Traduceri din Seth

În interiorul personalităţii tale, toate faţetele conştiinţei tale converg, fie că eşti sau nu constient de acest fapt.

Evident, conştiinţa poate fi îndreptată în multe direcţii, atât înspre interior cât şi înspre afară. Tu eşti conştient de fluctuaţiile din conştiinţa ta normală, iar o atenţie mai sporită ar putea clarifica o parte din acestea. Tu îţi extinzi sau îţi contracţi constant orizontul atenţiei tale. În anumite momente te poţi concentra aproape exclusiv asupra unui singur obiect, astfel încât poţi fi pur şi simplu inconştient de camera în care stai.

Poţi fi “conştient” şi să reacţionezi la un eveniment din memorie atât de puternic astfel încât să fii relativ inconştient faţă de evenimentele prezente. Tu iei în considerare toate aceste fluctuaţii. Ele nu te deranjează. Dacă eşti pierdut într-o carte şi momentan eşti inconştient de mediul tău imediat, nu te temi că el va dispărea atunci când vrei sa îţi reîntorci atenţia asupra lui. Şi nici într-un vis din timpul zilei de obicei nu te îngrijorezi în legătură cu reîntoarcerea în siguranţă în momentul prezent.

Într-o anumită măsură, toate acestea sunt mici exemple ce arată mobilitatea conştiinţei tale, cât şi a uşurinţei cu care poate fi folosită. Într-o manieră ciudată, simbolurile pot fi considerate ca mostre a modului în care percepi variatele niveluri de conştiinţă. Aspectele lor schimbătoare pot fi folosite ca şi semne. De exemplu, focul este un simbol ce a devenit fizic, astfel încât un foc real evident îţi spune că percepi realitatea cu conştiinţa ta orientată fizic.

O imagine mentală a unui foc îţi spune automat că un alt tip de conştiinţă este implicat. Un foc vizualizat mental ce are căldură dar nu arde distructiv evident înseamnă altceva. Toate simbolurile sunt o încercare de a experimenta sentimente ce nu pot fi niciodată adecvat exprimate prin intermediul limbajului. Simbolurile reprezintă infinite variaţii ale sentimentelor, iar în diverse stadii ale conştiinţei acestea vor apărea în diferiţi termeni, dar ele te vor însoţi întotdeuna.

Totuşi, există câteva excepţii, în care pura înţelegere sau sentimentul pur este implicat fără ca simbolurile să fie necesare. Aceste stadii ale conştiinţei nu sunt frecvente şi rareori sunt transpuse în termenii conştiinţei normale.

Haideţi să luăm un sentiment specific şi să îl urmarim aşa cum poate fi exprimat la diverse nivele de conştiinţă. Să începem cu un sentiment de bucurie. În conştiinţa normală, mediul imediat va fi perceput într-o manieră mult diferită decât ar fi dacă, să zicem, individul ar fi într-o stare de depresie. Sentimentul bucuriei schimbă obiectele însele, în sensul în care cel care le percepe le vede într-o lumină mult mai strălucitoare. El creează obiectele cu mult mai multă însufleţire şi claritate. Printr-o formă de feedback, mediul pare apoi să îi reîntărească bucuria. Totuşi, ceea ce vede este încă fizic, obiectele lumii materiale. Imaginează-ţi acum că el începe să viseze cu ochii deschişi şi cade într-o reverie. În mintea sa interioară apar imagini sau simboluri ale obiectelor materiale, oamenilor sau evenimentelor, atât din trecut cât şi din prezent sau viitor, bucuria fiind acum exprimată cu o mai mare libertate mentală, dar cu ajutorul simbolurilor.

Bucuria se întinde înspre afară, înspre viitor, de asemenea aruncând lumina sa înspre trecut, şi poate acoperi arii mai largi de expansiune decât ar putea fi arătate în termeni fizici în acel moment. Acum, imaginează-ţi că individual alunecă din reverie sa fie într-o stare de transă, fie într-un somn adânc. El poate vedea imagini ce îi sunt puternic exuberante sau simbolice. Logic pot exista puţine conexiuni între ele, dar intuitiv ele sunt clare. El intră acum în experienţele sale mentale mult mai adânc decât în starea de reverie şi poate avea o serie de episoade de vis în care este capabil să îşi exprime bucuria şi să o împartă cu alţii.

Totuşi, el încă se confruntă cu simbolurile orientate fizic. Acum, deoarece folosim această discuţie ca şi un exemplu, vom continua să o urmărim chiar mai departe. El poate forma imagini a oraşelor de vis sau a oamenilor ce au o natură foarte veselă, translatând emoţia în sine în orice simboluri îi sunt pertinente. O exuberanţă poate fi translatată în imagini ale unor animale ce se joacă, a unor oameni care zboară, a animalelor sau tărâmurilor de o splendidă frumuseţe. Încă o dată, conexiunile logice vor lipsi, dar întregul episod va fi legat de această emoţie.

În tot acest timp, corpul fizic beneficiază enorm datorită faptului că sentimentele folositoare reînoiesc şi reumplu automat abilităţiile sale recuperative. Sentimentele de bucurie pot conduce către imagini ale lui Hristos, Budha sau a profeţilor. Aceste simboluri sunt caracteristicile schimbătoare ale conştiinţei aflată în diferite stadii. Experienţele vor fi privite ca şi creaţii, acte creative, toate native conştiinţei aflate în diverse stadii.

Dincolo de acestea sunt stările în care simbolurile însele încep să se estompeze, să devină neclare, distante. Aici, începi să mergi înspre regiuni de conştiinţă în care simbolurile devin din ce în ce mai puţin necesare, o zonă într-adevar în mare parte nepopulată. Reprezentările clipesc şi în final dispar. Conştiinţa este din ce in ce mai puţin orientată fizic. În acest stadiu de conştiinţă sufletul se găseşte singur cu sentimentele sale, dezbracăte de simbolism şi reprezentări şi începe să perceapă realitatea gigantică a propiei cunoaşteri.

El simte experienţa directă. Dacă folosim bucuria ca exemplul nostru, în final toate simbolurile mentale şi imaginile sale vor dispărea. Ele au apărut din ea şi vor cădea în afara ei, nefiind experienţa originară ci produse secundare. Sufletul ar începe apoi să exploreze realitatea acestei bucurii în termeni ce cu greu pot fi explicaţi şi făcând acest lucru ar învăţa metode de percepţie, expresie şi actualizare ce mai îainte i-ar fi fost complet neinteligibile.

Obiectele fizice sunt cele mai evidente simboluri ale tale şi exact din acest motiv tu nu realizezi deloc că sunt simboluri.

La nivele diferite conştiinţa lucrează cu tipuri diferite de simboluri. Simbolurile sunt o metodă de a exprima realitatea interioară. Muncind într-o directie, folosindu-şi conştiinţa sa sufletul exprimă pe cât posibil realitatea lăuntrică prin cât mai multe simboluri, prin intermediul simbolismului viu, schimbător. Apoi, fiecare simbol în sine este faţă de întinderea sa conştient, individual şi atent.

Făcând acest lucru, sufletul creează încontinuu noi varietăţi de realitate interioară ce vor fi explorate. Îndreptându-se în direcţia opusă, vorba vine, sufletul se dezbracă de toate simbolurile şi reprezentările iar folosindu-şi conştiinţa în alt mod învaţă să îşi sondeze propia existenţă directă. Fără simboluri ce se interpun între el şi experienţa directă se perfecţionează într-un tip de împlinire a valorii pe care în prezent nu o poţi înţelege decât simbolic.

Aceste eforturi se desfăşoară fie că eşti treaz, fie că dormi. În orice caz, odată ce eşti conştient de asemenea activităţi, este posibil să te observi în diferite stadii de conştiinţă şi chiar în unele momente să îţi urmăreşti propiul progres, în mod specific prin intermediul stărilor de vis. În acest moment, corpul tău este cel mai intim simbol, şi încă o dată cel mai evident.

Vei folosi ideea de corp în majoritatea stadiilor de conştiinţă. Atunci când îţi părăseşti corpul fizic în orice tip de experienţă în afara corpului, de fapt tu îl laşi într-un alt corp ce este doar mai puţin Fizic. Acesta, la rândul lui este “mai târziu” abandonat pentru unul încă mai puţin fizic, dar ideea formei este atât de importantă ca simbol încât o porţi prin toată literatura ta religioasă şi prin toate poveştiile de mai târziu.

Într-un moment ea va dispărea odată cu celălalte simboluri. Vorbind în termenii voştrii, a existat un timp înainte de crearea simbolurilor; un timp atât de separat de ideea ta de realitate încât doar în cele mai protejate zone ale somnului se reîntoarce vreodată orice memorie a sa. Ţi se pare că fără simboluri ar exista nonexistenţa, dar aceasta este o deducţie suficient de naturală de vreme ce tu eşti atât de orientat spre simboluri.

Acele stadii de conştiinţă ce apar după moarte încă manipuleaza simboluri, deşi există o mult mai mare libertate în folosirea lor şi o înţelegere sporită a sensului lor. Dar, în stările superioare de conştiinţă, simbolurile nu mai sunt necesare iar creativitatea are loc complet fără folosirea lor.

Evident, acum nu poţi deveni conştient de acel stadiu al conştiinţei, dar poti ţine evidenţa modului în care simbolurile îţi apar ţie, atât în viaţa din starea de trezire cât şi în starea de somn, şi să înveţi să le asociezi cu sentimentele pe care le reprezintă. Vei învăţa că anumite simboluri îţi apar personal ca diverse stadii de conştiinţă, iar acestea pot servi ca puncte de recunoaştere în propiile explorări. De exemplu, atunci când Ruburt este pe cale de a-şi părăsi corpul din starea de vis, des se va găsi într-o casă sau apartament ciudat ce oferă oportunităţi de explorare.

Casele sau apartamentele vor fi mereu diferite, şi totuşi simbolul este tot timpul un semn că el a ajuns într-un punct specific de conştiinţă şi este gata a intra în altă stare de conştiinţă. Fiecare dintre voi va avea anumite simboluri ce servesc aceluiaşi tip de scop foarte personal. Dacă nu cumva faci un efort de autoexplorare, aceste semne simbolice nu vor avea nici un sens conştient.

Unele dintre aceste simboluri rămân pe viaţă cu tine. Unele, în perioade de mari schimbări pot de asemenea să îşi modifice caracterul, aducând în prim plan un anumit sentiment de dezorientare, în timp ce aceste simboluri familiare inconştiente suferă transformări. Acelaşi lucru se aplică vieţii tale fizice. De exemplu, un câine poate reprezenta pentru tine simbolul bucuriei naturale, sau al libertăţii. După ce ai văzut un accident în care un câine a fost omorât, cainii pot însemna pentru tine ceva complet diferit.

Acest lucru este bineînţeles evident, dar acelaşi tip de schimbare a simbolului poate apărea în cadrul viselor. Din acest motiv, accidentul poate fi o experienţă de vis, ce schimbă mai apoi sentimentul tău conştient simbolic faţă de câini, în starea de trezire. O persoană poate simboliza frica printr-un demon, animal neprietenos, sau chiar printr-un obiect simplu şi inofensiv; dar dacă ştii ce reprezintă simbolurile tale, atunci poţi folosi cunoaşterea nu numai pentru a interpreta visele tale ci de asemenea ca semne ale stărilor de conştiinţă în care de obicei apar.

Prin urmare, aceste simboluri se vor schimba în diverse stadii de conştiinţă. Încă o dată, secvenţa logică nu este prezentă, dar creaţia intuitivă va schimba simbolurile în acelaşi mod în care un artist îşi poate schimba culorile.

Aşadar, toate simbolurile reprezintă realităţi interioare, iar atunci când jonglezi cu simbolurile, jonglezi cu realităţi interioare. Orice mişcare exterioară pe care o faci este realizată în mediul interior, în toate mediile interioare în care ai fost implicat.

Simbolurile sunt particule psihice puternic încărcate, incluzând obiectele fizice ce au caracteristici puternice de atracţie şi expansiune, semnificând realizăriile şi realităţiile interioare ce nu au fost percepute prin cunoaşterea directă. Prin cunoaşterea directă, mă refer la o percepţie şi înţelegere instantă, fără simbolizare.

Pe lângă acest lucru, chiar şi simbolurile aflate la diverse stadii de conştiinţă vor apărea diferit, unele căutând să obţină stabilitate şi permanenţă ca obiecte fizice ale tale, urmând principiile şi presupuneriile fundamentale ale realităţii corporale, iar altele schimbându-se mult mai repede, ca în starea de vis, acestea fiind indicatori de emoţii mult mai imediaţi şi sensibili. Încă o dată, diverse stări de conştiinţă par a avea propiile lor medii în care aceste simboluri apar, aşa cum obiectele apar într-un mediu fizic.

Obiectele mentale aparent instabile apar la anumite nivele în mediul de vis. Aşadar, în ambele cazuri simbolurile urmează reguli. Aşa cum am menţionat mai devreme, universul de vis este la fel de “obiectiv” ca şi cel corporal. Obiectele şi simbolurile din el sunt reprezentări pe atât de fidele ale vieţii de vis pe cât sunt obiectele fizice din viaţa ta în stare de trezire.

Aşadar, natura simbolului poate servi ca şi un idiciu nu numai pentru mediul tău ci şi pentru starea ta de conştiinţă din interiorul lui. În visarea normala din contextul unei obişnuite drame de vis, obiectele ţi se par îndeajuns de permanente. Tu nu le pui la îndoială. Tu eşti încă orientat fizic. Proiectezi asupra imaginilor de vis simbolismul orelor tale din starea de trezire.

Totuşi, în alte stări ale conştiinţei de vis, casele pot brusc dispărea. O clădire modernă poate brusc înlocui o colibă. Un copil se poate transforma într-o lalea. Evident, simbolurile se comportă într-o manieră diferită. În acest mediu, permanenţa nu este o presupunere fundamentală. Secvenţele logice nu se aplică.

Simbolurile ce se comportă în acest mod pot fi indicii că tu eşti acum în alt stadiu de conştiinţă şi într-un mediu interior complet diferit. Exprimarea sentimentelor şi experienţelor nu este limitată la cadrul rigid de obiecte imobilizat în momente consecutive. Sentimentele sunt automat transformate şi exprimate într-o manieră nouă, mobilă şi imediată. Într-un fel, frecvenţa conştiinţei este mai rapidă.

Actualizarea nu trebuie să aştepte ore sau zile. Experienţa este liberă de un context de timp. În acest tărâm al conştiinţei o întregă carte poate fi scrisă, sau planurile de viaţă ale unui individ minuţios exprimate. Timpul tău prezent este unul din multele dimensiuni ce ajută la formarea acestui stadiu particular de conştiinţă. Aşadar, trecutul, prezentul şi viitorul există în el, dar doar ca porţiuni ale acelui mediu interior. Trebuie să mergi pe propia cale, deoarece stările de conştiinţă şi mediul lor se întind afară în propiul mod, aşa cum lumea ta se întinde să zicem în spaţiu. Aşadar, nu este dificil să fii conştient de sine în acest stadiu, oferindu-ţi sugestiile adecvate înainte să adormi.

Într-o anumită măsură, această transmutare a simbolului poate fi de asemenea observată în diverse stadii ale conştiinţei din starea de trezire. Atunci când te odihneşti, treaz fiind dar cu ochii închişi, imagini şi tablouri deseori vor apărea ochiului tău interior. Unele vor fi materializări asemănătoare-celor-fizice, imagini ale copaciilor, caselor sau oamenilor. Unele vor fi pur şi simplu forme ce se vor schimba rapid, ce vor părea a curge una în alta. Ca o regulă, chiar şi imaginile ce pot fi recunoscute vor fi rapid înlocuite de altele, într-un caleidoscop de forme constant schimbătoare.

Ţi se va părea că aceste imagini interioare nu au nici o logică şi în mod sigur nu există nici o legătură între ele şi ceea ce te-ai gândit cu un moment înainte, sau chiar cu o oră înainte. Într-o anumită măsură ele par a fi deconectate de tine dar nu faţă de ceea ce faci. Totuşi, ele des reprezintă caracteristicile arătate de conştiinţă atunci când este oarecum îndreptată în afara stimulilor fizici. Forma simbolurilor se schimbă aşa cum stările de conştiinţă se schimbă.

Imaginile pe care le vezi în această circumstanţă reprezintă gândurile şi sentimentele experimentate chiar înainte să îţi închizi ochii, sau cele importante din mintea ta, prezente undeva mai devreme. În momentul în care ochii tăi sunt închişi, gândurile şi emoţiile se exprimă pe sine prin acest simbolism. Deoarece imaginiile pot părea că nu au nici o conexiune directă, logică cu acele gânduri şi sentimente, tu nu le recunoşti ca fiind ale tale şi nici nu eşti capabil să le legi de ceea ce reprezintă.

Expun acest lucru destul de simplist. Imaginativ, tu ai o mai mare libertate de a exprima sentimentele decât faci practic acest lucru. O precedentă şi specifică frică simţită de-a lungul zilei, de exemplu pierderea unei slujbe, poate fi mai apoi transpusă atunci când îţi închizi ochii, într-o serie de simboluri aparent fără legătură, toate totuşi conectate cu acea frică.

Într-o serie rapidă de imagini tu poţi vedea o gaură adâncă în pământ. Ea poate fi locuită de un cerşetor, evident sărac şi dintr-un alt secol. O lădiţă poate apărea, sau un pormoneu negru zburând în aer. Tu poţi vedea un decor sobru, întunecat şi glacial. Imaginea unui vechi personaj dintr-o carte veche de mult uitată, poate apărea şi dispărea. Între timp, se poate ivi un grup de simboluri opuse reprezentând speranţa ta – o floare de primăvară, o masă plină de mâncare, o nouă suită de haine, orice semn de abundenţă ce ar avea sens pentru tine. Nicăieri nu ar intra gândul pierderii potenţiale a slujbei. Ţi se va părea că tu ai uitat de el.

Totuşi, prin folosirea simbolurilor, sentimentelor tale le va fi acordată întreaga libertate, fiecare imagine crescând şi scăzând în armonie cu sentimentele aflate atât de mult sub conştiinţă – lacuri de emoţie – de care nu erai conştient. Totuşi, ele vor aduce automat în prim plan aceste imagini. Prin reflecţie tu le-ai putea conecta cu originea lor, dar de obicei le laşi să treacă pe lângă tine.

Dacă stai mai mult timp cu ochii închişi, simbolismul ar continua să îşi schimbe caracterul, pierzându-şi probabil o parte din caracteristicile sale vizuale şi crescând mult mai intens în alte direcţii. De exemplu, te poţi gândi că ai mirosit un parfum specific, ce îţi este dezagreabil (urmărindu-l în situaţia ce a fost oferită). În schimb, poţi traduce frica într-o înspăimântătoare senzatie fizică şi să simţi brusc cum cazi, sau cum un lucru neplăcut te-a atins.

Oricare dintre aceste caracteristici schimbătoare ale simbolurilor ar trebui să te facă atent faţă de starea schimbătoare a conştiinţei tale. Dacă te laşi să aluneci în somn, foarte probabil ai fabrica două sau trei vise ce simbolizează frica, vise în care iei în considerare şi încerci diferite soluţii în cadrul contextului de vis. Bineînţeles, situaţia cu slujba poate să nu apară vreodată ca atare în oricare dintre aceste vise.

Totuşi, pentru inconştient problema a fost definită şi oferită lui. În următoarele zone adânci şi protejate ale somnului, centrilor superiori ai self-ului interior le este permis să funcţioneze şi să vină în ajutorul porţiunii personalităţii tridimensional orientate. Acest self mai eliberat vede situaţia mult mai clar, sugerează o linie specifică de acţiune (dar nu ordonă) şi informează self-ul din starea de vis. Cel din urmă produce apoi un grup de vise în care soluţia este afirmată în cadrul unei situaţii de vis simbolică.

Interpretarea finală şi mai specifică este înfăptuită în zone de vis mai apropiate de self-ul în starea de trezire, unde simbolurile devin din ce în ce mai specifice. Aşadar, există un aspect mult mai restrâns aspect al simbolismului: cu cât te apropii de conştiinţa în starea de trezire, cu atât simbolul este mai limitat şi precis. Cu cât este mai la îndemână într-o circumstanţă fizică dată, cu atât este mai puţin valoros ca simbol caracteristic vieţii din starea de trezire.

Într-o măsură, cu cât mai precis este un simbol, cu atât conţine mai puţin înţeles. În cea mai importantă activitate a visului, realizată în perioadele de somn adânc protejate, simbolurile sunt îndeajuns de puternice şi totuşi îndeajuns de condensate, astfel încât ele pot fi despărţite în bucăţi, folosite ca şi conectori într-o serie de vise aparent fără legătură, păstrându-şi puterea originară şi totuşi apărând în diferite înfăţişări, devenind din ce în ce mai specifice cu fiecare strat succesiv de vis.

Chiar şi atunci când îţi vezi de treburile zilnice conştiinţa ta fluctuează, iar tu te poţi prinde “simbolizând” în aceste moduri diferite dacă ai obiceiul observării şi nu interpretării stărilor minţii tale. Fiecare eveniment fizic ce ţi s-a întâmplat este umplut în interiorul psihicului tău cu un grup precis de simboluri. Acestea nu reprezintă experienţa ci conţin experienţa. În ceea ce priveşte viaţa ta prezentă ele reprezintă propia bancă personală de simboluri.

Există o unitate substanţială între simbolurile tale din timpul zilei şi cele din timpul somnului. Printr-o stenografie miraculoasă, bineînţeles multe simboluri poartă răspunderea a mai mult decât o singură experienţă iar un simbol va evoca nu numai o singură experienţă dată ci şi pe cele similare. Aşadar, asocierea personală este puternic conectată cu banca ta personală de simboluri şi operează în stările de vis exact ca în viaţa din starea de trezire – dar cu o libertate sporită şi în termenii tăi extrăgând din viitor cât şi din trecut.

Aşadar, tu deţii o sporită folosire a simbolismului în starea de vis, deoarece eşti conştient de simbolurile trecute şi viitoare. Acestea variază în intensitate; des ele se strâng împreună. Asemenea simboluri multidimensionale vor apărea în multe moduri, nu numai vizual. Ele vor influenţa nu numai realitatea ta fizică, ci toate realităţiile în care eşti implicat. Într-o manieră, simbolurile pe care le cunoşti sunt doar capătul final al unor simboluri mai măreţe.

Ne reîntoarcem la dictare. Atunci când m-am referit la banca ta personală de simboluri, am vrut să specific că această bancă a fost a ta din ziua naşterii tale şi înainte de aceasta. În termenii tăi, ea conţinea simbolurile existenţelor tale trecute (şi tot în termenii tăi, tu adaugi la aceasta în viaţa ta curentă). Totuşi, banca de simboluri trebuie să fie activată. De exemplu, atunci când te-ai nascut tu deţii imagini vizuale interne, simboluri ce sunt activate în momentul în care îţi deschizi ochii pentru prima oară. Acestea îţi servesc ca mecanisme de învăţare. Tu încerci în continuare să îţi utilizezi adecvat ochii până când imaginile exterioare sunt în concordanţă cu modelele interioare. Acest lucru este extrem de important şi încă nu a fost înţeles de cercetătorii tăi.

Deschiderea ochilor activează mecanismul interior. Dacă ceva fizic nu este în regulă cu ochii tăi, dacă de exemplu sunt orbi, atunci acest mecanism specific nu este activat în acel moment. Datorită propiilor motive personalitatea poate că a ales să se nască oarbă. Dacă motivele se schimbă, sau dacă apar dezvoltări psihice interioare, atunci ochii fizici vor fi vindecaţi iar mecanismul interior activat. În jurul acestor linii există nesfârşite tipuri de comportament. Cu toate acestea, în afara cazului când profiţi de ele băncile interioare de simboluri operează ca şi un depozit de retragere latent. Aşa cum a fost menţionat mai devreme în această carte tu gândeşti înainte să înveţi limbajul, dar pentru a te ghida tu deţii deja la “vârfurile psihice ale degetelor” experienţe trecute din alte vieţi.

Cei care s-au născut în aceeaşi naţionalitate, să zicem de două ori consecutiv, învaţă să vorbească mult mai repede a doua oară. Unii prunci vor gândi în limbajul unei vieţi trecute înainte ca noul limbaj să fie învăţat. Toate acestea au legătură cu folosirea simbolurilor.

Sunetul este în sine un simbol. Tu înţelegi că dintr-un punct dat de linişte, sunetul începe şi creşte mai puternic. Ceea ce nu înţelegi este că din acel punct de linişte, ce este punctul tău de nonpercepţie, sunetul începe de asemenea să crească din ce în ce mai adânc înspre linişte, şi totuşi să aibă sens şi atât de multă varietate ca şi sunetele pe care le cunoşti, acestea fiind de asemenea simboluri. Gândul nerostit are un “sunet” pe care nu îl auzi, dar care este foarte audibil la un alt nivel de realitate şi percepţie.

Copacii, aşa cum există, sunt un sunet pe care din nou nu îl percepi. În visele tale şi în mod particular dincolo de aceste vise pe care ţi le aminteşti, sunt zone de conştiinţă în care aceste sunete sunt automat percepute şi traduse în imagini vizuale. Ele operează ca şi un fel de stenogramă. Fiind oferite câteva sunete specifice, tu ai putea să îţi recreezi universul, aşa cum îl cunosti, în mod inconstient, iar orice simbol multidimensional poate conţine toate realităţiile pe care le cunoşti.

Fizic, mirosul, privirea şi sunetul sunt combinate împreună pentru a-ţi oferi datele de simţ principale şi pentru a-ţi forma simţurile tale fizice. Totuşi, la alte nivele acestea sunt separate. Aşadar, mirosurile au o realitate vizuală şi aşa cum ştii, datele vizuale pot fi de asemenea percepute în termeni de alte percepţii de simţ.

Simbolurile se pot întâlni sau despărţi, pot fi percepute separat sau ca şi o unitate. Aşa cum fiecare eveniment are pentru tine propiul său simbol, la fel tu deţii moduri caracteristice de a le combina. Aceste simboluri pot fi traduse şi percepute în diferiţi termeni; de exemplu ca o serie de note, ca o combinaţie de simţuri, ca o serie de imagini. La diverse stadii de conştiinţă tu vei percepe aceste simboluri în termeni diferiţi. Aşadar, simbolul multidimensional în ansamblul său are o realitate în alte stări de conştiinţă, dar de asemenea şi în complet alte nivele de realitate.

Tu acţionezi ca şi cum gândurile tale ar fi secrete, deşi ar fi trebuit să ştii până acum că ele nu sunt. De exemplu, nu numai că gândurile tale sunt aparente prin comunicăriile telepatice, dar fără atenţia ta conştientă ele formează ceea ce tu ai numi pseudoimagini situate “sub” domeniul materiei fizice, aşa cum în mod normal o percepi în unele cazuri, sau “deasupra” aceluiaşi domeniu.

Aşadar, este ca şi cum gândurile tale apar în interiorul altor realităţi ca şi obiecte – în viaţă şi vitale în ele însele, crescând în alte sisteme aşa cum florile sau copacii cresc aparent din nimic în cadrul realitatii fizice. Acestea pot fi mai apoi folosite ca şi materie prima, vorba vine, în anumite alte sisteme. Ele sunt “datele naturale” oferite, materialul fundamental de creativitate în realităţiile pe care ajuţi să le însămânţezi dar nu le percepi.

În această manieră, gândurile tale urmează apoi legi. Comportamentul lor urmează legi şi activităţi proprii pe care nu le înţelegi, deşi îţi consideri gândurile ca fiind ale tale. Independent de tine ele sunt mai apoi manipulate de către alte tipuri de conştiinţă, ca mereu schimbătoare fenomene naturale. Conştiinţa nativa din asemenea sisteme nu este conştientă de originea acestui fenomen şi a propiei tale realităţi. Ele consideră doveziile ce apar simţurilor ca fiind realitate, la fel cum faceţi majoritatea dintre voi. Nu le-ar trece prin minte că acest fenomen îşi are originea în afara sistemului propiu.

De exemplu, dacă ar trebui să fac aceeaşi afirmaţie către oricare dintre cititorii mei, voi fi acuzat de a spune că realitatea fizică a fost compusă din resturile universului.

Nu spun acest lucru şi nici nu îl sugerez în cazul deja menţionat. În sistemul tău, tu deţii o participare directă în formarea realităţii fizice. Datele primite natural sunt rezultatul unor emoţii, gânduri, sentimente colective, individuale, de masa şi materializate. În această privinţă, sistemul tău este mult mai creativ decât sistemele deja menţionate. Pe de altă parte, în cadrul acestor alte sisteme există o puternică şi inovatoare conştiinţă de grup ce se dezvoltă, în care identitatea este păstrată dar o mai mare joacă interioară este permisă între indivizi, un larg interschimb creativ de simboluri-lacuri, o extragere cu mai mare uşurinţă a simbolurilor mentale şi psihice. Datorită acestui fapt, indivizii recunosc mult mai clar conexiunea între imaginiile creative şi datele simţurilor. Ei alternează şi schimbă intenţionat datele simţurilor, experimentând cu ele.

Toate acestea implică o muncă cu simbolurile în cea mai intimă manieră. La anumite nivele ale personalităţii tale, tu eşti conştient de toate modurile diferite în care simbolurile sunt folosite, nu numai în sistemul tău ci şi în altele. După cum a fost menţionat mai devreme, nici un sistem de realitate este închis. Aşadar, gândurile, imaginile şi sentimentele tale modifică datele simţurilor în alte sisteme.

Totuşi, modelele inovatoare dezvoltate în aceste sisteme pot fi într-o oarecare măsură percepute în interiorul sistemului tău. Există străpungeri constante. În variatele tale stadii de conştiinţă tu treci prin zone ce pot fi corelate cu multe dintre aceste sisteme. Unele stadii prin care treci sunt stadii native pentru alte tipuri de conştiinţă şi în timp ce treci prin acestea te vei găsi folosind simboluri în modul ce este caracteristic acelui nivel.

Simbolurile ar trebui să fie fluide, mereu schimbătoare în forma lor. Unele pot fi folosite ca şi învelişuri pentru a găzdui experienţe originare, aşadar ca metode de decepţie mai degrabă decât de iluminare. Atunci când se întâmplă acest lucru, frica tot timpul apare.

Frica adoptată în diverse stadii de conştiinţă acţionează ca şi nişte lentile ce distorsionează, ascunzând dimensiunile naturale ale tuturor simbolurilor, acţionând ca o barieră şi ca un impediment în calea liberei circulaţii. Simboluri de o natură explozivă servesc ca şi agenţi declanşatori, eliberând ceea ce a fost îngrădit. Fără furtuniile fizice toţi a-ţi înnebuni.

Natura agresivă a simbolurilor este foarte puţin înţeleasă şi nici relaţia între agresiune şi creativitate. Acestea nu sunt deloc caracteristici opuse, iar fără un imbold agresiv, simbolurilor le-ar lipsi marea lor mobilitate. Ele ar exista într-un tip permanent de mediu.

Atât aspectele agresive cât şi cele creative ale conştiinţei permit folosirea simbolurilor, mişcarea prin diverse nivele de existenţă, cât şi natura agresiva a gândului ce o propulsează, fără ca tu să îţi dai seama, in realităţi pe care nu le înţelegi.

Agresivitatea şi pasivitatea sunt ambele în spatele simbolurilor naşterii, deoarece ambele sunt necesare. Ele sunt în spatele simbolurilor morţii, deşi aceasta nu este înţeleasă. Inerţia apare atunci când agresivitatea şi creativitatea nu se află în proporţii adecvate, când conştiinţa se înclină prea sever într-o direcţie sau alta, când curgerea simbolurilor este fie prea rapidă, fie prea lentă pentru acest mediu psihologic specific în care locuieşti.

Pauze apar după aceea. Pentru a spune cât mai simplu posibil, există un moment aproape inimaginabil în care o nonrealitate apare, în care un simbol este prins între mişcare şi nemişcare, un timp al incertitudinii. Acesta este bineînţeles tradus şi reflectat în multe moduri. În asemenea perioade, anumite simboluri pot fi pierdute tuturor intenţiilor şi scopurilor, ieşind în afara experienţei unui individ, lăsând goluri de inerţie.

Aceste goluri există ad literam în multe sisteme. Tu le întâlneşti în multe nivele. De exemplu, te poţi găsi experimentând o stare de conştiinţă în care nimic nu pare a se întâmpla, în care nu apare un peisaj psihologic sau simboluri ce pot fi recunoscute. Acestea există nu numai psihologic sau psihic, ci şi ca zone goale în termeni de spaţiu. În final, spaţiile pot fi umplute cu noi simboluri. Dacă eşti îndeajuns de perceptiv, te poţi prinde întâlnind asemenea stări de realitate în care nimic nu apare, în care nici un semn al oricărei conştiinţe în afară de a ta este aparent.

Asemenea spaţii goale pot fi însămânţate cu noi simboluri şi sunt deseori folosite ca şi canale prin care noi idei creative şi invenţii sunt inserate. Aşadar, aceste zone goale sunt recunoscute de alţii, fiind privite ca şi spaţii întunecate. Pentru aceşti călători ce sondează realităţiile interioare ele de asemenea reprezintă arii de non-rezistenţă. Ele reprezintă zone aflate în dezordine şi canale deschise, inactive în sine dar pasiv în aşteptare. Unele simboluri, de asemenea aşteaptă într-o manieră pasivă pentru a fi activate.

Ele reprezintă, în termenii tăi, experienţe viitoare ce în prezent există latent. Aşadar, aceste locuri goale de inerţie sunt într-o oarecare măsura creative, în sensul în care aceste alte simboluri pot înota în prim plan, în interiorul lor.