Traduceri din Seth

În viaţa ta de zi cu zi, în orice moment de timp, tu deţii diverse alegeri de acţiune, unele triviale iar altele de maximă importanţă. De exemplu, poţi strănuta sau nu, tuşi sau nu tuşi, să mergi până la fereastră sau până la uşă, să îţi scarpini cotul, salvezi un copil de la înec, înveţi o lecţie, sinucizi, răneşti pe alt om, sau să îndrepţi şi celălalt obraz.

Ţi se pare că realitatea este compusă din acele acţiuni pe care decizi să le întreprinzi. Cele pe care alegi să le negi sunt ignorate. Drumul neumblat pare apoi a fi un nonact şi totuşi fiecare gând este actualizat iar fiecare posibilitate explorată. Realitatea fizică este construită din ceea ce pare a fi o serie de acte fizice. Deoarece pentru tine aceasta este criteriul uzual de realitate, atunci de obicei actele nonfizice îţi scapă atenţiei, prevederii sau judecăţii tale.

Haideţi să luam un exemplu. Tu citeşti această carte în timp ce telefonul sună. Un prieten vrea să se întâlnească cu tine la ora 5 după amiaza. Tu stai şi te gândeşti. În mintea ta, tu te vezi (A) spunând nu şi stând acasă, (B) spunând nu şi mergând în schimb altundeva, sau (C) spunând da şi păstrând angajamentul. Acum, în acel moment toate aceste acţiuni posibile au o realitate. Ele sunt toate capabile a fi actualizate în termeni Fizici. Înainte să iei decizia fiecare dintre aceste acţiuni probabile sunt la fel de valide. Tu alegi una dintre acestea şi datorită deciziei tale tu faci ca un eveniment dintre aceste trei să devină fizic. Acest eveniment este în timp util acceptat ca o porţiune din evenimentele seriale ce compun existenţa ta normală.

Totuşi, celălalte acţiuni probabile sunt la fel de valide pe cât au fost vreodată, deşi nu ai ales să le actualizezi fizic. Ele sunt îndeplinite atât de eficient ca şi cele pe care ai ales să le accepţi. Dacă există o puternică încărcătură emoţională în spatele acţiunii probabile respinse, ea poate avea chiar o mai mare validitate ca act decât cel pe care l-ai ales.

Toate acţiunile sunt iniţial acte mentale. Aceasta este natura realităţii. Acea propoziţie nu poate fi subliniata îndeajuns. Toate actele mentale sunt prin urmare valide. Ele există şi nu pot fi negate.

Deoarece nu le accepţi pe toate ca fiind evenimente fizice, nu le percepi puterea sau durabilitatea lor. Cu toate acestea, lipsa ta de percepţie nu le poate distruge validitatea. Dacă ai dorit să fii un doctor şi eşti acum într-o profesie diferită, atunci într-o altă realitate probabilă tu eşti un doctor. Dacă deţii abilităţi pe care nu le foloseşti aici, ele sunt folosite altundeva.

Încă o dată, aceste idei pot părea a fi imposibil de bogate pentu sângele tău mental, datorită înclinaţiei lui pentru gândirea seriala şi pentru atitudinile tridimensionale.

Acum, aceste fapte nu neagă validitatea sufletului ci în schimb adaugă incomensurabil lui.

Din acest motiv, sufletul poate fi descris ca un act multidimensional infinit, fiecare minusculă probabilitate fiind adusă undeva în actualitate şi existenţă; un act infinit creativ ce creează pentru sine dimensiuni infinite în care realizăriile sunt posibile.

Tapiţeria propiei existenţe este pur şi simplu creată astfel încât intelectul tridimensional nu poate să o zărească. Totuşi, aceste self-uri probabile sunt o porţiune din identitatea sau sufletul tău, iar dacă nu eşti în contact cu ele se întâmplă doar deoarece te concentrezi asupra evenimentelor fizice şi le accepţi ca fiind un criteriu pentru realitate.

Aşadar, din orice punct dat al existenţei tale poţi zări celălalte realităţi probabile şi să simţi consecinţele acţiunilor probabile din spatele acelor decizii fizice pe care le iei.

Unii oameni fac în mod spontan acest lucru, deseori în starea de vis. Aici, presupunerile rigide ale conştiinţei normal treze dispar şi te poţi găsi îndeplinind acele activităţi fizice refuzate, niciodată relizând ca tu ai apărut într-o propie existenţă probabilă.

Dacă există self-uri probabile individuale, atunci bineînţeles există pământuri probabile, toate urmărind drumuri pe care nu le-ai îmbrăţişat. Începand cu un act de imaginaţie în starea de trezire, uneori poţi urmari o mică porţiune din “drumul ce nu a fost parcurs”.

Să ne întoarcem la omul ce a dat telefon menţionat mai devreme. Să presupunem că îi spune prietenului său că nu va veni. În acelaşi timp, dacă îşi imaginează că ar putea lua altă alegere şi ar accepta angajamentul, atunci ar putea experimenta o bruscă fisură în dimensiuni. Dacă e norocos iar circumstanţele sunt favorabile, ar putea simţi din senin întrega validitate a acceptării sale, la fel de puternic pe cât dacă ar fi ales să o experimenteze fizic. Înainte să realizeze ce se întâmplă ar putea simti cum îşi părăseşte casa şi porneşte în acele acţiuni probabile pe care fizic a ales să nu le execute.

Totuşi, pentru un moment întrega experienţă îl va invada. Imaginaţia va deschide uşa şi îi va da libertatea de a percepe iar halucinaţiile nu vor fi implicate. Acesta este un simplu exerciţiu ce poate fi încercat în aproape orice circumstanţă, deşi izolarea temporară este importantă.

Totuşi, un asemenea exerciţiu nu te va duce prea departe, iar self-ul probabil ce a ales acţiunea pe care ai negat-o este în privinţe importante destul de diferit faţă de self-ul pe care îl cunoşti. Fiecare act mental deschide o nouă dimensiune de actualitate. Într-un fel, cel mai mic gând al tău naşte lumi.

Aceasta nu este o searbădă afirmaţie metafizică. Ea ar trebui să trezească în tine cele mai puternice sentimente de creativitate şi speculaţie. Este imposibil ca orice fiinţă să fie sterilă, orice idee să moară, sau orice abilitate să fie neîndeplinită.

Bineînţeles, fiecare sistem de probabilitate creează apoi asemenea alte sisteme, iar orice act realizat aduce cu sine un număr infinit de acte “nerealizate” ce îşi vor găsi de asemenea actualizarea. Toate sistemele de realitate sunt deschise. Diviziunile dintre ele sunt arbitrar decise fiind o chestiune de convenţie, dar toate există simultan iar fiecare dintre ele asigură suportul şi se aduagă celeilalte. Aşa că, ceea ce faci este de asemenea reflectat într-un anumit grad în experienţa self-urilor tale probabile şi vice-versa.

În măsura în care eşti deschis şi receptiv, poţi beneficia foarte mult de variatele experienţe ale self-urilor tale probabile şi poţi profita de cunoaşterea şi abilităţiile lor. Încă o dată, întru totul spontan tu faci acest lucru în starea de vis, iar des ceea ce ţi se pare a fi o insipiraţie este un gând experimentat dar nu actualizat din partea altui self. În schimb tu te conectezi şi îl actualizezi.

Ideile pe care le-ai menţinut dar nu le-ai folosit pot fi recepţionate în aceeaşi manieră de către ceilalţi tu probabili. Bineînţeles, fiecare dintre aceste self-uri probabile se consideră ca fiind adevăratul tu şi pentru oricare dintre ele tu ai fi self-ul probabil; prin simţurile interioare toţi dintre voi sunteţi conştienţi de rolul vostru în acest gestalt.

Sufletul nu este un produs finalizat.

În aceşti termeni, de fapt el nu este deloc un produs, ci un proces de devenire. Tot Ceea Ce Este de asemenea nu este un produs, finalizat sau altcumva. Există dumnezei probabili aşa cum există oameni probabili; dar toţi aceşti dumnezei probabili sunt o parte din ceea ce ai numi sufletul sau identitatea lui Tot Ceea Ce Este; chiar precum toate self-urile tale probabile sunt o porţiune din sufletul sau identitatea ta.

Bineînţeles, dimensiunile de actualitate posibile lui Tot Ceea Ce Este depăşesc cu mult cele ce îţi sunt în prezent disponibile. Într-un fel, tu ai creat mulţi dumnezei probabili, prin toate gândurile şi dorinţele tale. Ei au devenit entităţi psihice independente, validităţi în alte nivele de existenţă. Acel Tot Ceea Ce Este nu este numai conştient de propia sa natură şi de natura tuturor conştiinţelor, ci este de asemenea conştient de propiile sale self-uri probabile infinite. Ne îndreptăm spre subiecte în care cuvintele devin lipsite de sens.

Natura lui Tot Ceea Ce Este poate fi doar direct simţită prin intermediul simţurilor interioare sau, într-o comunicare mai slabă, prin inspiraţie şi intuiţie. Miraculoasa complexitate a unei asemenea realităţi nu poate fi tradusă verbal.

Probabilităţiile sunt o porţiune mereu prezentă a mediului tău psihologic invizibil. Tu exişti în mijlocul unui sistem probabil de realitate. Nu este ceva despărţit de tine. Într-o oarecare măsură este ca o mare în care locuieşti momentan. Tu eşti în ea, iar ea este în tine. Ocazional, la nivele de suprafaţă ale conştiinţei te poţi întreba ce s-ar fi putut întâmpla dacă ai fi luat alte decizii decât cele pe care le-ai luat; de exemplu dacă ai fi ales parteneri diferiţi sau dacă ai fi locuit în alte porţiuni ale ţării. Te poţi întreba ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi trimis o scrisoare importantă pe care ulterior ai decis să nu o trimiţi; iar în asemenea mici uimiri tu ai examinat natura probabilităţiilor. Există conexiuni profunde între tine şi toţi indivizii cu care ai avut relaţii şi cu care ai fost implicat în luarea unor decizii profunde.

Acestea nu sunt nebuloase. Ele sunt interconexiuni psihologice adânci ce te leagă de fiecare, în mod particular într-un cadru telepatic, deşi acesta poate să fie sub conştiinţa normală. Conexiunile fizice nerealizate ce ar fi putut apărea dar nu au făcut-o sunt efectuate în alte straturi de realitate.

Mediul invizibil din interiorul minţii tale nu este atât de singur pe cât ai putea crede, iar aparenta ta izolare temporară este cauzată de vigilenţa persistentă a ego-ului. De exemplu, el nu vede nici un motiv pentru care ar trebui să fie informat asupra datelor ce nu le consideră a fi pertinente pentru activitatea sa de zi cu zi.

Nu îmi place verbul “a avansa” şi totuşi, în termenii voştrii, “a avansa” ca şi o conştiinţă înseamnă a deveni din ce în ce mai conştient de aceste alte materializări ale propiei tale identităţi. Self-urile probabile trebuie să fie conştiente de celălalte self-uri probabile şi să realizeze că toate sunt variate manifestări ale adevăratei identităţi.

Ele nu sunt “pierdute”, îngropate sau neutralizate într-un superself oarecare, fără a avea voinţă, autodeterminare sau individualitate. În schimb identitatea este ceea ce sunt, deţinând libertate totală de a exprima toate acţiunile şi devoltările probabile, atât în această realitate cât şi în altele pe care nu le cunoşti.

În timp ce stai şi citeşti această carte în momentul prezent de timp, tu eşti poziţionat în centrul unei reţele cosmice de probabilităţi ce este influenţată de cel mai mic act mental sau emoţional.

Aşadar, gândurile şi emoţiile tale se răspândesc din tine nu numai în toate direcţiile fizice ci şi în directii ce îţi sunt relativ invizibile, apărând în dimensiuni pe care în prezent nu le-ai înţelege. Acum, tu eşti de asemenea receptorul unor asemenea semnale provenind de la alte probabilităţi ce sunt conectate cu a ta, dar tu alegi care dintre aceste acţiuni probabile vrei să le faci reale sau fizice în sistemul tău, la fel cum alţii de asemenea au libertate totală de alegere în sistemele lor.

Tu creezi ideile şi le primeşti, dar nu eşti forţat să actualizezi actele probabile nerealizate ce au venit spre tine din alte self-uri probabile. Există o atracţie naturală între tine şi celălalte self-uri probabile, conexiuni electromagnetice ce au legătură cu impulsurile simultane de energie. Mă refer la energia ce apare simultan atât ţie cât şi self-urilor probabile din alte realităţi; conexiuni psihice ce au legătură cu o reacţie emoţionala, solidară, unificatoare şi o conexiune ce apare foarte puternic în starea de vis.

În acea stare, în care funcţiile ego-ului sunt oarecum liniştite, există o comunicare considerabilă între diverse porţiuni ale întregii entităţi. În vise tu poţi avea străfulgerari ale drumurilor probabile pe care ai fi putut merge. Poţi crede că acestea sunt fantezie, dar în schimb poţi percepe o imagine legitimă a evenimentelor ce au apărut în alte sisteme de probabilitate.

În orice caz, un eveniment poate fi actualizat de mai mult decât un self probabil, iar tu te vei asemăna unor self-uri probabile mai mult decât altora. Deoarece eşti implicat într-o complexă structură psihologică, cum ar fi aceasta, şi fiindcă menţionatele conexiuni există, te poţi folosi într-o oarecare măsură de abilităţi şi cunoştiinţe deţinute de aceste alte porţiuni probabile ale personalităţii tale.

Conexiunile sunt realizate de constante “străpungeri”. Totuşi, odată ce eşti conştient de sistemul probabil, vei învăţa de asemenea să fii vigilent faţă de ceea ce voi numi aici “benigne impulsuri intruzive”. Asemenea impulsuri ar părea a fi deconectate de interesele şi activităţile tale curente; intruzive în sensul în care apar repede în conştiinţă, cu un sentiment straniu, ca şi cum nu ar fi ale tale. Acestea pot des oferi indicii de diverse tipuri. De exemplu, poţi să nu ştii absolut nimic despre muzică, iar într-o după amiază, în timpul unei oarecare activităţi mundane, să fii străpuns de un impuls brusc de a cumpăra o vioară.

Un asemenea impuls poate fi un indiciu că o altă porţiune probabilă a identităţii tale este talentată pentru acel instrument. Nu îţi spun să fugi şi să cumperi una, dar ai putea acţiona pe baza acelui impuls atât cât este rezonabil posibil - închiriând o vioară, pur şi simplu familiarizându-te cu un concert de vioară, etc.

Ai învăţa să cânţi la instrument mult mai repede dacă impulsul şi-ar avea originea într-un self probabil. Nici nu mai trebuie spus că acele self-uri probabile există în “viitorul” tău cât şi în trecutul tau. Este o politică foarte proastă să stărui negativ asupra aspectelor neplăcute ale trecutului pe care îl cunoşti, deoarece unele porţiuni ale self-ului probabil pot fi încă implicate în acel trecut. Concentrarea poate permite străpungeri sporite şi identificare nefavorabilă, deoarece acea parte va fi un fundal pe care îl ai în comun cu orice self-uri probabile ce au ţâşnit din acea sursă particulară.

A te concentra asupra posibilităţii apariţiei bolii sau a dezastrelor este în egală măsură o politică proastă, deoarece formezi reţele negative de probabilităţi ce nu au nevoie să apară. Teoretic îţi poţi schimba trecutul aşa cum l-ai cunoscut, deoarece timpul nu este ceva mai divorţat de tine decât sunt probabilităţiile.

Trecutul a existat în multiple moduri. Tu ai experimentat doar un trecut probabil. Schimbând acum, în prezentul tău, trecutul în mintea ta, îi poţi schimba nu numai natura ci şi efectul lui şi nu numai asupra ta ci şi asupra altora.

Prefă-te că nu s-a întâmplat un eveniment specific ce te-a tulburat puternic. În mintea ta, imaginează-ţi ca fiind nu numai şters ci şi înlocuit de alt eveniment de o natură mai benefică. Acum, acest lucru trebuie făcut cu intensă însufleţire şi validitate emoţională, şi de multe ori. Nu este amăgire de sine. Evenimentul pe care îl alegi va deveni automat un eveniment probabil, ce de fapt s-a întâmplat, deşi nu este evenimentul pe care ai ales să îl percepi în trecutul tău probabil.

Telepatic, dacă procesul este realizat corect, ideea ta va influenţa de asemenea orice persoane ce au fost conectate cu evenimentul originar, deşi ei pot alege să respingă sau să accepte versiunea ta.

Aceasta nu este o carte despre tehnici, aşa că nu voi dezvolta prea mult această metodă particulară, ci doar o voi menţiona aici. Totuşi, ţine minte că într-un mod complet legitim multe evenimente ce nu sunt fizic percepute sau experimentate sunt la fel de valide ca cele care sunt şi la fel de reale în cadrul propiului mediu psihologic invizibil.

Aşadar, în termenii voştrii există nelimitate evenimente probabile viitoare pentru care tu acum îţi clădeşti fundaţia. Natura gândurilor şi sentimentelor create de tine şi acelea pe care de obicei sau în mod caracteristic le primeşti, formează un model, astfel încât tu vei alege din aceste viitoruri probabile acele evenimente ce vor deveni fizic experienţa ta.

Deoarece există străpungeri şi interconexiuni, este posibil ca tu să te conectezi la un “eveniment viitor”, să zicem de o natură nefericită, un eveniment înspre care eşti orientat dacă continui în maniera prezentă. De exemplu, un vis despre el ar putea să te înspăimânte atât de tare încât să eviţi evenimentul şi să nu îl experimentezi. Dacă se întâmplă aşa, un asemenea vis este un mesaj din partea unui self ce a experimentat evenimentul.

La fel, un copil poate să recepţioneze în vise asemenea comunicări de la un self probabil viitor, de o asemenea natură încât viaţa sa este complet schimbată. Întrega identitate există acum. Toate diviziunile sunt simple iluzii, astfel încât un self probabil îl poate ajuta pe altul, iar prin aceste comunicari interioare variatele self-uri probabile, în termenii tăi, să înceapă a înţelege natura propiilor identităţi.

Acest lucru conduce la alte aventuri în care civilizaţii întregi pot fi implicate, deoarece aşa cum indivizii au propiile destinuri probabile, la fel au civilizaţiile, naţiunile şi sistemele planetare locuite. Pământul tău istoric, aşa cum îl cunoşti, s-a dezvoltat în multe moduri diferite şi există o conexiune adânc inconştientă ce uneşte toate aceste manifestări.

În propiul mod, chiar atomii şi moleculele păstrează o cunoaştere a formelor prin care au trecut, iar la fel indivizii ce compun orice civilizaţie deţin în adâncul interiorului lor cunoaşterea lăuntrică a experimentelor şi încercărilor, succeselor şi esecurilor în care au fost implicaţi la alte nivele de realitate.

În unele realităţi probabile, creştinismul, aşa cum îl cunoşti, nu a înflorit. În unele, masculii nu au dominat. În altele, compoziţia materiei fizice pur şi simplu a urmat linii diferite. Acum, toate aceste probabilităţi sunt în aerul din jurul tău, vorba vine, iar eu le descriu pe cât de fidel pot, dar trebuie să le asociez conceptelor cu care eşti oarecum familiarizat. Aşadar, într-o oarecare măsură şi pentru ca tu să îl înţelegi, “adevărul” trebuie strecurat prin propiile tale modele conceptuale.

Suficient să spunem, tu eşti înconjurat de alte influenţe şi evenimente. Pe anumite dintre acestea le percepi în realitatea tridimensională. Tu le accepţi ca fiind reale, fără a realiza că ele sunt doar porţiuni din alte evenimente. Acolo unde viziunea ta încetează te gândeşti că realitatea se sfârşeşte, aşa că din nou trebuie să învăţaţi să vă uitaţi prin evenimente, prin obiecte, în interiorul vostru atunci când nu păreţi a face altceva. Fii atent la evenimetele ce nu par a avea vreun sens, deoarece ele des sunt indicii ale unor evenimente invizibile lărgite.

Natura materiei însăşi nu este înţeleasă. Tu o percepi la un anumit “stadiu”. Folosind termenii tăi şi vorbind pe cât de simplu posibil, există alte forme de materie în spatele celor pe care le vezi. Aceste forme sunt destul de reale şi însufleţite, destul de “fizice” celor ce reacţionează faţă de acea sferă specifică de activitate.

Aşadar, în termeni de probabilităţi tu alegi anumite acţiuni, inconştient transformându-le în evenimente sau obiecte fizice pe care apoi le percepi. Dar, aceste evenimente nealese de asemenea pleacă din tine în afară şi sunt proiectate în aceste alte forme. Acum, comportamentul moleculelor şi atomilor este implicat aici, deoarece din nou, acestea sunt prezente în cadrul universului tău în anumite stadii specifice. Activitatea lor este percepută doar în jurul acestui domeniu particular de ritmuri vibratorii. De exemplu, atunci când cercetătorii voştrii le examineaza ei nu cercetează natura, să zicem a unui atom. Ei explorează doar caracteristicile unui atom aşa cum acţionează sau se înfăţişează în cadrul sistemului tău. Realitatea lui lărgită le scapă complet.

Tu înţelegi că există spectre de lumină. La fel, există şi spectre de materie. În comparaţie cu alte sisteme, sistemul tău de realitate fizică nu este dens. Dimensiunile pe care le acorzi materiei fizice de abia încep să sugereze varietatea de dimensiuni posibile.

Unele sisteme sunt mult mai grele sau mai uşoare decât al tău, deşi acest lucru poate să nu implice greutatea în termenii cu care eşti acum familiar. Aşadar, acţiunile probabile apar în sisteme de materie la fel de valide ca şi a ta şi la fel de consistente. Tu te-ai obişnuit să gândeşti în termeni liniari, aşa că te gândeşti la evenimentele pe care le cunoşti ca fiind lucruri sau acţiuni complete, nerealizând că ceea ce percepi este doar o fracţiune din intreaga lor existenţă multidimensională.

În termeni lărgiţi, este imposibil a separa un singur eveniment fizic de evenimentele probabile, deoarece toate acestea sunt dimensiuni ale unei acţiuni. Din acelaşi motive, în esenţă este imposibil a separa “tu-ul” pe care îl cunoşti de “tu-urile” probabile de care nu eşti conştient. Totuşi, tot timpul există căi interioare ce fac legătura între evenimentele probabile; de vreme ce toate sunt manifestări ale unui act şi a devenirii sale, atunci dimensiunile dintre acestea sunt iluzii.

Singur, creierul fizic nu poate avea mare suces în prinderea acestor conexiuni. Mintea, ce este echivalentul interior al creierului, poate în unele momente să perceapă dimensiunile mult mai extinse ale oricărui eveniment, prin răbufnirea unei bruşte intuţii sau a unei înţelegeri ce nu poate fi descrisă adecvat la un nivel verbal.

Aşa cum frecvent am mai spus, timpul aşa cum te gândeşti la el nu există, şi totuşi, în termenii voştrii, adevărata natură a timpului poate fi înţeleasă dacă natura fundamentala a atomului ţi-ar deveni cunoscută. Într-un fel, atomul poate fi comparat cu o microsecundă.

Pare că atomul “există” stabil pentru o perioadă specifică de timp. În schimb el pulsează înăuntru şi în afară. El fluctuează într-un model şi ritm foarte predictibil. El poate fi perceput în cadrul sistemului tău numai la anumite puncte ale fluctuaţiei sale, aşa că cercetătoriilor li se pare că atomul este constant prezent. În ceea ce priveşte atomul ei nu sunt conştienţi de orice perioade de absenţă.

În aceste perioade de proiecţie nonfizică - perioadele închise de fluctuaţie – atomii “apar” în alt sistem de realitate. În acel sistem ei sunt percepuţi în punctele lor “pozitive” de fluctuaţie, iar de asemenea în acel sistem atomii apar constant. Există multe asemenea puncte de fluctuaţie, dar bineînţeles, sistemul tău nu este conştient de ele, şi nici de acţiunile fundamentale, universurile şi sistemele ce există în ele.

Acelaşi tip de comportament apare la un nivel psihologic adânc, de bază, secret şi neexplorat. Conştiinţa orientată fizic, răspunzând unei faze a activităţii atomului, prinde viaţă şi se trezeşte la existenţa sa particulară, dar între faze există alte fluctuaţii în care conştiinţa este concentrată înspre sisteme de realitate complet diferite; fiecare dintre conştiinţe trezindu-se şi răspuzând, şi fiecare dintre ele neavând nici un simţ al absenţei, păstrând în memorie doar acele fluctuaţii particulare faţă de care răspund.

De fapt, aceste fluctuaţii sunt simultane. Ţi se va părea că ar exista spaţii între fluctuaţii, iar descrierea pe care am folosit-o este cea mai bună pentru scopurile noastre; cu toate acestea sistemele probabile există toate simultan şi în esenţă, urmârind această discuţie, atomul este în toate aceste alte sisteme în acelaşi timp.

Acum, am vorbit în termenii de pulsaţii sau fluctuaţii fantastic de rapide, atât de line şi de “scurte” încât nu le observi. Dar, la capătul opus al scalei există de asemenea fluctuaţii “mai lente”, “mai vaste” şi “mai lungi”.

Acestea influenţează sisteme de existenţă complet diferite faţă de oricare sistem de aproape conectat cu al tău. Experienţa unor asemenea tipuri de conştiinţă ţi-e foarte străină. De exemplu, o asemenea fluctuaţie ar putea să dureze câteva mii din anii tăi. Aceşti ani vor fi experimentaţi, să zicem ca o secundă a timpului tău, cu evenimentele ce apar în el percepute pur şi simplu ca o “perioadă prezentă”.

Acum, conştiinţa unor asemenea fiinţe ar conţine de asemenea conştiinţa unui număr mare de self-uri probabile şi sisteme, experimentate destul de însufleţit şi clar ca prezenturi multiple. Aceste prezenturi multiple pot fi modificate în oricare din numărul actual de puncte infinite; infinitatea existând nu numai în termenii unei singure linii nelimitate, ci în termeni de nenumărate probabilităţi şi combinaţii posibile ce apar în fiecare act de conştiinţă.

Asemenea fiinţe, cu prezenturile lor multiple, pot să fie sau să nu fie conştiente de sistemul tău particular. Prezentul lor multiplu îl poate sau nu include. Tu poţi fi o parte din prezentul lor multiplu fără măcar a fi conştient de acest lucru. În termeni mult mai limitaţi, realităţiile tale probabile sunt prezenturi multiple. Făcând o analogie, imaginea unui ochi într-un ochi, într-un ochi, infinit repetată, poate fi una folositoare.