de evenimente trecute.

Evident, există viitoruri probabile şi prezenturi probabile. Încerc sa discut despre ele în termenii voştrii, deoarece în esenţă, trebuie să înţelegi că, “trecut”, “prezent” şi “viitor” nu sunt mai pline de înţeles în ceea ce priveşte experienţa reală decât sunt cuvintele “ego”, “conştient”, sau “inconştient”.

Nu numai că tu eşti o parte a altor self-uri independente, fiecare dintre acestea fiind concentrat în propia sa realitate, ci există şi o relatie de simpatie. De exemplu, datorită acestei relaţii, experienta ta nu trebuie să fie limitată de către mecanismele fizice perceptive. Poţi obţine cunoştiinţe ce aparţin acestor self-uri independente. Poţi învăţa să îţi concentrezi atenţia dincolo de realitatea fizică, să înveţi noi metode de percepţie ce îţi vor permite să îţi măreşti conceptul tău de realitate şi să îţi extinzi foarte mult experienţa ta.

Numai deoarece tu crezi că experienţa fizică este singura validă, nu îţi trece prin minte să cauţi alte realităţi. Asemenea lucruri ca telepatia şi clarviziunea îţi pot oferi indicii asupra altor tipuri de percepţie; de asemenea tu eşti implicat în experienţe precise, atât în timp ce eşti normal treaz cât şi atunci când dormi.

Aşa numitul flux al conştiinţei este pur şi simplu un flux mic de gânduri, imagini şi impresii – ce este parte a unui mult mai adânc râu de conştiinţă ce reprezintă propia ta experienţă şi existenţă grandioasă. Tu îţi petreci întregul timp examinând acest mic flux, astfel încât devii hipnotizat de curgerea sa şi captivat de mişcarea sa. Simultan, aceste alte fluxuri de percepţie şi conştiinţă merg alături fără ca tu să le observi, şi totuşi ele sunt o parte din tine, reprezentând aspecte, evenimente, acţiuni şi emoţii valide cu care de asemenea eşti implicat în alte straturi ale realităţii.

Tu eşti în mod activ şi veridic implicat în aceste realităţi precum eşti în cea în care atenţia ta principală este concentrată acum. Ca o regula, în timp ce eşti în întregime preocupat de corpul şi self-ul tău fizic, îţi oferi atenţia către fluxul de conştiinţă ce pare a se ocupa de el. Aceste alte fluxuri de conştiinţă sunt conectate cu alte forme-self pe care nu le percepi. Cu alte cuvinte, corpul este doar o manifestare a ceea ce eşti într-o realitate, căci în aceste alte realităţi tu ai alte forme.

“Tu” nu eşti separat de aceste alte fluxuri de conătiinţă în orice mod fundamental; doar concentrarea atenţiei tale te închide în faţa lor, şi în faţa evenimentelor în care sunt implicate. În schimb, dacă te gândeşti la fluxul tău de conştiinţă ca fiind transparent, atunci poţi învăţa să te uiţi prin şi sub el către altele, ce există în alte plaje de realitate. Poţi învăţa să te ridici peste fluxul tău de conştiinţă actual şi să percepi altele ce rulează, de dragul analogiei, paralel. Ideea este că tu eşti limitat la self-ul pe care îl ştii doar dacă crezi că este aşa şi dacă nu realizezi că acel self nu este întreaga ta identitate.

Des, te conectezi în aceste alte fluxuri de conştiinţă fără a realiza că ai făcut-o – din nou, ele sunt o parte din acelaşi râu al identităţii tale. Aşadar, toate sunt conectate.

Orice muncă creativă te antrenează într-un proces cooperativ în care înveţi să te scufunzi în aceste alte fluxuri de conştiinţă, şi să revii cu o percepţie ce are mai multe dimensiuni decât cea care apare din acel strâmt, uzual flux de conştiinţă pe care îl cunoşti. Din acest motiv, marea creativitate este multidimensională. Originea sa nu este dintr-o singură realitate, ci din multe, şi este nuanţată cu multiplicitatea acelei origini.

Marea creativitate întotdeuna pare mai mare decât dimensiunea şi realitatea sa pur fizică. În contrast cu aşa numitul obişnuit, apare aproape ca o intruziune. Ea taie răsuflarea. O asemenea creativitate aminteşte automat fiecărui om de propia sa realitate multidimensională. Aşadar, cuvintele “cunoaşte-te pe tine însuţi” înseamnă mult mai mult decât au presupus vreodată majoritatea persoanelor. În momentele de solititudine, poţi deveni conştient de aceste alte fluxuri de conştiinţă. De exemplu, în anumite momente, poţi auzi cuvinte sau vedea imagini ce apar decontextualizate de gândurile tale. În funcţie de educaţia, credinţele şi backgroundul tău, le poţi interpreta pe acestea în orice mod posibil. Din acest motiv, ele îşi pot avea originea în mai multe surse. Totuşi, în multe ocazii, tu te-ai conectat necugetat către aceste alte fluxuri de conştiinţă, deschizând momentan un canal către acele nivele de realitate în care celălalte porţiuni din tine locuiesc.

Unele din acestea pot implica gândurile a ceea ce tu ai numi un self reîncarnaţional, concentrate într-o altă perioadă de istorie – aşa cum o cunoşti tu. În schimb, poţi “agăţa” un eveniment în care un self probabil este implicat, conform înclinaţiilor tale, supleţei psihice, curiozităţii şi dorinţei pentru cunoaştere. Cu alte cuvinte, poţi deveni conştient de o realitate mult mai măreaţă decât cea pe care o ştii acum, să foloseşti abilităţi pe care nu ai realizat că le posezi, să ştii dincolo de orice îndoiala că propia ta conştiinţă şi identitate este independentă de lumea în care îţi concentrezi acum principala ta atenţie. Dacă toate acestea nu ar fi adevarate, nu aş scrie acum această carte iar tu nu ai citi-o.

Aceste alte experienţe ale tale se desfaşoară cu veselie fie că tu eşti treaz sau dormi, dar în timp ce eşti treaz, în mod frecvent le blochezi. În starea de vis, tu eşti mult mai conştient de ele, deşi există un proces final al visului ce des maschează intense experienţe psihologice şi psihice, şi din pacate, ceea ce în mod obişnuit îţi aminteşti este acea versiune finală a visului.

În această versiune finală, experienţă fundamentală este convertită pe cât posibil în termeni fizici. Aşadar, ea este distorsionată. Procesul final de retuşare nu este realizat de straturile profunde ale self-ului, ci este mult mai aproape decât realizezi un proces conştient.

Un mic punct de vedere ar putea explica la ce mă refer aici. Dacă nu vrei să îţi aminteşti un vis specific, tu însuţi cenzurezi memoria la nivele apropiate de conştiinţă. Foarte des te poţi surprinde în acţiunea de a abandona intenţionat memoria unui vis. Procesul de retuşare apare aproape la acelaşi nivel, deşi nu în totalitate.

Aici, experienţa de baza este pe cât posibil rapid îmbrăcată în haine fizice. Acest lucru nu se produce deoarece vrei să înţelegi experienţa, ci deoarece refuzi să o accepţi ca fiind în esenţă nonfizică. Nu toate visele sunt de o asemenea natură. Unele vise au loc în zone fizice sau mentale ce sunt conectate cu activităţiile tale zilnice, în acest caz nici un proces de îmbrăcare nu este necesar. Dar, în zonele adânci ale experienţei somnului - acelea ce, în paranteză fie spus, nu au fost încă descoperite de către cercetători în aşa zisele laboratoare ale viselor - eşti în comunicare cu alte porţiuni ale identităţii tale şi cu alte realităţi în care există.

În această stare, tu urmăreşti lucrări şi strădanii ce pot să fie sau să nu fie înrudite cu interesele tale – aşa cum le cunoşti. Tu înveţi, studiezi, te joci, nu eşti deloc adormit – aşa cum te gândeşti la acest termen. Eşti foarte activ. Eşti implicat în munca subterană, în partea reală şi grea a existenţei.

Acum, lasă-mă să accentuez că tu nu eşti pur şi simplu inconştient. Numai pari a fi aşa, deoarece, ca o regulă, dimineaţa nu ţii minte nimic din toate acestea. Într-o anumită măsură, unii oameni sunt conştienţi de asemenea activităţi şi există de asemenea metode ce îţi vor permite să ţi le reaminteşti într-o oarecare măsură.

Nu vreau să minimalizez importanţa stării tale de conştiinţa; de exemplu, cea în care citeşti această carte. După câte s-ar presupune tu eşti treaz, dar în multe moduri atunci când eşti în aceasta stare, te odihneşti mult mai mult decât o faci în aşa numita stare nocturnă inconştientă. Acolo, într-o mare măsură îţi înţelegi propia realitate şi eşti liber să foloseşti abilităţiile pe care în timpul zilei le ignori sau le negi.

De exemplu, la un nivel foarte simplu, conştiinţa ta des părăseşte corpul tău în starea de somn. Tu comunici cu persoane pe care le-ai cunoscut în alte niveluri de realitate, dar dincolo de acest lucru, tu îţi menţii şi îţi revitalizezi creativ propia imagine fizică. Tu procesezi experienţa de zi cu zi, o proiectezi în ceea ce crezi că este viitorul, alegi dintr-un numar infinit de evenimente probabile pe acelea pe care le vei forma fizic, şi vei începe procesele mentale şi psihice ce le vor aduce în lumea substanţei.

În acelaşi timp, tu faci disponibile aceste informaţii tuturor celorlalte porţiuni ale identităţii tale ce locuiesc în realităţi complet diferite şi primeşti informaţii comparabile de la ele. Nu pierzi contactul cu self-ul tău în mod obişnuit treaz. Pur şi simplu nu te concentrezi asupra lui. Îţi îndrepţi atenţia în altă parte. În timpul zilei tu inversezi procesul. Folosind o analogie, dacă te-ai uita la self-ul tău de zi cu zi din alt punct de vedere, ai putea descoperi că acel self fizic treaz este la fel de ciudat precum consideri că este self-ul în starea de somn. Totuşi, analogia nu va rezista, pur şi simplu deoarece acest self în starea de somn este mult mai bine informat decât self-ul în starea de trezire, de care eşti atât de mândru.

Aparenta separare nu este arbitrară şi nici nu este impusă forţat asupra ta. Pur şi simplu este cauzată de stadiul actual al dezvoltării tale şi într-adevar variază. Mulţi oameni fac excursii în alte realităţi - înoată, vorba vine, prin alte fluxuri de conştiinţă – ca parte a vieţii lor normal conştiente. Câteodată, peşti ciudaţi apar în aceste ape!

În termenii voştrii, evident eu sunt unul dintre aceştia, înotând prin alte dimensiuni de realitate şi observând o dimensiune de existenţă ce este a ta, mai degrabă decât este a mea. Aşadar, există canale între toate aceste fluxuri de conştiinţă, toate aceste râuri simbolice de experienţe psihice şi psihologice, şi există călătorii ce pot fi făcute din dimensiunea mea cât şi din a ta.

Iniţial, Ruburt, Joseph şi eu am facut parte din aceeaşi entitate, sau identitate globală, aşa că simbolic vorbind, există curenţi psihici ce ne unesc. Toate acestea fuzionează în ceea ce a fost des comparat cu un ocean de conştiinţă, o fântână din care actualitatea tâşneşte. Începând cu orice conştiinţă, teoretic le poţi găsi pe toate celălalte.

Des, ego-ul funcţionează ca şi un baraj, ce ascunde alte percepţii – nu deoarece acesta este rolul lui, sau fiindcă natura ego-ului este de a se comporta într-o asemenea manieră, sau chiar deoarece este funcţia sa principală, ci pur şi simplu fiindcă tu ai fost învăţat că scopul unui ego este de a restrânge mai degrabă decât a extinde. De fapt, tu îţi imaginezi că ego-ul este o porţiune foarte slabă a self-ului, că trebuie să se apere împotriva altor regiuni ale self-ului ce sunt mult mai puternice, persuasive şi într-adevăr mult mai periculoase; aşa că l-ai antrenat să poarte ochelari de cal împotriva înclinaţiilor sale naturale.

Ego-ul nu vrea să înţeleagă, să interpreteze realitatea fizică si sa relationeze cu ea. El vrea să te ajute să suprevieţuieşti în interiorul experienţei tale fizice, dar punând ochelari de cal asupra lui, îi limitezi percepţia şi flexibilitatea sa nativă. Apoi, deoarece este inflexibil, spui că aceasta este funcţia şi caracteristica sa naturală.

El nu poate relaţiona cu o realitate pe care nu o vei lăsa să o perceapă. Te poate ajuta foarte puţin să suprevieţuieşti atunci când nu îi permiţi să îşi folosească abilităţiile pentru a descoperi acele condiţii reale în care trebuie să se miste. Tu îi pui ochelari, iar apoi spui că nu poate să vadă.