Traduceri din Seth

Aşa cum am menţionat mai devreme, fiecare persoană trăieşte atât vieţi de bărbat cât şi vieţi de femeie. Ca o regulă, memoria conştientă a acestora nu este reţinută. Pentru a preveni o supraidentificare a individului cu sexul său prezent, în interiorul bărbatului există o personificare internă a caracterului de femeie. Această personificare a femeii în bărbat este adevăratul înţeles a ceea ce Jung a numit “anima”.

Aşadar, anima din bărbat este memoria psihică şi identificarea tuturor existenţelor precedente de femeie în care self-ul interior a fost implicat. Ea conţine în interior cunoaşterea istoriilor trecute de femeie ale bărbatului şi înţelegerea intuitivă a tuturor calităţiilor feminine cu care personalitatea este înnăscut înzestrată.

Aşadar, anima este un important dispozitiv de siguranţă, împiedicându-l pe bărbat să se supraidentifice cu orice caracteristici culturale masculine ce i-au fost impuse prin fundalul prezent, mediu şi educaţie. Anima serveşte nu numai ca o influenţă personală ci şi ca una civilizatoare de mase, potolind tendinţele puternic agresive şi acţionând de asemenea ca şi un pod, atât în comunicarea cu femeile într-o relaţie de familie, cât şi în comunicarea ce este desfăşurată prin arte şi exprimările verbale.

Bărbatul se va visa foarte des ca fiind o femeie. Modul particular în care face acest lucru îi poate spune multe lucruri despre propiul fundal reîncarnaţional în care a operat ca şi o femeie. În mod evident masculinitatea şi feminitatea nu sunt contrarii, ci tendinţe ce fuzionează. Preoteasa, mama, tânara vrăjitoare, nevasta, şi bătrâna femeie înţeleaptă – aceste tipuri generale sunt arhetipuri, pur şi simplu deoarece ele sunt “elemente fundamentale” ce reprezentă simbolic variatele tipuri de aşa zise calităţi feminine şi variatele tipuri de vieţi de femeie ce au fost trăite de către bărbaţi.

Bineînţeles, ele au fost de asemenea trăite de către femei. Cu toate acestea, femeilor nu trebuie să li se reamintească de feminitatea lor, dar încă o dată, astfel încât să nu se supraidentifice cu sexul lor prezent există ceea ce Jung a numit “animus” sau bărbatul ascuns din fiecare femeie.

Acesta reprezintă vieţile de bărbat în care self-ul a fost implicat – tânărul copil, preotul, agresivul “om din junglă” şi bătrânul înţelept. Acestea sunt tipuri, reprezentând în general şi simbolic vieţi masculine trecute trăite de femeia din prezent. Prin urmare, femeile pot învăţa la fel de multe lucruri despre trecuturile lor reîncarnaţionale precum pot bărbaţii, studiind acele vise în care aceste tipuri apar, sau în care ele însele apar ca bărbaţi.

Prin anima şi animus, personalităţiile prezente sunt capabile a extrage acele cunoştiinţe, intuiţii şi fundaluri ce au fost dobândite din existenţe trecute ca sex opus. De exemplu, în unele ocazii femeia poate exagera caracteristicile feminine, în acestă situaţie animusul sau bărbatul din ea îi vine în ajutor, aducând prin experienţe de vis un flux de cunoştiinţe ce vor rezulta în compensarea reacţiilor masculine.

Acelaşi lucru se aplică unui barbat ce, din orice motiv, se supraidentifică cu ceea ce crede că sunt caracteristici masculine. Anima sau femeia din interior îl va imboldi să întreprindă acţiuni compensatorii, cauzând un avânt de abilităţi intuitive, aducând un element creativ pentru a echilibra agresivitatea.

Ideal, lăsate singure aceste operaţii vor conduce la o echilibrare individuală şi în masă, unde agresivitatea va fi tot timpul folosită creativ, aşa cum într-adevar ea poate şi trebuie folosită.

Bineînţeles, animusul şi anima sunt foarte puternic încărcate psihic, dar originea acestei încărcări psihice şi fascinaţia interioara sunt rezultatul unei legitime identificări lăuntrice cu acele caracteristici personificate ale sexului opus.

Totuşi, ele nu numai că au o realitate în interiorul psihicului, ci sunt întipărite de către self-ul interior în date codificate genetic – o memorie genetică a evenimentelor psihice trecute – transpuse în memoria genetică a celulelor ce compun corpul.

Fiecare self interior, adoptând un nou corp impune asupra lui cât şi asupra întregii construcţii genetice, memorii ale formelor fizice trecute în care a fost implicat. De obicei caractersiticile prezente le eclipsează pe cele trecute. Ele sunt dominante, dar celălalte caracteristici sunt latente şi prezente, construite în model. Aşadar, modelul fizic al corpului prezent este o memorie genetică a formelor fizice trecute ale self-ului, cât şi a punctelor lui forte şi slabe.

Voi încerca să explic cât mai simplu cu putinţă. În prezent, există straturi invizibile în corp, cel mai de sus strat pe care îl vezi bineînţeles reprezentând forma fizică prezenta. Dar, în interiorul acestuia există straturi invizibile, “umbre”, straturi latente ce reprezintă imagini fizice precedente ce au aparţinut personalităţii.

Ele sunt ţinute în suspensie, vorba vine. Ele sunt conectate electromagnetic cu structura atomică a corpului prezent. Conform modului tău de gândire, ele par a fi nefocalizate. Totuşi, ele sunt o parte a moştenirii tale psihice. Des, pentru a compensa o slăbicune prezentă poţi trezi o putere trecută dintr-un corp anterior. Corpul poartă în această viaţă nu numai memoria biologică a propiei condiţii trecute, ci permanent cu ea, chiar fizic, există memoriile altor corpuri pe care personalitatea le-a format în reîncarnări precedente.

Anima şi animusul sunt strâns legate de aceste imagini interioare ale corpului. Ele sunt puternic încărcate psihic şi de asemenea apar în starea de vis. Ele operează ca reamintiri şi compensaţii pentru a te împiedica să te supraidentifici cu prezentul corp fizic.

Bineînţeles ele sunt atât masculine cât şi feminine. Atunci când esti bolnav, în starea de vis, tu ai foarte des experienţe în care pari a fi altcineva cu un corp fizic pe deplin sănătos. Deseori un asemenea vis este terapeutic. Un corp reîncarnaţional “mai vechi” ţi-a venit în ajutorul tău, iar din acesta tu extragi putere datorită memoriei sănătăţii sale.

Experienţele reîncarnaţionale sunt o parte a cadrului self-ului, o faţetă a realităţii multidimensionale a psihicului în viaţă. Aşadar, aceste experienţe vor fi reflectate nu numai în starea de vis, ci şi în alte straturi de activitate.

Structura self-ului prezent este intreţesută cu aceste “trecuturi” reîncarnaţionale, iar din ele self-ul prezent extrage inconştient din propia bancă de caracteristici ale personalităţii, intuiţii şi activităţi. Des, memorii ale vieţilor trecute apar la suprafaţa dar nu sunt recunoscute ca atare, deoarece apar într-o forma de fantezie, sau sunt proiectate în creaţii artistice.

De exemplu, mulţi scriitori ai unor lucrări istorice, scriu din experienţa lor directă a acelor timpuri. Asemenea instanţe reprezintă un excelent raport de lucru între self-ul prezent şi inconştientul, ce aduce acele memorii la suprafaţă într-un asemenea mod încât viaţa curenta este îmbogăţită. Mult mai des, adevărata înţelegere a situaţiei devine aproape conştientă, iar exact sub pragul atenţiei individul cunoaşte sursa materialului său autentic.

Foarte frecvent, în vise, acest material reîncarnaţional este de asemenea turnat într-un mulaj dramatic. Sub toate acestea, anima şi animusul lucrează împreună, încă o data ele nefiind contrarii ci caracteristici ce se unesc. Fireşte, ele reprezintă izvorul creativităţii atât fizice cât şi psihice.

Anima reprezintă necesara şi iniţiala “natură interioară”, caracteristicile contemplative, grijulii, intuitive, întoarse spre interior, concentrarea lăuntrică din care creativitatea ţăşneşte.

Cuvântul “pasiv” este unul insuficient pentru a descrie caracteristicile animei, în sensul în care sugerează o lipsa a mişcării, şi nu este deloc aşa. Este adevărat că anima permite să se acţioneze asupra sa, dar motivul din spatele acestui lucru este dorinţa şi necesitatea de a se conecta cu alte forţe ce sunt extrem de puternice. Dorinţa de a fi luat de val este la fel de puternică în anima precum cum este dorinţa opusă de a sta pe loc. Caracteristicile animusului asigură impulsul agresiv ce reîntoarce personalitatea înapoi înspre afară, înspre activităţile fizice, deţinând triumfător produsele creativităţii pe care caracteristicile animei le-au asigurat.

Întregul self este evident suma acestor caracteristici şi mult mai mult. După încarnarea finală, tipul fizic, sexual de creativitate pur şi simplu nu mai este necesar. Cu alte cuvinte, nu mai ai nevoie să te reproduci fizic. În termeni simpli, self-ul întreg conţine caracteristici masculine şi feminine, fin acordate împreună, îmbinate astfel încât adevărata creativitate să poată apărea – deoarecea ea nu poate apărea atunci când un grup de caracteristici trebuie reliefat în detrimentul celuilalt grup, aşa cum este nevoie în prezenta ta experienţă fizică.

Există multe motive pentru care separarea a fost adoptată în cadrul dimensiunii tale. Motivele au legătură cu modul particular în care omenirea a ales să evolueze şi să îşi folosească abilităţiile; iar eu voi avea mai multe de spus în legatură cu acest subiect, dar el nu aparţine acestui capitol.

Proiecţia animei unui bărbat, sau self-ul feminin ascuns, asupra relaţiilor sale este foarte naturală şi îi permite nu numai să le înţeleagă mai bine ci şi să relaţioneze cu celălalte existenţe feminine ale sale. Acelaşi lucru este adevărat şi pentru proiecţia animusului femeii asupra rudelor şi prietenilor masculini. Realitatea animei şi animusului este mult mai adâncă decât a presupus vreodată Jung. Simbolic vorbind, cele două reprezintă împreună self-ul intreg cu diversele sale abilităţi, dorinţe şi caracteristici.

Împreună acţionează ca un factor încorporat, inconştient stabilizator, operând în spatele feţelor civilizaţiei tale, nu numai individual cât şi cultural.

Personalitatea, aşa cum o cunoşti, nu poate fi înţeleasă decât dacă adevăratul sens al animei şi animusului este luat în considerare. În general vorbind, modelul reîncarnaţional este unul deschis, prin faptul că în el există loc pentru diversitate. Fiecare self întreg are propiile sale caracteristici individuale. În jurul acestor linii, îşi poate trăi vieţile aşa cum consideră a fi potrivit. Poate trăi o serie neîntreruptă de existenţe masculine sau feminine. O asemenea alegere are unele dezavantaje.

Totuşi, nu există reguli ce dictează dezvoltarea sexuală în diversele reîncarnări, cu excepţia faptului că experienţa cu ambele sexe trebuie să fie acceptată, iar diversele caracteristici să fie dezvoltate. Acest lucru nu înseamnă că un numar egal de vieţi masculine sau feminine trebuie trăite. De exemplu, unii consideră că este mai usor să se dezvolte ca un sex sau altul şi vor avea nevoie de mai multe oportunităţi de experienţă cu sexul cu care au dificultăţi.

Anima şi animusul devin chiar mai importante în aceste instanţe atunci când o serie de vieti de un singur sex este aleasă. Modelul originar pentru anima şi animus vine din self-ul întreg înaintea reîncarnărilor. Anima şi animusul sunt născuţi în individ odată cu prima viaţă fizică şi servesc ca un model interior, remintindu-i personalităţii de unitatea sa fundamentală. Aici, există un alt motiv pentru puternica încărcătură psihică ce se află în spatele acestor simboluri şi a calităţii divine pe care o pot transmite şi proiecta.

Masculul tânjeşte după anima deoarece ea reprezintă pentru inconştientul adânc acele alte caracteristici ale self-ului întreg care, pe de-o parte stau latente, iar pe de altă parte se zbat pentru a se elibera. Tensiunea dintre cele două îl conduce spre temperarea agresivităţii cu creativitate, sau spre a folosi creativ agresivitatea.

Acum, există adânci corespondenţe între aceste simboluri şi lupta în care omenirea este implicată. Conştiinţa ta, aşa cum o cunoşti, tipul tău present şi particular de conştiinţă, este o declaraţie de atenţie emisă de către un tip particular de tensiune, un tip specific de concentrare ce apare din adevăratul inconştient al self-ului întreg.

Adevăratul inconştient nu este inconştient. În schimb, este atât de profund şi de neînchipuit de conştient încât dă în clocot. Viaţa pe care o cunoşti este pur şi simplu una din multele zone în care este conştient. În fiecare faţetă a conştiinţei sale, trebuie menţinute o putere şi un echilibru enorm pentru a menţine despărţită acestă experienţă a conştiinţei de toate celălalte.

Realitatea ta există într-o arie particulară de activitate în care calităţiile agresive, caracteristicile ce merg înspre afară, sunt suprem necesare pentru a preveni o cădere înapoi în posibilităţiile infinite din care doar de curând ai apărut. Totuşi, din această plajă inconştientă de posibilităţi tu câştigi vigoarea, creativitatea, fragilul şi totuşi puternicul tip de conştiinţă individuală ce este a ta.

Diviziunea în două sexe a fost adoptată, separând şi echilibrand cele mai necesare tendinţe ce sunt aparent opuse. Doar conştiinţa ce se află la început are nevoie de aceste tipuri de control. Aşadar, anima şi animusul sunt inscripţionate adânc cu tendinţele necesar complementare dar aparent opuse, iar ele sunt foarte importante în a menţine natura conştiinţei tale umane.

De asemenea există o tensiune naturală între sexe, a cărui fundament are cauze mult mai adânci decat cele fizice. Tensiunea rezultă din natura conştiinţei tale ce răsare din anima, iar continuarea sa depinde de “agresivitatea” animusului. Într-o oarecare măsură am explicat fascinaţia unuia pentru altul, ce apare din cunoaşterea interioara a self-ului întreg, ce se luptă pentru a obţine adevărata identitate aşa cum se luptă pentru a combina şi împlini tendinţele aparent opuse ce sunt o parte din el.

La sfârşitul ciclului reîncarnaţional, self-ul întreg este mult mai dezvoltat decât a fost înainte. El s-a realizat şi experimentat într-o dimensiune de realitate ce mai înainte îi era neştiuta iar prin acest lucru şi-a sporit existenţa. Aşadar, nu este vorba de un self întreg ce se separă în jumatate iar apoi pur şi simplu se reîntoarce la sine.

Există multe chestiuni ce au legătură cu natura concepţiei ce ar trebui discutate aici. Încă o dată, există abateri şi multe variaţii. De obicei, între vieţi tu îţi alegi dinainte copiii, iar ei te aleg ca părinte.

Dacă te vei naşte bărbat, atunci mama ta acţionează ca un stimul pentru a activa în tine simbolul animei, astfel încât modelul propiilor vieţi de femeie devine o porţiune din existenţa ta viitoare. Mama ta, dacă ai cunoscut-o în trecutul tău, va primi la naşterea ta un flux de vise ce implică alte existente în care voi doi a-ţi fost împreună.

Ele pot ca nici măcar să fie înregistrate conştient, dar în multe cazuri sunt, fiind mai apoi uitate. Propiile sale vieţi trecute de bărbat o vor ajuta să relaţioneze cu tine ca fiul ei. În unele cazuri, noile mame se pot simţi foarte agresive şi nervoase. Aceste sentimente sunt câteodată datorate faptului că fiul cauzează activarea animusului din ea, rezultatul fiind o descărcare a emoţiilor agresive.

Atomii ce compun fetusul au propiul lor tip de conştiinţă. Volatila atenţie-conştiinţă ce există independent de materie, formează materia conform propiilor abilităţi cât şi a gradului de dezvoltare. Aşadar, fetusul are propia sa conştiinţă, simpla conştiinţă componentă formată din atomii ce îl alcătuiesc. Aceasta există înainte ca orice personalitate reîncarnaţională să intre în el. Conştiinţa materiei este prezentă în orice – fetus, o piatră, un fir de iarbă, o unghie.

Personalitatea reîncarnată intră în noul fetus conform propiilor sale înclinaţii, dorinţe şi caracteristici, cu câteva dispozitive de securitate încorporate. Totuşi, nu există nici o regulă ce spune că personalitatea reîncarnată trebuie să ia în primire noua formă pregatită pentru ea, fie în momentul conceperii, în cele mai timpurii luni ale creşterii fetusului, sau chiar la momentul naşterii.

Procesul este gradual, individual şi determinat de experienţa din alte vieţi. Este în mod particular dependentă de caracteristicile emoţionale – nu în mod necesar ale ultimului self reîncarnat, ci de tensiunile emoţionale prezente ca un rezultat al unui grup de existenţe trecute.

Variate medode de intrare sunt adoptate. Dacă există o relaţie puternică între părinţi şi copilul ce va fi, atunci personalitatea poate intra în momentul conceperii dacă ea este extrem de anxioasă pentru a-i reîntâlni. Chiar aici, largi porţiuni ale conştiinţei self-ului continuă să opereze în dimensiunea dintre vieţi.

La început, în aceste condiţii starea este una asemănătoare visului, cu personalitatea încă în principal concentrată în existenţa dintre vieţi. Gradual, situaţia se inversează, până când devine mult mai dificil a păstra clara concentrare în situaţiile dintre vieţi.

În aceste circumstanţe, atunci când personalitatea se ataşează la momentul concepţiei, aproape fără execepţie între părinţi şi copil există puternice conexiuni ale vieţilor trecute, sau există o nesfârşită şi aproape obsesivă dorinţă de a se reîntoarce la starea pământeană – fie pentru un scop specific, fie deoarece personalitatea ce se reîncarnează este în prezent obsedată de existenţa pământeană. Acest lucru nu este în mod necesar dezavantajos. Personalitatea poate realiza că trebuie sa experimenteze bine prezenta orientare fizică, ce este în momentul de faţă spre pământ orientată şi consideră atmosfera pământeană o dimensiune bogată pentru a-şi dezvolta propiile abilităţi.

Unele personalităţi sunt dornice de a intra la momentul concepţiei ca un rezultat al unor motive aparent nevrednice – de exemplu lăcomia, sau o dorinţă obsesivă ce este parţial compusă din probleme nerezolvate. Alte personalităţi cărora nu prea le place existenţa pământeană pot amâna pentru ceva timp completa intrare, dar chiar şi atunci vor ramane tot timpul la o anume distanţă faţă de corp. La celălalt capăt al scalei, acelaşi lucru se aplică înaintea morţii, unde câţiva indivizi îşi înlătură concentrarea din viaţa fizică, lăsând în pace conştiinţa corpului. Alţii stau cu corpul până în ultimul moment. În orice caz, în zilele timpurii ale prunciei nu există o concentrare continuă a personalităţii în corp.

În orice situaţie, după cum ţi-am spus, deciziile au fost luate în prealabil. Personalitatea ce se reîncarnează este conştientă atunci când concepţia după care a aşteptat are loc. Deşi poate să aleaga să intre sau nu în acel moment, este atrasă irezistibil în acel timp şi punct din spaţiu cât şi din corp.

Ocazional, cu mult înainte de concepţie, personalitatea ce va fi viitorul copil va vizita mediul ambilor părinţi-ce-vor-fi, atrasă din nou. Acest lucru este destul de natural. Între vieti, un individ poate vedea fragmente ale viitoarei experienţe, nu în mod necesar al unor evenimente specifice ci experimentând esenţa noii realităţi şi în expectativă reamintindu-şi de provocările pe care şi le-a trasat. În aceşti termeni, fantomele viitorului sunt la fel de reale în casele tale precum fantomele trecutului.

Tu nu deţii învelişuri complet goale de materie ce urmează să fie umplute, în sensul în care noua personalitate oscilează înăuntru şi afară, în mod particular după concepţie şi cu o mai mare intensitate şi frecvenţă mai tarziu. Şocul naşterii are câteva consecinţe, ce în mod uzual împing personalitatea la capacitate maximă, în realitatea fizică. Înainte de acest eveniment, condiţiile sunt destul de uniforme. Conştiinţa corpului este alimentată aproape automat, reacţionand puternic dar sub condiţii foarte controlate.

La naştere, toate acestea sunt brusc terminate, iar noi stimuli sunt introduşi cu o rapiditate pe care conştiinţa corpului până în acel punct nu i-a mai experimentat.

Ea are mare nevoie de un factor stabilizator. În prealabil conştiinţa corpului a fost îmbogăţită şi susţinută de profunde identificari telepatice şi biologice cu mama. Comunicarea dintre celulele vii este mult mai profundă decât îţi poţi imagina. În ceea ce priveşte conştiinţa corpului singură, identificarea este aproape completă înaintea naşterii.

Până la intrarea noii personalităţi, fetusul se consideră ca fiind o parte din organismul mamei. Acest sprijin este brusc negat la momentul naşterii. Dacă noua personalitate nu a intrat mai devreme complet, de obicei face acest lucru în momentul naşterii, cu scopul de a stabiliza noul organism. Cu alte cuvinte, ea sprijină noul organism. Aşadar, noua personalitate va experimenta naşterea în grade diferite, conform momentului în care a intrat în această dimensiune.

Atunci când intră la momentul naşterii este destul de independentă, încă nefiind identificată cu forma în care a intrat şi având un rol de susţinere. Dacă personalitatea a intrat în momentul concepţiei sau cândva înaintea naşterii, atunci s-a identificat într-o măsură cu conştiinţa corpului, cu fetusul. A început deja să direcţioneze percepţia – deşi percepţia a început fie că ea este sau nu direcţionată – şi va experimenta şocul morţii în termeni imediaţi, direcţi.

Prin urmare, nu va exista nici o distanţă între personalitate şi experienţa naşterii. Ca o conştiinţă personalitatea nou intrată pâlpâie, adică trebuie să treacă un timp până când se realizează stabilizarea. Atunci când copilul, în special copilul tânăr, doarme, des personalitatea pur şi simplu eliberează corpul. Gradual, identificarea cu situaţia de viaţa dintre lumi se diminuează, până când concentrarea aproape totală se indreaptă spre corpul fizic.

Evident există unii care se identifică mult mai complet cu corpul decât altii. În general vorbind, există un punct optim de concentrare în realitatea fizică, o perioadă de intensificare ce nu are nimic de a face cu durata. Poate dura o săptămână sau 30 de ani, iar de atunci încolo începe să scadă şi imperceptibil începe să se mute în alte straturi de realitate.

O criză, în mod particular în viaţa foarte timpurie sau foarte târzie, poate distruge identificarea personalităţii cu corpul astfel încât aceasta îl va părăsi temporar. El poate face unul din nenumăratele lucruri. Îl poate părăsi atât de complet încât corpul intră în comă, dacă de asemenea conştiinţa corpului a suferit un şoc. Dacă şocul este psihologic iar conştiinţa corpului încă operează mai mult sau mai puţin normal, atunci el se poate reîntoarce la o personalitate reîncarnaţională trecută.

Într-un asemenea caz, acesta este pur şi simplu o regresie ce deseori trece. Aici, devenim din nou preocupaţi de animus şi de anima. Dacă personalitatea crede că se descurcă prost într-o viaţă de mascul, ea poate activa calităţiile animei, luând caracteristicile unei existenţe feminine trecute în care s-a descurcat bine. Inversând situaţia, acelaşi lucru i se poate întâmpla şi unei femei.

Pe de altă parte, dacă personalitatea consideră ca s-a supraidentificat cu sexul său prezent astfel încât individualitatea sa este puternic ameninţată, atunci ea poate de asemenea aduce în prim plan imaginea opusă, mergând atât de departe încât se va identifica din nou cu o personalitate trecută de un sex opus.

Influenţa personalităţii asupra corpului este nesemnificativă în primii ani, iar apoi devine mai puternică. Datorită propiilor motive, personalitatea poate decide în a alege un corp ce nu este plăcut din punct de vedere estetic. Se poate ca ea să nu se regăsească în el şi în timp ce existenţa va servii oricăror scopuri avute în minte, va exista tot timpul o distanţă fundamentală între corp şi personalitatea din el.

Cei menţionaţi mai devreme, cei care intră la momentul conceperii sunt de obicei foarte nerăbdători pentru existenţa fizică. Prin urmare, ei vor fi mai deplin dezvoltaţi şi îşi vor arăta devreme caracteristicile individuale. Ei iau în posesiune noul corp şi deja îl modelează. Controlul asupra materiei este viguros, iar ei de obicei stau în corp, murind în accidente unde moartea apare imediat, în somn, sau de o boală ce loveşte rapid. Din principiu, ei sunt manipulatori ai materiei.

Ei sunt emoţionali. Îşi rezolvă problemele în imediate, uneori nerăbdătoare, tangibile moduri. Ei construiesc oraşe, monumente. Ei sunt arhitecţi. Ei sunt preocupaţi cu formarea materiei şi cu manevrarea ei în funcţie de dorinţele lor.

Ca o regulă, cei care nu intră în planul tău de existenţă decât în momentul naşterii, în aceste condiţii particulare sunt manipulatori mai puţin abili. Ei sunt cei inferiori, dacă un asemenea termen poate fi folosit, cei inferiori sau mediocrii.

Există unii care se opun pe cât de mult posibil noii existenţe, chiar dacă au ales-o. Într-o anumită măsură trebuie să fie prezenţi la momentul naşterii, dar ei încă pot scăpa oricărei identificări totale cu noul născut. Ei oscilează între interiorul şi exteriorul formei, pe jumătate ezitanţi. Există multe motive pentru un asemenea comportament. Unele personalităţi pur şi simplu preferă existenţa dintre vieţi şi sunt mult mai preocupate de rezolvarea teoretică a problemelor decât de aplicarea practică în mod necesar implicată. Alţii au descoperit că existenţa fizică nu le îndeplineşte nevoile atât de bine pe cât au crezut şi vor progresa mult mai bine în alte câmpuri de realitate şi existenţă.

Totuşi, datorită propiilor caracteristici, unii preferă sa interpună o anumită distanţă între ei şi existenţele lor fizice. Ei sunt mult mai preocupaţi de simboluri. Ei privesc viaţa pământeană într-un mod foarte experimental. Ei o abordează aproape părtinitor. Ei nu sunt interesaţi atât de mult în a manipula materia pe cât sunt curioşi asupra modurilor în care ideile apar înăuntrul materiei.

Încă o dată, în general vorbind, ei sunt mult mai familiarizaţi cu ideile, filozofiile şi realităţile nontangibile. Ei sunt gânditori, iar tipurile lor de corp arată o lipsă a dezvoltării musculare. Poeţii şi artiştii, întrucâtva de o asemenea natură, ca o regulă sunt mult mai apreciativi faţă de valorile fizice ale existenţei pământene, deşi ei prezintă multe caracteristici asemănătoare.

Aşadar, atitudinea faţă de corp va varia tot timpul. Diverse tipuri de corpuri pot fi alese, dar totuşi încă vor exista preferinţe generale din partea self-ului întreg, cât şi caracteristici ce îl vor conduce, astfel încât în general vorbind diversele vieţi trăite încă vor avea propia lor aromă individuală.

Este aproape imposibil a vorbi despre când personalitatea intră în corpul fizic fără a discuta modurile în care îl părăseşte, deoarece toate acestea sunt puternic dependente de caracteristicile personale şi atitudinile faţă de realitatea fizică. Decizii asupra vieţiilor viitoare pot fi luate nu numai în condiţiile dintre vieţi ci de asemenea şi în stările de vis din orice viaţă dată.

De exemplu, tu poate că deja te-ai decis acum asupra circumstanţelor noi tale reîncarnări. Deşi în termenii tăi noii tăi părinţi pot fi copii acum, sau în scala ta de timp încă să nu se fi născut, aranjamentele pot fi de acum făcute.