Traduceri din Seth

SESIUNEA 802, 25 APRILIE, 1977 9:47 P.M. LUNI

( Sesiunea programată în mod obişnuit pentru miercuri dimineaţa nu a fost ţinută. Aşa cum am scris în Nota 2 pentru prima sesiune din Evenimentele de Masă, pe care Seth a oferit-o acum o săptămână, ne-am reconstruit veranda din faţă a casei noastre de pe deal. Joi, muncitorii au turnat ciment pentru a construi noua podea. Astăzi au instalat formele pentru noile trepte ale verandei şi au turnat din nou ciment. Vremea a fost excelentă.)

Bună dimineaţa.

(“Bună dimneaţa, Seth.”)

Dictare: (Pauză, una din multele.) Acum: Într-o oarecare măsură (subliniat), epidemiile sunt rezultatul unui fenomen de sinucidere în masă din partea celor implicaţi. Pot fi implicaţi factori biologici, sociologici sau chiar economici, în sensul în care, dintr-o varietate de motive şi la diferite nivele, grupuri întregi de indivizi vor să moară la orice moment dat de timp – dar într-un asemenea mod încât morţile lor individuale să formeze o declaraţie de masă.

La un nivel, morţile sunt un protest împotriva perioadei în care apar. Totuşi, cei implicaţi au motivele lor personale. Bineînţeles, motivele pot varia de la individ la individ, dar toţi cei implicaţi “vor ca morţile lor să servească unui scop” ce se află dincolo de preocupările personale. Aşadar, parţial, aceste morţi sunt menite a-i face pe supravieţuitori să pună la îndoială condiţiile – deoarece inconştient specia ştie foarte bine că există motive pentru asemenea sinucideri de masă, motive ce merg dincolo de părerile acceptate.

În anumite perioade istorice condiţia săraciilor era atat de oribila, atât de insuportabilă, încât au apărut erupţii ale ciumei ce pur şi simplu au condus la o completă distrugere a unor zone extinse de mediu în care au existat asemenea condiţii sociale, politice şi economice. Totuşi [Aceste] epidemii i-au omorât atât pe bogaţi cât şi pe săraci, astfel încât cei care deţineau puterea au putut vedea foarte clar că într-o oarecare măsură, trebuie de asemenea acordate săracilor condiţii sanitare, intimiate, pace a minţii, deoarece rezultatele nemulţumirii lor ar avea consecinţe practice. Acele morţi au fost de protest.¹

Individual, fiecare “victimă” a fost într-o măsură sau alta o “victimă” a apatiei, disperării, deznădejdii, ce automat au scăzut mecanismele de apărare a corpului.

Nu numai că asemenea stări ale minţii reduc mijloacele de apărare, dar ele activează şi schimbă chimia corpului, îi alterează echilibrul şi iniţiază condiţii de boală. Multe virusuri ce inerent sunt capabile să cauzeze moartea, în condiţii normale contribuie la sănătatea generală a corpului, existând alături de alte virusuri, fiecare contribuind cu activităţi necesare ce menţin echilibrul corpului.

Totuşi, daca anumiţi viruşi sunt impulsionaţi de stările mentale spre o mai mare activitate sau supraproducţie, devin apoi “mortali”. Fizic, ei pot fi transmişi mai departe în orice manieră este caracteristică unui blocaj specific. Pur şi simplu, problemele mentale individuale de o gravitate suficientă apar ca boli sociale, de masă.

(Pauză lungă.) Mediul în care apare o epidemie indică condiţiile politice, sociologice şi economice ce au evoluat, cauzând o asemenea tulburare. Deseori asemenea epidemii au loc după actiuni politice sau sociale ineficiente – adică, după ce un protest social de masă a eşuat, sau este considerat fără speranţă. De asemenea, ele deseori apar în timpul războiului, din partea populaţiei ce este împotriva unui război în care ţara sa este implicată.

Iniţial, apare o contaminare psihică: Disperarea se mişcă mai repede decât un ţânţar, sau decât orice purtător extern de boală. Starea mentală produce activarea virusului ce este, în aceşti termeni, pasiv.

(Pauză la 10:16) Disperarea poate părea pasivă doar deoarece simte că acţiunea exterioară este fără speranţă – dar focurile sale se dezlănţuie în interior, iar acel tip de contaminare poate sări de la pat la pat şi de la inimă la inimă. Totuşi, îi atinge doar pe cei care sunt în aceeaşi stare şi într-o oarecare măsură produce o accelerare în care ceva într-adevăr poate fi făcut în termeni de acţiune de grup.

Dacă crezi că există doar o viaţă, atunci asemenea condiţii vor părea extrem de dezastruoase, iar în termenii tăi clar nu sunt plăcute. Totuşi, deşi fiecare victimă dintr-o epidemie poate muri propia sa moarte, acea moarte devine parte dintr-un protest social de masă. Vieţile intime ale supravieţuitorilor sunt zguduite, iar conform mărimii epidemiei variatele elemente ale înşişi vieţii sociale sunt tulburate, alterate şi rearanjate. În final, uneori asemenea epidemii sunt responsabile pentru răsturnarea guvernelor, pentru pierderea războaielor.

De asemenea, există conexiuni biologice mai profunde cu inima naturii. Voi sunteţi creaturi biologice. Mândra voastră conştiinţă umană se sprijină pe vasta integritate “inconştientă” a existenţei tale fizice. În acea privinţă, conştiinţa ta este la fel de naturală ca şi degetul tău. În termeni de integritate a speciei, stările voastre mentale sunt, aşadar, foarte importante. Disperarea sau apatia sunt un “inamic” biologic. Condiţiile sociale, decretele politice, politicile economice, chiar şi cadrele religioase sau filozofice ce favorizează asemenea stări mentale aduc represalii biologice. Ele acţionează ca şi focul aplicat unei plante.

Aşadar, epidemiile servesc multor scopuri – semnalizând că anumite condiţii nu vor fi tolerate. Există o indignare biologică ce va fi în continuare exprimată până când condiţiile sunt schimbate.

(Pauză lungă la 10:31.) Acordă-ne un moment. . . Chiar în zilele marilor ciume din Anglia existau oameni care au fost loviţi dar care nu au murit şi au existat cei care nu au fost atinşi de boală dar care s-au ocupat de bolnavi şi muribunzi. Totuşi, aceşti suprevieţuitori ce au fost activ implicaţi, s-au văzut într-o lumină complet diferită decât cei care au sucombat: ei erau cei neatinşi de disperare, ce s-au vazut a fi folositori mai degrabă decât nefolositori. Deseori s-au ridicat din vieţi în care nu au fost implicaţi în nici o situaţie eroică, iar apoi au îndeplinit acte de mare curaj. Au fost copleşiţi de oroarea condiţiilor deşi mai devreme nu au fost implicaţi.

Imaginea muribunzilor le-a oferit viziuni despre sensul vieţii şi au stârnit noi idei de natură sociologică, politică şi spirituală, astfel că în termenii tăi morţii nu au murit în zadar. Epidemiile, prin natura lor semnalizează problemele publice – probleme ce din punct de vedere sociologic ameninţă să îl cuprindă pe individ într-un dezastru psihic, la fel cum materializarea fizică o face din punct de vedere biologic.

(Pauză.) Acestea sunt motivele pentru anvergura sau limita diverselor epidemii – de ce mătură o anumită zonă iar pe altele le lasă libere. De ce un om dintr-o familie va muri iar altul va supravieţui – deoarece în această aventură de masă, individul încă îşi formează propia realitate.

(Pauză la 10:42) Acordă-ne un moment…În societatea ta operează credinţele ştiinţific medicale şi un fel de medicină preventivă menţionată mai devreme, în care sunt efectuate proceduri de inoculare, ce aduc în indivizii sănătoşi o minusculă condiţie de boală ce le oferă imunitate împotriva unei mai massive invazii. În cazul oricărei boli date această procedură ar putea funcţiona foarte bine pentru cei care cred în ea. Totuşi, credinţa şi nu procedura este cea care funcţionează (mai tare).²

Nu recomand ca această procedură să fie abandonată deoarece evident funcţionează pentru mulţi oameni – totuşi, ar trebui să înţelegi de ce aduce rezultatele dorite.

Totuşi, o asemenea tehnologie medicală este foarte specifică. Nu poţi fi vaccinat cu dorinţa de a trăi, sau cu însufleţirea, încântarea sau mulţumirea unui animal sănătos. Dacă ai decis să mori, protejat într-o asemenea manieră de o boală, vei fi doborât prompt de o alta sau vei avea un accident. Imunizarea, deşi în mod specific eficientă, poate reîntării credinţele precedente despre ineficienţa corpului. Poate părea că lăsat singur corpul cu siguranţă va dezvolta orice boală poate fi la “modă” în acel timp, astfel încât victoria specifică poate conduce la o înfrângere absolută în ceea ce priveşte credinţele tale.

Totuşi, tu ai propiile sisteme medicale. Nu vreau să le subminez deoarece se subminează singure. Unele dintre afirmaţiile mele clar nu pot fi dovedite în termenii tăi şi par a fi aproape un sacrilegiu. Totuşi, de-a lungul istoriei nu a murit nici o femeie sau barbat ce nu a dorit să moară, indiferent de nivelul tehnologiei medicale. Bolile specifice au anumite înţelesuri simbolice, ce variază în funcţie de perioade şi regiuni.³

(10:56.) Acordă-ne un moment. . . Iţi sunt mâinile obosite?

("Nu.")

(Pauză.) În anii ce au trecut s-a discutat foarte mult despre supravieţuirea celor mai puternici, în termeni Daewinieni, dar s-a pus foarte puţin accent pe calitatea vieţii, sau a însăşi supravieţuirii; sau în termeni umani, s-a sondat foarte puţin ce face ca viaţa să merite a fi trăită. Destul de simplu, daca viaţa nu merită a fi trăită, nici o specie nu va avea vreun motiv pentru a continua.

Fără exagerare, civilizaţiile sunt specii sociale. Ele mor atunci când nu vad nici un motiv pentru a trăi. Propiile tale stări mentale cauzează în masă poziţia culturală de masă a civilizaţiei tale. Aşadar, într-o oarecare măsură, supravieţuirea civilizaţiei tale este dependentă de condiţia fiecărui individ; iar acea condiţie este iniţial o stare spirituală şi psihică ce dă naştere organismului fizic. Acel organism este intim conectat cu starea biologică naturală a fiecărei alte persoane şi cu fiecare altă fiinţă, sau entitate, oricât de mică.

Paragraf nou: În ciuda tuturor poveştilor realiste, “pragmatice” ce susţin contrarul, starea naturală a vieţii este una de bucurie, de împăcare cu sine – o stare în care acţiunea este eficientă, iar puterea de a acţiona este un drept natural. Dacă nu ai fi atât de orbit de credinţe ce susţin contrariul, ai vedea destul de clar acest lucru în cazul plantelor, animalelor şi tuturor altor forme de viaţă. Tu ai simţi în ea activitatea corpurilor tale, în care vitala afirmare a celulelor voastre conduce la împlinirea imens de complicată, în masă, a existenţei tale fizice. Acea activitate în mod firesc promovează sănătatea şi vitalitatea.

Nu vorbesc despre o oarecare lume romanticizată, “pasivă”, flască, spirituală, ci despre o realitate clară, fără obstacole, în care domneşte opusul apatiei sau disperării.

Aşadar, această carte va fi alocată acelor condiţii ce promovează cel mai bine moştenirea spirituală, psihică şi fizică, componentele biologice şi psihice ce formează dorinţa unei specii de a-şi duce mai departe specia. Asemenea aspecte promovează cooperarea tuturor tipurilor de viaţă la toate nivelele. Nici o specie nu concureză cu alta, ci cooperează pentru a forma mediul în care toate tipurile de viaţă pot exista creativ.

(Cu forţă:) Sfârşitul dictării. Vom avea o carte exuberanta de data asta. Dacă vrei poti să iei o pauză sau să inchei sesiunea.

(“Vom lua o pauză.”)

(11:17 Debitul lui Jane a fost destul de concentrat pe toată durata sesiunii, chiar dacă ea a luat numeroase pauze; iar unele au fost lungi. Înainte de sesiune s-a gândit dacă vrea să o ţină, dar la fel ca în alte asemenea ocazii, de îndată ce a început a produs material excelent.

(Şedinţa reluată în aceeaşi manieră la 11:37.)

Voi continua concis.

Tu trăieşti într-o comunitate fizică, dar în primul rând trăieşti într-o comunitate de gânduri şi emoţii. Acestea declanşează acţinile tale fizice. Ele influenţează direct comportamentul corpului tău. Experienţa animalelor este diferită, totuşi în propiile moduri animalele au atât intenţie individuală cât şi scop. Sentimentele lor sunt cu sigurnaţă la fel de pertinente ca şi ale tale. Ele visează şi în propiul mod gândesc.

Ele nu îşi fac “griji”. Ele nu anticipează dezastrul atunci când nici un semn al lui nu este prezent în imediatul mediu inconjurător. Lăsate singure, ele nu au nevoie de medicină preventivă. Totuşi, animalele de casă sunt vaccinate împotriva bolilor. În societatea ta acest lucru a devenit aproape o necesitate. Într-un cadru “pur natural” nu a-ţi avea atât de multe pisicuţe sau căţeluşi. Există stadii ale existenţei fizice, iar în aceşti termeni natura ştie ce face. Atunci când o specie se înmulţeşte excesiv, raza de acţiune a epidemiilor creşte. Acest lucru se aplică atât populaţiilor umane cât şi animalelor.

Mai presus de toate, calitatea vieţii este importantă. Animalele nou născute fie mor rapid şi natural, fără durere, până ca conştiinţa lor să fie complet concentrată aici, sau sunt omorâte de mamele lor – nu deoarece sunt slabe sau nepregătite pentru a supravieţui, ci deoarece condiţiile fizice nu sunt cele care vor produce calitatea vieţii, calitate ce face ca supravieţuirea “să merite”.

Totuşi, conştiinţa ce a devenit pentru atât de puţin timp fizică nu este anihilată, ci, în termenii tăi, aşteaptă condiţii mai bune.

De asemenea există “drumuri de probă” atât în specia umană cât şi în cea animală; drumuri în care sunt prinse priviri fugare a vieţii fizice, şi asta este totul. Epidemiile ce se năpustesc asupra populaţiilor animale de asemenea sunt declaraţii biologice sau psihice, în care fiecare individ ştie că doar cea mai mare împlinire a sa poate satisface calitatea vieţii din punct de vedere individual, şi astfel poate contribui la supravieţuirea în masă a speciilor.

(Pauză la 11:55) Suferinţa nu este în mod necesar bună pentru suflet, iar lăsate singure creaturile naturale nu o caută. Există o compasiune naturală, o cunoaştere biologică, astfel încât mama unui animal ştie dacă condiţiile existente vor sprijini noul pui. Animalele îşi dau seama instinctiv de relaţia lor cu marile forţe ale vieţii. Ele mai degrabă îşi vor înfometa instinctiv un pui cât timp conştiinţa sa nu este încă focalizată, decât să îl trimită în condiţii nefavorabile.

Într-o stare naturală, din aceleaşi motive, mulţi copii vor muri la momentul naşterii, sau vor fi natural avortaţi. Există un schimb constant între toate elementele naturii, astfel încât, de exemplu, asemenea indivizi deseori aleg mame ce doresc experienţa gravidităţii dar nu a naşterii – ce aleg experienţa fetusului dar nu în mod necesar pe cea a copilului. Deseori în asemenea cazuri, acestea sunt “personalităţi fragment”, ce doresc să guste realitatea fizică, dar care încă nu sunt pregătite să o înfrunte. Totuşi, fiecare caz este unic, aşadar acestea sunt afirmaţii generale.

Mulţi copii, ce par că ar fi trebuit să moară din cauza unei boli, sau de “epidemii ale copilăriei”, cu toate acestea supraviţuiesc datorită intenţilor lor diferite. Lumea gândurilor şi sentimentelor poate fi invizibilă dar ea totuşi activează toate mecanismele fizice cu care eşti familiarizat.

Animalele dar şi oamenii pot într-adevăr să facă decalaraţii sociale, ce apar într-un context biologic. De exemplu, animalele lovite de bolile pisicilor sau câinilor, atrag atenţia faptului că vieţile lor, atât individual cât şi în masă, sunt în mare măsură neîmplinite. Relaţiile lor cu propia lor specie nu mai sunt în echilibru. Nu îşi pot folosi întregile abilităţi sau puteri, iar multora dintre ele nu le sunt oferite elemente compensatorii, în termeni de o relaţie psihică folositore cu omul – ci în schimb sunt îndepărtate, nedorite şi neiubite. Un animal neiubit nu doreşte să trăiască.

Iubirea implică respect de sine, încrederea în integritatea şi însufleţirea biologică individuală. În aceea măsură, în propiul lor mod, epidemiile animalelor au aceleaşi cauze ca şi cele umane.

Un animal poate într-adevăr să se sinucidă. La fel o poate face o specie sau rasă. Demnitatea unei vieţi spirituale cere ca o anumită calitate a experienţei să fie menţinută.

(Emfatic:) Sfârşitul dictării, sfârşitul sesiunii. Cele mai călduroase urări. (Şoptind acum:) Ai încredere în schimbările din starea lui Ruburt. O seară afectuoasă.

(“ Mulţumesc. La fel şi ţie Seth. Noapte bună.”)

(12:17 A.M. Vezi materialul lui Jane despre propia sa “condiţie” din introducerea acestei cărţi. Recent ea s-a bucurat de câteva îmbunătăţiri încurajatoare. )