Traduceri din Seth

Acum: Bună dimineaţa.

(“Bună dimineaţa Seth.”)

Nu poţi începe să înţelegi natura evenimentelor de masă de orice tip, decât dacă iei în considerare cadrul mai lărgit în care îşi au propia existenţă.

Experienţa personală a unei persoane se desfăşoară în contextul poziţiei sale psihologice şi biologice şi în esenţă nu poate fi separată de credinţele şi sentimentele sale filozofice şi religioase, de mediul cultural şi cadrul politic -

(Tînăra noastră pisică, Billy, a dormit pe un scaun alăturat. Acum s-a trezit, s-a întins, a sărit jos şi a mers către Jane în timp ce vorbea pentru Seth. Billy s-a ghemuit pentru a sări în poala ei. L-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşa de la pivniţă. Jane a rămas în transă.

Animale domestice dragi sunt dificil se găsit.

(“Da,” i-am spus peste umăr lui Seth. Într-o sesiune recentă Seth ne-a spus că Billy era o “fiinţă dragă”. Aşa şi este. L-am pus în pivniţă, unde doarme în fiecare noapte.)

Toate faptele se leagă împreună pentru a forma o împletitură de comportament. Spinii trandafiriilor pot creşte dinăuntru. Adică, individul va creşte în afară înspre lume, întâlnind şi formând o experienţă practică, călătorind de la centrul său în afară, aproape cum se întinde viţa de vie, formînd din structura realităţii fizice o conglomeraţie de evenimente plăcute sau estetice, neplăcute sau înţepătoare.

Viţa de vie a experienţei din această analogie este formată într-o manieră destul de naturală, din elementele “psihice” ce sunt necesare experienţei psihologice aşu cum soarele, aerul şi apă sunt pentru plante. (Tare şi cu umor:) Totuşi, nu vreau să ajung prea încurcat în această analogie; dar aşa cum experienţa personală a unui individ trebuie să fie văzută în lumina acestor aspecte, la fel evenimentele de masă nu pot fi înţelese decât dacă sunt privite într-un context mult mai lărgit decît cel obişnuit.

De exemplu, nu poţi răspunde problemei epidemiilor doar dintr-un punct de vedere biologic. Ea implică o mare plajă de atitudini psihologice din partea multora şi satisface nevoile şi dorinţele celor implicaţi – nevoi ce, în termenii voştrii răsar într-un cadru de realităţii religioase, psihologice şi culturale ce nu pot fi izolate de efectele biologice.

Pîna acum am evitat multe subiecte vitale şi importante, ce implică realităţiile de masă, deoarece în primul rind importanţa individului trebuie subliniată cît şi puterea lui de a forma evenimentele sale personale. Bumai cînd natura personală a realitaţii a fost îndeajuns accentuată voi fi gata să arăt cum amplificarea realitaţii individuale se combină şi se extinde pentru a forma vaste reacţii în masă – cum ar fi, să zicem, începerea unei evident nouă perioadă istorică şi culturală; apariţia şi răsturnarea guvernelor; naşterea unei noi religii ce le mătură pe toate dinaintea ei; convertiri în masă; crime în masă sub forma războaielor; brusca apariţie a epidemiilor mortale; năpasta cutremurilor, inundaţiilor sau a altor dezastre; inexplicabila apariţie a perioadelor de sublimă arta, arhitectură sau tehnologie.

(Pauză la 9:57, una din multele.) Am spus că nu există sisteme închise. Aceasta de asemenea înseamnă că în termeni globali, evenimentele se rotesc ca şi electronii influenţînd toate sistemele psihologice şi psihice cît şi cele biologice. Este corect a spune că fiecare individ moare singur, deoarece nimeni nu poate muri acea moarte. De asemenea este adevărat că o parte a speciei moare cu fiecare moarte şi este renăscuta cu fiecare naştere, şi că fiecare viaţă personală se desfăşoară în contextul lărgit al existenţei întregii specii. Moartea serveşte unui scop al speciei şi de asemenea serveşte scopurilor individului, deoarece nici o moarte nu apare nepoftită.

De exemplu, o epidemie serveşte scopurilor fiecărui individ ce este implicat, în timp ce de asemenea serveşte propiilor funcţii în cadrul lărgit al speciilor.

Atunci cînd te gîndeşti la epidemii ca fiind rezultatul virusurilor şi subliniezi aspectele lor biologice, atunci se pare că soluţiile sunt foarte evidente: Poţi învăţa natura fiecărui virus şi să dezolţi un vaccin, oferindu-i fiecărui membru al populaţiei o mică doză din boală, astfel încăt corpul omului va începe să o combată, iar apoi va deveni imun la ea.

Miopia unor asemenea proceduri este în general trecută cu vederea datorită avantajelor evidente pe termen scurt. De exemplu, ca o regulă, oamenii vaccinaţi împotriva poliomelitei nu dezoltă acea boală. Folosind asemenea proceduri, tuberculoza a fost în mare învinsă.

Totuşi, există multe variabile subtile ce operează, iar acestea sunt cauzate exact de cadrul limitat în care sunt privite asemenea epidemii de masă.

În primul rind, cauzele nu sunt biologice. Biologia este pur şi simplu purtătoarea unei “intenţii mortale”. În al doilea rind, există o diferenţă între un virus produs în laborator şi cel care locuieşte în corp – o diferenţă recunoscută de corp dar nu şi de instrumentele tale de laborator.

Acordă-ne un moment … Într-un fel, corpul produce anticorpi, şi dezvoltă imunizări naturale ca un rezultat al inoculării. Dar chimia corpului de asemenea devine confuză, deoarece “ştie” că reacţionează la o boală ce nu este o “boală adevărată”, ci o falsificată intruziune biologică.

În aceea măsură – şi nu vreau să exagerez cu acest caz – integritatea biologică a corpului este contaminată. De exemplu, în acelaşi timp poate de asemenea produce anticorpi pentru alte boli “similare”, astfel extinzîndu-şi prea mult sistemul defensive incît individul este mai apoi lovit de altă boală.

(10:19.) Nici o persoană nu devine bolnavă decît dacă boala seveşte unui scop psihic sau psihologic, aşadar, mulţi oameni scapă de asemenea complicaţii. Totuşi, între timp, oamenii de ştiinţă şi cei din domeniul medicinei găsec din ce în ce mai multe virusuri impotriva cărora populaţia “trebuie” vaccinată. Fiecare dintre ele este privit individual. Există o goană de a dezvolta noi vaccinuri împotriva celor mai noi viruşi. O mare parte din aceste acţiuni sunt realizate conform unor previziuni: Cercetătorii “estimează” cîţi oameni ar putea fi “atacaţi” de, să zicem, un virus ce a cauzat un număr dat de morţi. Apoi, ca şi o măsură preventivă, populaţia este invitată la noul vaccin.

(Emfatic:) Mulţi oameni ce nu ar primi boala sunt ulterior religios inoculaţi cu ea. Corpul este forţat să îşi folosească sistemul imunitar la maxim, şi cîteodată, conform vaccinului, pe o perioadă mult prea extinsă.⁴ Aceşti indivizi ce psihologic au decis să moară o vor face în orice condiţii, de acea boală sau de alta, sau de efectele secundare ale vaccinului.

Acordă-ne un moment . . . Realitatea interioară şi experienţa privată dau naştere la toate evenimentele de masă. Omul nu se poate despărţi de contextul natural al vieţii sale fizice.

Culura, religia şi psihologiile sale cît şi natura sa psihologică formează împreună contextual în care apar atît evenimentele de masă cît şi cele private. (Tare, apoi şoptind atit de încet înît de abia am putut auzi:) Această carte va fi alocată naturii măreţe a evenimentelor emoţionale, religioase sau bilogice ce deseori par a înghiţi individual sau îl deposedează vrînd-nevrînd de puterea sa.

Care este relaţia dintre individ şi giganticele emoţii de masă a naturii, guvernului sau chiar a religiei? Ce putem spune despre convertirile în masă? Isteriile în masă? Vindecarile în masă, crimele în masă şi individul? Acestea sunt întrebările pe care le vom parcurge în această carte.

Ea va fi numită: “Individul şi Natura Evenimentelor de Masă.”

(Mai tare:) Ia o pauză sau daca preferi încheie sesiunea.

(10:35) ”Vom lua o pauză.”

(Imediat:) Şi poţi spune că întrebarea ta despre epidemii a servit ca şi un stimul convenabil; deoarece acea întrebare, venind de la tine, vine de asemenea de la cititorii cărţilor noastre.

(Jane a ieşit din transa sa într-un fel de linişte uimită – ce însemna că avea o oarecare idée despre ce a vorbit Seth, cum uneori se ăntîmplă.)

(“ Cine naiba credea că se va întîmpla asta?", am întrebat-o. Am rîs “Cum pot folosi acest material ca un supliment sau notă pentru Realitatea “Necunoscută” dacă el aparţine unei noi cărţi ? Nu cu mult după ce sesiunea a început m-am gândit că tu şi băiatul tău a-ţi pus la cale ceva.

(“Hmm, nu cred asta”, a zis ea. “ Nu seamănă cu nimic ce mi-am putut imagina în mod conştient – şi poţi pune asta pe hîrtie … Nu pot trece peste acest moment. …”

(Jane a început acum cîteva zile să dactilografieze manuscrisul final pentru cartea lui Seth: Natura Psihicului: Expresia sa Umană. De asemenea Jane lucra la cărţiile sale: Jurnalul Postum a unui Filozof American: Viziune asupra Lumii de William James. Totuşi mă gîndeam că are nevoie de stimularea prin care Seth avea ceva pregătit. Exista mai mult decît o mică ironie în această situaţie, deoarece eu i-am spus direct, înapoi în iulie 1975, că va trebui să înceapă Psihicul, doar ca să aibă o carte Seth cu care să se joace. [De asemenea am dorit să văd ce puteau produce la cerere.] Dar de data asta Seth m-a păcălit şi a început Evenimentele de Masă doar cu cîteva săptămîni după ce a terminat Psihicul. Dar, eram perfect de acord, şi i-am spus asta lui Jane. Întotdeuna este o plăcere să lucrezi la o carte Seth, să explorezi cu el punctul său de vedere unic asupra realităţii, şi să încerci să pui în aplicare cîteva dintre ideile sale în viaţa noastră de zi cu zi, “practică”. Mi-am repetat gîndul că nu contează cite cărţi Seth ar îngrămădi înainte de contract sau de publicare: Că era cu siguranţă o poziţie mult mai creativă şi captivantă decît dacă nu am avea nimic în faţă. Jane a fost de acord, deşi încă îşi făcea griji în legătură cu ce vom face cu tot acest material ce ani după ani s-a acumulat. În acest moment nu cred că pe tot îl vom vedea publicat.

“Mintea mea lucrează maliţioase”, a spus ea. “ Nu ti-am spus chiar tot. Mă gîndeam la un format de carte tip întrebare-răspuns, dacă era să facem una nouă”. Chiar acea idée a fost o revelaţie pentru mine, deoarece nu a spus nimic despre o carte. În timp ce vorbeam, Seth s-a reîntors pentru un scurt moment:

(10:39.) Am început Partea 1, ce va fi numită : “Evenimentele Naturii” Epidemiile şi dezastrele Naturale.”

(Apoi, un moment mai tîrziu:) Capitolul 1 : “Corpul Natural şi Mijloacele Sale de Apărare.”

(“ Dar sunt foarte surprins. Aseară nu am avut nici o idee despre asta, “a spus Jane de îndată ce era din nou Jane- prin urmare subliniind o nouă întrebare dintre infinitele întrebări pe care le avem despre fenomenul Seth : Care porţiune din personalitatea sa, sau entitate, fie că acea porţiune poate fi numită Seth sau altfel, a fost ocupată să plănuiască- organizeze- această nouă strădanie¹? Şi cum poate să aibă loc un asemenea process creativ fără ca ea să aibă orice familiaritate conştientă faţă de el? Care sunt limitele realizăriilor umane?

(Am mâncat ceva în timp ce am vorbit despre noua carte. I-am citit lui Jane de cîteva ori titlul. Nu părea a fi foarte absorbită de el. “Nu ştiu dacă voi ţine sau nu sesiunea”, a spus în final. “Aştept doar. Pînă acum nu am primit nimic. . . “În final a fost reluată, la 11:25, cu multe pauze.)

Moartea este o necesiatate biologică, nu numai pentru individ ci şi pentru a asigura vitalitatea neîntreruptă a speciei. Moartea este o necesitate spirituală şi psihologică, deoarece după o vreme exuberantele, mereu reînoitele energii ale spiritului nu mai pot fi traduse în trup.

Inerent, fiecare individ ştie că el sau ea trebuie să moară fizic pentru a supravieţui spiritual şi psihic. Self-ul devine prea mare pentru trup. În mod particular de la teoriile lui Darwin⁵ acceptarea realităţii morţii a ajuns să implice un anumit tip de slăbiciune, deoarece nu se spune că doar cei puternici supravieţuiesc?

Într-o oarecare măsură, epidemiile sau bolile recunoscute servesc scopului sociologic de a accepta un motiv acceptabil pentru moarte – un mecanism de salvare a demnităţii pentru cei care au ales deja să moară. Nu înseamnă că asemenea indivizi i-au o decizie conştientă de a muri, în termenii tăi: Ci că asemenea decizii sunt deseori semiconştiente. Poate că acei indivizi simt că şi-au îndeplinit obiectivele – dar asemenea decizii pot fi de asemenea construite în jurul unui tip diferit de supravieţuire decît cel înţeles în termenii lui Darwin.

Nu este înţeles că înainte de viaţă un individ alege să trăiască. Un self nu este pur şi simplu personificarea accidentală a mecanismului biologic al corpului. Fiecare persoană născută doreşte să se nască. El moare atunci cînd acea dorinţă nu mai operează. Nici o epidemie, boală sau dezastru natural – sau un glonţ din arma unui criminal – va omoră o persoană ce nu doreşte să moară.

Dorinţa pentru viaţă a fost pe deplin etalată, totuşi psihologia rareori s-a ocupat de dorinţa activă pentru moarte. În forma sa naturală nu este o încercare morbidă, inspăimântată, nevrotică sau laşă de a scăpa de viaţă ci o accelerare clară, pozitivă, “sănătoasă” a dorinţei pentru supravieţuire în care individual vrea puternic să părăsească viaţa fizică aşa cum odată copilul a dorit să părăsească casa părintească.

(11:44.) Nu vorbesc aici despre dorinţa pentru sinucidere, ce implică o omorîre hotărîtă a corpului prin mijloace plănuite – deseori de o natură violentă. Ideal, această dorinţă pentru moarte, pur şi simplu ar conduce la o încetinire a proceselor corpului, la o despărţire graduală psihicului de trup; sau în alte instanţe, conform caracteristicilor individului, la o bruscă şi naturală oprire a proceselor corpului.

Lăsaţi singuri, self-ul şi corpul sunt atît de inlănţuiţi incît separarea va fi lină. Corpul va urma automat dorinţele self-ului interior. De exemplu, în cazul sinuciderilor, self-ul opereză într-o oarecare măsură despărţit de corp, care încă are propia sa dorinţă de a trăi.

(Pauză lungă, una din multele.) Voi avea mai multe de spus despre sinucidere, dar nu vreau să sugerez vreo vină din partea persoani ce şi-a luat viaţa. În multe cazuri, în orice eveniment, o moarte mai naturală ar fi apărut ca urmare a “bolilor”. Punct. De exemplu, deseori o persoană ce vrea să moară iniţial a dorit să experimenteze doar o porţiune din viaţa pămînteană, să zicem copilăria. Acest scop ar fi îmbinat cu intenţiile părinţiilor. De exemplu, un asemenea fiu sau fică ar putea fi născută printr-o femeie ce, datorită propiilor sale motive, a dorit să experimenteze naşterea copilului dar care nu a vrut neapărat să intîmpine acei ani ai creşterii copilului.

(11:57.) Telefonul a început să sune. Ygomotul brusc a fost un şoc, atît de adîmcă era concentrarea noastră mutuală. Totuşi, Jane nu a ieşit din transă. Ca Seth, ea s-a holbat la mine; eu m-am uitat înapoi, nefăcînd nici un efort de a răspunde la telefon. Din fericire,curând a încetat să mai sune.)

O asemenea mamă ar atrage o conştiinţă ce probabil doreşte să reexperimenteze perioada copilăriei dar nu şi perioada maturitaţii, sau care ar putea să o inveţe pe mamă lecţiile extrem de necesare. Un asemenea copil ar putea să moară natural la vîrsta de 10 - 12 ani, sau mai devreme. Totuşi, slujitorii ştiinţei ar putea mult mai mult timp păstra copilul în viaţă, pînă când o asemenea persoană întâlneşte o perioadă a maturităţii ce i-a fost vârâtă pe gât, vorba vine.

Un accident de maşină, sinucidere, sau alt tip de accident ar putea apărea. Persoana poate cădea pradă unei epidemii, dar netezimea mişcării biologice sau psihologice a fost pierdută. Nu sunt aici pentru a condamna sinuciderea, deoarece în societatea voastră ea este prea des reyultatul nefast al credinţelor ce se află în conflict- şi totuşi este corect a spune că toate morţiile sunt sinucideri, iar toate naşterile intenţionate, atât din partea copilului cât şi a părinţilor. În acea măsură, nu poţi separa aspecte ca explozia populaţiei din anumite părţi ale lumii, de epidemii, cutremure sau alte dezastre.

(Pauză lungă.) În războaie, oamenii işi refac automat semenii pentru a-i completa pe cei care au fost omorîţi, iar atunci când specia se înmulţeşte prea mult vor exista controale automate impuse asupra populaţiei. Totuşi, acestea în toate modurile vor fi în accord cu intenţiile şi scopurile indivizilor implicaţi.

(Cu forţă:) Sfârşitul dictării, sfârşitul sesiunii, cele mai călduroase urări…

(12:12 A.M După ce şi-a oferit câteva rânduri de material, Jane a ieşit abrupt dintr-o foarte adâncă transă fără a spune noapte buna, la fel cum a făcut Seth. “De la pauză, nu mai ţin minte nimic” a spus. Eram obosiţi.

( Încă nu ştiu cum îmi voi realiza partea de muncă din Evenimentele de Masă, dar bineînţeles cititorul, văzând munca terminată, işi va putea da seama dintr-o privire ce decizii am luat: fie ca notiţele sesiuniilor sunt lungi sau scurte, numeroase sau rare, cât de des m-am referit la alte cărţi Seth şi dacă am adăgat sau nu orice material suplimentar.

(“Ei, “ i-am zis lui Jane în timp ce mergem înspre pat, “în momentul de faţă vreau să avem doar notiţe scurte şi nici un material suplimentar. Făcând lucuri ce ar grăbi data publicării. “ Sunt foarte conştient de cantitatea enormă de timp fizic pe care o aloc celor doua volume din Realitatea “Necunoscută”; iar des mă simt responsabil că ţin pe loc în special publicarea Volumului 2, deoarece Seth a terminat să decteze cartea aproape exact cu doi ani în urmă. Vezi cronologia activităţiilor noastre în Nota 2.)