Traduceri din Seth

Note: Sesiunea 803

1. Materialul lui Seth despre moarte şi natura conştiinţei mi-a reamintit imediat despre ceea ce a spus la 11:20 în sesiunea 801: “Moartea este o necesitate biologică. . . Inerent, fiecare individ ştie că el sau ea trebuie să moară fizic pentru a supravieţui spiritual şi psihic . . . Self-ul depăşeşte trupul.” M-am gândit la aceste pasaje, iar când astă seară Seth s-a reîntors la subiect am decis să mă distrez puţin cu credinţele sociale şi ştiinţifice acceptate, scriind această notă.

Ideile lui Seth despre advărata natură – necesitatea – morţii contrazice direct ceea ce am citit zilele acestea. Un număr de oameni de ştiinţă ne spun că, cu mult timp înainte de sfârşitul acestui secol vom avea abilitatea de a ne prelungi viaţa fizică la infinit – sau cel puţin pentru un timp nedeterminat, pentru a fi mai “practic”. Ni se spune din nou şi din nou că din punct de vedere tehnic suntem pe cale de a produce versiuni artificiale ale multor părţi ale corpului, cât şi microcalculatoare ce vor fi implantate în corp pentru a-i îmbunătăţii performanţele; aceste progrese, împreuna cu “cucerirea” bolilor, durerilor, suferinţelor dar şi ingineria genetică, vor face în curând posibil ca fiinţele umane să trăiască la nesfârşit. Cei din branşă susţin că dacă ai norocul să fii tânăr, s-ar putea să nu mai trebuiască să mori.

Ce afirmaţii grandioase – cel puţin în acest moment- deoarece eu şi Jane am citit că în ultimele trei sferturi de secol ştiinţa a reuşit să crească doar cu patru ani speranţa de viaţă a unui bărbat alb: de la 69 la 73 de ani. Considerând că instituţiile medicale au învaţat mult din anul 1900, tot va trebui să ne mişcăm extrem de rapid pentru a face ca aceste predicţii să devină realitate până în, să zicem, anul 2000.

Dar nicăieri nu vedem orice despre dilemele spirituale ce pot fi implicate în toată această poveste, sau despre enormele probleme sociale – provocări, pentru a fi exact- ce vor incepe în curând să se manifeste dacă orice ce seamănă cu “viaţa eternă” va fi accesibil unui număr de oameni. Gândeşte-te doar la chestiunile legale implicate. (Oamenii ar incepe chiar să îşi schimbe jurămintele de nuntă!) Abundă ideile SF. Dar despre controlul populaţiei? Despre cei care “vor să trăiască dar nu îşi permit”? Cum vor fi luate deciziile despre cine va primi un tratament favorabil şi cine nu? Se pot înscrie familii, sau doar indivizi? Genii sau idioţi? Dacă serviciile pentru extinderea vieţii sunt gratuite - adică plătite de guvern – va decide guvernul dacă anumite familii nu pot fi lăsate să aibă copii, dacă anumite familii vor fi lăsate să moară? În lumina prezentelor schimbări globale, se poate spune că deja sunt prea mulţi oameni pe lume. Ce se va întâmpla cu animalele şi alte forme de viaţă? Poate că în propia lor înţelepciune colectivă, animalele se vor uita asupra noastră cum am renunţat în totalitate la puteriile noastre de înţelegere intuitivă.

Chiar acum, pun pariu că omul aproape sigur va încerca cu toată energia de care dispune, fiecare tehnică pe care o poate inventa cu scopul de a-i prelungi viaţa pe cât posibil – atât de mare este conştienta sa teamă de moarte pe cât este completa extincţie pentru tot timpul ce va veni. În toată istoria sa înregistrată, omul a creat acea frică, acea credinţă, cu cea mai mare tenacitate imaginabilă. Există multă ironie în întreaga idee de a trăi la infinit. Dacă o asemenea posibilitate va fi vreodată realizată, cred că la nivele conştiente membrii speciei vor ajunge să se teamă de moartea accidentală mai mult decât de orice altceva, iar aceasta grija puternica ar putea limita în mod serios comportamentul. Caci cine, ştiind că este “nemuritor” va dori să rişte cel mai preţios dar dintre toate –viaţa- facând ceva ce ar putea brusc să o curme? Chiar sporturile de contact, ca să nu mai spunem de activităţiile de genul calătoriilor pe mare, aer sau spaţiale, sau orice ocupaţie periculoasă, ar putea fi detestate. Bolile de orice tip, la fel şi îmbătrânirea în sine, ar trebui să fie absolut controlate.

În ceea ce o priveşte pe Jane şi pe mine, nu credem că este necesar să trăim fizic la infinit, sau de exemplu 200 de ani – o atitudine ce poate fi doar un semn al condiţionării noastre. Putem fi puţin trişti sau geloşi, gândindu-ne că am ales să ne naştem cu câteva decenii prea devreme. “Dacă aş fi în formă bună, nu m-ar deranja să prind vârsta de 100 de ani”, a spus Jane în timp ce discutam această notă. Ne-am gândit că cei din generaţiile mai noi nu ar avea nici o ezitare dacă ar trebui să opteze pentru a trăi cât mai mult posibil. Cel puţin pentru o vreme, conştiinţa s-ar acomoda destul de bine. Totuşi, o ironie finală s-ar putea produce: Jane a adăugat că rata sinucideriilor va creşte în mod considerabil, după ce multiplele implicaţii ce au legătură cu perioadele extinse de viaţă vor începe să pătrundă în conştiinţa umană. Oamenii, ce în final vor recunoaşte deschis marea necesitate şi dezirabilitate a morţii biologice, pur şi simplu “se vor stinge.”

2. Jane şi Seth au mentionat în cărţi precedente efecte mai-rapide-decât-lumina. De exemplu, Seth a făcut acest lucru în timp ce vorbea despre UC-uri, sau unităţi de conştiinţă. Albert Einstein, în teoria specială despre relativitate, a demonstrat că nimic în acest univers poate atinge – si evident, nicidecum sa depăşească – viteza luminii. Totuşi, unii fizicieni au făcut speculatii asupra unor anumite particule “mai rapide decât lumina”, ce printr-un proces necunoscut sunt create şi călătoresc la asemenea viteze enorme; in acest fel încearcă să se sustragă limitelor impuse de Einstein. S-au efectuat recente observaţii astronomice a câtorva obiecte îndepărtate ce par a fi “superluminoase” - care călătoresc considerabil mai rapid decât viteza luminii. Efectele urmează să fie explicate satisfăcător.

Bineînţeles, atunci când una părăseşte tărâmul “particulelor”, indiferent cât de mici pot fi, sau cum se comportă, sau cât de subtilă este construcţia lor “fizică”, atunci toate piedicile ar putea foarte bine să fie anulate. La fel ca în cazul unităţilor de conştiinţă, “mişcările şi activităţiile subiective” ale lui Seth, “evenimentele sale simultane”, ar putea fi uşor regula în universul nonfizic.