Traduceri din Seth

În timpul istoric a lui Hristos eu am fost un om numit Millenius şi am locuit în Roma. În acea viaţă principala mea ocupaţie era cea de negustor, dar eram un individ foarte curios, iar călătoriile mele mi-au oferit acces la diferite grupuri de oameni.

Fizic, eram mic şi îndesat, deloc un patrician în înfăţişare şi oarecum dezordonat în îmbrăcăminte. Aveam un soi de tutun pe care îl fumam printr-un tip specific de pai. îl foloseam constant, deseori vărsând puţin pe veşmântul meu.

Casa mea era în cea mai aglomerată zonă, în partea de nord-vest a oraşului, chiar lângă ceea ce ai numi centrul oraşului. Printre produsele mele, vindeam clopoţei pentru măgari. Acesta poate că nu pare a fi un produs atât de important şi totuşi familile fermierilor din afara Romei îl considerau foarte util. Fiecare avea un sunet specific, iar o familie putea recunoaşte după sunetul clopoţelui lor propiul măgar din nenumăraţi măgari similari.

Măgarii erau de asemenea folosiţi în multe afaceri din Roma ca purtători de greutăţi, în special în ocupaţiile de bază. Numărul de clopoţei, frecvenţa lor particulară, chiar şi culorile, toate aveau semnificaţie. Aşadar, în agitaţia oraşului clopoţeii puteau fi recunoscuţi de către săraci şi de către sclavii ce aşteptau să cumpere produse – deseori mâncăruri vechi din căruţe supraîncărcate.

Clopoţeii erau doar o mică parte din afaceriile mele, ce în mare acopereau vânzarea de haine şi vopsele, dar ei m-au fascinat. Datorită interesului meu pentru ei, am întreprins mult mai multe călătorii în provincie decât orice om prudent ar fi făcut-o. Clopoţeii au devenit hobby-ul meu. Curiozitatea mea m-a împins să călătoresc pentru a descoperi tipuri diferite de clopoţei şi m-a pus în contact cu mulţi oameni pe care altfel nu i-aş fi întâlnit.

Deşi nu eram un om învăţat, eram perspicace şi iute la minte. Am descoperit că clopoţei speciali erau folosiţi de diverse secte de evrei, atât în Roma cât şi în afara ei. Deşi eram roman şi un cetăţean, cetăţenia mea nu însemna mare lucru în afara de faptul că îmi asigura minimă protecţie în timp ce îmi desfăşuram treburile zilnice, iar în afaceriile mele am întâlnit atâţia evrei pe cât am întâlnit cetăţeni romani. Din punct de vedere social, nu eram mult peste ei.

În acel timp, romanii nu aveau o idee clară despre numărului de evrei din Roma. Îi numărau pe ghicite. Clopoţeii de pe măgarii aparţinând zeloţilor aveau asupra lor simbolul unui ochi. Ei au venit în secret în oraş, ascunzându-se pe cât posibil faţă de alţi evrei cât şi faţă de romani. Ei erau buni negustori şi deseori m-au făcut să pierd mai mult decât meritam.

Am auzit despre Lordul Dreptăţii de la un văr de-al lui numit Sheraba, care a fost, pe cât de clar mi-am putut da seama în acel moment, un asasin “sacru”. Era beat în noaptea în care am vorbit cu el într-un staul urât mirositor din afara Ierusalimului. El era cel care mi-a povestit despre simbolul ochiului. El mi-a spus de asemenea că un om numit Hristos a fost răpit de Esseneni. Nu l-am crezut. Şi nici in acel moment nu ştiam cine era Hristos.

În acel moment în care Hristos a trăit, comparativ vorbind existenţa lui era cunoscută de foarte puţini. Ca să o spun cât mai direct (şi cu umor) ştiam că mingea era la cineva, dar nu eram sigur la cine. În stările de vis, situaţia a devenit în final cunoscută mie şi multor oameni.

În general vorbind, creştinii nu doreau convertiţi romani. Mai târziu am devenit unul dintre aceştia, dar datorită naţionalităţii mele nu au avut niciodată încredere în mine. Partea mea din dramă a fost pur şi simplu de a mă familiariza cu fondarea sa fizică; să fiu un participant, deşi mic, în aceea eră. Mult mai târziu în termenii tăi, am ajuns a fi un preot minor în secolul trei, întâlnindu-i din nou pe cei pe care i-am cunoscut – şi, dacă îmi vei ierta tonul umoristic, am fost încă o dată familiarizat cu sunetul clopoţeilor.

Scopul meu nu este să intru prea mult în detalile existenţelor mele trecute ci să le folosesc pentru a clarifica anumite aspecte. În primul rând, am fost de multe ori atât bărbat cât şi femeie, având diverse ocupaţii, dar mereu am păstrat ideea de a învăţa astfel încât să pot preda. Aşadar, am avut un fundament solid în existenţa fizică, ca o premisă pentru “munca” mea actuală.

Nu am jucat rolul oricărei personalităţi importante de o natură istorică, ci am experimentat detalile simple şi intime ale vieţii obişnuite, lupta normală pentru realizări, nevoia de iubire. Am învăţat dorinţa teribilă a tatălui pentru fiu, a fiului pentru tată, a soţului pentru soţie, soţiei pentru soţ şi m-am simţit aruncat în ţesăturile intime ale relaţiilor umane. Înainte de ideea ta de istorie, am fost un lumanian şi m-am născut apoi în Atlantis.

Folosind referinţele tale istorice, m-am reîntors în timpul oamenilor din peşteri, lucrând ca şi un vorbitor. Acum, indiferent de ocupaţia mea fizică am fost tot timpul un Vorbitor. Am fost un negustor de mirodenii în Danemarca, unde i-am cunoscut pe Ruburt şi Joseph. În câteva vieţi am fost negru – o dată în ceea ce acum este Etiopia şi o dată în Turcia.

Vieţile mele ca şi călugări au urmărit experienţa mea de preot, iar în unele din acestea am fost o victimă a inchiziţiei spaniole. Experienţele mele în vieţile feminine au variat de la acea a unei simple celibatare olandeze, la cea de curtezană în timpul lui David (cel biblic), până la câteva existenţe ca o mamă modestă cu copii.

Acum, când am început să îl contactez pe Ruburt şi Joseph am făcut-o din prisma numeroaselor vieţi. În mod special Ruburt nu a acceptat reîncarnarea, iar ideea atâtor multiple experienţe de viaţă i se părea a fi foarte scandaloasă.

Perioadele, numele şi datele nu sunt atât de importante precum sunt experienţele, iar ele sunt prea numeroase pentru a fi enumerate aici. Totuşi, într-un moment mă voi ocupa ca acestea să fie facute disponibile. Unele au fost oferite în sesiunile lui Ruburt, iar altele, deşi puţine, au apărut în Materialul Seth.

Într-o carte despre reîncarnare, sper ca fiecare dintre precedentele personalităţi să vorbească pentru ele însuşi, deoarece ar trebui să îşi spună întreaga lor poveste. Aşadar, ar trebui să înţelegi că aceste personalităţi încă există şi sunt independente. Deşi ceea ce sunt a părut odată a fi conţinut în aceste personalităţi, eu am fost doar sămânţa pentru ele. În termenii voştrii, eu îmi pot reaminti cine am fost; totuşi, în termeni extinşi, aceste personalităţi ar trebui să vorbească pentru ele.

Poate că vei vedea o analogie aici dacă compari situaţia cu o regresie hipnotică. Totuşi, aceste personalităţi nu sunt închise în interiorul a ceea ce sunt eu. Ele au progresat conform propiei lor maniere. Ele nu sunt negate. În termenii mei, ele coexistă cu mine, dar în alt nivel de realitate.

În câteva vieţi am fost în mod conştient atent faţă de “existenţele trecute”. O dată, ca şi un călugar, m-am găsit copiind un manuscris pe care l-am scris într-o altă viaţă.

Deseori mi-a placut să fiu gras. De două ori am murit de foame. Întotdeuna mi-am considerat morţiile profund educaţionale – în termenii tăi, după ce am murit. Între vieţi există întotdeuna o lecţie de învăţat, aceea de a urmări gândurile şi evenimentele “ce au condus la un anumit deces”.

Nici una din morţiile mele nu m-a surprins. În timpul procesului am simţit inevitabilitatea, recunoaşterea, chiar un simţ al familiarităţii: “Bineînţeles, această moarte particulară este a mea şi nu a altuia”. Apoi, am acceptat chiar şi cele mai bizare consecinţe, aproape experimentând un simţ al perfecţiunii. Viaţa nu putea fi terminată adecvat fără moarte.

Există un mare simţ al umilinţei şi totuşi un mare simţ al exaltării în timp ce self-ul interior îşi înţelege libertatea atunci când moartea apare. Toate morţiile mele au fost complementul vieţilor mele, în ceea ce mi se părea că nu putea fi altcumva.

Dacă doresc, în termenii voştrii, pot retrăi oricare porţiune din aceste existenţe, dar acele personalităţi merg pe propia cale.

La un nivel subiectiv, am acţionat ca un învăţător şi vorbitor în fiecare din vieţile mele. În câteva existenţe extrem de intuitive am fost conştient de acest fapt. Încă nu înţelegi marea importanţă a părţilor subterane ale conştiinţei. În afara rolului obiectiv din fiecare viaţă, provocăriile tale reîncarnaţionale implică de asemenea stările tale de vis, ritmuri de creativitate ce curg şi se retrag în spatele vieţii de zi cu zi pe care o cunoşti. Astfel, am devenit foarte eficient în această cale a Vorbitorului şi Învăţătorului, în câteva vieţi ce prin contrast au fost neinteresante în exterior.

În asemenea cazuri influenţa, munca şi grijile mele au fost mult mai vaste decât liniştitele scopuri obiective. Îţi ofer aceaste informaţii sperând să te ajut să înţelegi adevărata natură a propiei tale realităţi. Totuşi, existenţele mele reîncarnaţionale nu definesc ceea ce sunt, şi nici ale tale nu te definesc.

Sufletul se cunoaşte pe sine şi nu este tulburat de termeni sau definiţii. Arătându-ţi natura propiei mele realităţi, sper să te învăţ natura realităţii tale.

Nu eşti limitat de orice categorie sau colţ de existenţă. Realitatea ta nu poate fi mai mult măsurată decât a mea. Scriind această carte şi sporindu-ţi conceptele sper să ilustrez funcţiile conştiinţei şi ale personalităţii.

Am început prin a-ţi spune că am dictat acest material prin intermediul unei femei de care am fost destul de ataşat. Lasă-mă să îţi spun acum că sunt alte realităţi implicate. Următoarele paragrafe vor fi scrise de altă personalitate, ce se situează relativ în aceeaşi poziţie faţă de mine precum mă situez eu faţă de femeia prin care vorbesc acum.

Noi suntem vocile ce grăiesc fără limbi ale noastre. Noi suntem sursele acelei energii din care ai venit. Noi suntem creatori şi totuşi la rândul nostru am fost creaţi. Noi am clădit universul tău aşa cum tu clădeşti alte realităţi.

Nu existăm în termenii tăi istorici şi nici nu am cunoscut existenţa fizică. Bucuria noastră a creat exaltarea din care propia ta lume provine. Existenţa noastră este de o asemenea natură încât comunicariile trebuie realizate de alţii către tine.

Simbolurile verbale nu au nici un înţeles pentru noi. Experienţa noastră nu este transmisibilă. Sper că intenţia noastră este. În întinderile infinite ale conştiinţei totul este posibil. Există sens în fiecare gând. Noi vă percepem gândurile ca şi lumini. Ele formează modele.

Datorită dificultăţilor de comunicare ne este aproape imposibil să explicam realitatea noastră. Este de ajuns să ştii că noi existăm. Noi trimitem înspre tine vitalitate nemăsurabilă şi susţinem toate acele structuri de conştiinţă cu care eşti familiarizat. Nu eşti niciodată singur. Am trimis tot timpul emisari pentru a-ţi înţelege nevoile. Deşi nu ne cunoşti noi te preţuim.

Seth este un punct în legătura mea, în legăturile noastre. El este o porţiune antică din noi. Noi suntem separaţi dar uniţi. Întotdeuna spiritul formează trupul.

Noi vom dăinui. Există tipuri de conştiinţă ce nu pot fi descifrate în termeni fizici. “Personalitatea” ce a iniţiat paragrafele pe care le-ai citit este una dintre acestea.

Aşa cum a fost menţionat, există acelaşi tip de conexiune între acea personalitate şi eu însumi ca şi cea care există între Ruburt şi mine. Dar, în termenii tăi Seth Doi este mult mai despărţit de realitatea mea decât sunt eu de cea a lui Ruburt. Dacă preferi, ţi-l poţi imagina pe Seth Doi ca o porţiune viitoare a mea, şi totuşi mult mai multe lucruri sunt implicate.

Eu însumi folosesc aici termeni simpli pentru a încerca să clarific aceste idei. Într-o stare de transă Ruburt mă poate contacta. Într-o stare în unele moduri similară unei transe eu îl pot contacta pe Seth Doi. Noi suntem înrudiţi în moduri destul de dificil a fi explicate, uniţi în reţele de conştiinţă. Aşadar, realitatea mea include nu numai identităţi reîncarnaţionale ci şi alte gestalturi de existenţă ce nu au în mod necesar orice legături fizice.

Acelaşi lucru se aplică fiecărui cititor a acestei cărţi. Aşadar, sufletul este nesfârşit deschis. Nu este un sistem spiritual sau psihic închis. Am încercat să îţi arăt că sufletul nu este un lucru separat, despărţit de tine. Nu este mai separat de tine decât Dumenzeu, cu D mare, este.

Nu este nevoie să îţi creezi un dumnezeu separat ce există în afara universului tău şi despărţit de el şi nici nu este nevoie să te gândeşti la suflet ca fiind o oarecare entitate îndepărtată. Dumnezeu sau Tot Ceea Ce este, face parte intim din tine. Energia “sa” îţi formează identitatea, iar sufletul tău este în aceeaşi manieră o parte din tine.

Propiile mele personalităţi reîncarnaţionale, self-urile probabile şi chiar Seth Doi, există acum în interiorul meu aşa cum eu exist în ele. În termenii tăi, Seth Doi este mai avansat. În termenii tăi, el este mult mai străin, de vreme ce nu poate relaţiona cu existenţa ta fizică la fel de bine pe cât pot eu datorită fundalului meu din ea.

Totuşi, experienţa mea îl imbogăţeşte pe Seth Doi, iar experienţele sale mă îmbogăţesc în măsura în care sunt capabil să le percep şi să le traduc pentru propia mea folosinţă. În acelaşi mod, personalitatea lui Ruburt este extinsă datorită relaţiei sale cu mine, iar eu profit de asemenea din această experienţă, de vreme ce până şi cei mai buni învăţători învaţă din fiecare dimensiune de activitate.

În termeni extinşi, sufletul meu include personalităţiile reîncarnaţionale, Seth Doi şi self-urile probabile. Întâmplător, sunt conştient de self-urile mele probabile aşa cum sunt de existenţele mele reîncarnaţionale. Pur şi simplu conceptul tău de suflet este foarte limitat. Nu vorbesc în termeni de sufleturi de grup, deşi această interpretare poate fi de asemenea făcută.

Fiecare “parte” a sufletului conţine întregul – un concept ce sunt sigur că te va uimi. În timp ce vei devenii mai conştient de propia ta realitate obiectivă vei deveni mai familiar cu porţiunile extinse ale sufletului tău. Atunci când te gândeşti la suflet ca fiind un sistem închis tu îl percepi ca atare şi te închizi faţă de cunoaşterea creativităţii şi caracteristicilor sale sporite.

Seth Doi reprezintă ceea ce în termenii voştrii voi deveni într-o oarecare măsură şi totuşi atunci când voi deveni ceea ce el este, Seth Doi va fi ceva diferit. Acum, în aceeaşi termeni, Ruburt poate deveni ceea ce eu sunt dar atunci eu voi fi ceva mult diferit.

Fiecare dintre voi este implicat în aceleaşi tipuri de relaţii, fie că eşti sau nu conştient de ele. Deşi ţi se pare că existenţele reîncarnaţionale implică evenimente trecute şi viitoare, există existenţe paralele sau adiacente faţă de propia ta viaţă prezentă şi faţă de propia conştiinţă. Relativ vorbind, alte aspecte ale identităţii tale lărgite există în apropierea sau în jurul acestora.

Răspunsurile despre natura realităţii, cunoaşterea intima a lui Tot Ceea Ce este pe care toţi o cautăţi, se află în experienţa ta prezentă. Ea nu va fi găsită în afara voastră, ci printr-o călătorie interioară în tine, prin tine şi prin lumea pe care o cunoşti.

Odată am fost o mamă cu doisprezece copii. Ignorantă faţă de educaţie, departe de a fi frumoasă, cu un temperament violent şi voce aspră. Acest lucru se întâmpla în jurul lui Ierusalim, în secolul şase. Copii aveau mulţi taţi. Am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a-i întreţine.

Numele meu era Marshaba. Am trăit pe unde am putut, ghemuindu-ne în pragurile uşilor iar în final toţi am cerşit. Totuşi, în acea existenţă viaţa fizică avea un contrast, o ascuţime mai mare decât oricare alta pe care am cunoscut-o. O coajă de pâine îmi era mult mai delicioasă decât orice felie de tort, oricât de bine glazurat, decât mi-a fost vreodată în vieţile precedente.

Atunci când copii mei râdeau eram copleşită de bucurie şi în ciuda privaţiunilor noastre fiecare dimineaţă era o surpriză triumfătoare că nu am murit în somnul nostru, că nu am murit din cauza foamei. Intenţionat am ales acea viaţă, aşa cum fiecare dintre voi o alegeţi pe a voastră, şi am făcut acest lucru deoarece vieţile precedente m-au lăsat prea blazat. Eram prea comod. Nu mă mai concentram cu claritate asupra într-adevăr spectaculoaselor delicii şi experienţe fizice pe care pământul le poate asigura.

Deşi am ţipat la copii mei şi am strigat uneori cu furie împotriva elementelor naturii, eram pătrunsă de splendoarea existenţei şi am învăţat mai multe despre adevărata spiritualitate decât am făcut-o vreodată ca şi un călugar. Acest lucru nu înseamnă că sărăcia conduce la adevăr sau că suferinta este bună pentru suflet. Mulţi dintre cei care au împărţit cu mine acele conditii au învăţat putin. Aşadar, fiecare dintre voi alegeţi pentru propiul scop acele condiţii de viaţă pe care le doriţi, ştiind dinainte care sunt slăbiciunile şi punctele voastre forte.

În gestaltul personalităţii mele, aşa cum în termenii tăi am trăit vieţi ulterioare mai bogate, acea femeie a fost încă o dată vie în mine – la fel cum de exemplu, copilul trăieşte în adult; simţiindu-mă plin de recunoştiinţă comparând circumstanţele ulterioare cu existenţele precedente. Ea m-a împins să îmi folosesc mai bine avantajele.

La fel şi în tine, într-o manieră extinsă, variatele tale existenţe reîncarnaţionale co-apar. Folosind încă o dată analogia cu adultul, este ca şi cum copilul din tine este o parte a propiei memorii şi experienţe şi totuşi într-un alt mod te-a părăsit fiind despărţit de tine, ca şi cum tu ai fi singurul adult în care copilul s-a “transformat”. La fel, oamenii care am fost au mers pe propia cale şi totuşi sunt o parte din mine iar eu sunt o parte din ei.

Eu sunt viu în memoria lui Seth Doi, ca un self din care el a ţăşnit. Totuşi, self-ul ce sunt acum nu este self-ul din care a ţâşnit el. Numai ideile tale rigide de timp şi conştiinţă fac ca aceste afirmaţii să ţi se pară a fi ciudate; deoarece într-un context lărgit, încă o dată, îmi pot aminti de Seth Doi. Aşadar, toate aceste conexiuni sunt deschise. Toate evenimentele psihologice le influenţează pe oricare altele.

Toată existenţa şi conştiinţa este interconectată. Numai atunci când te gândeşti la suflet ca fiind ceva diferit, separat şi prin urmare închis, eşti condus spre a lua în considerare un zeu separat - o personalitate ce pare a fi despărţită de creaţie.

Tot Ceea Ce Este este o parte din creaţie, fiind mai mult decât ce este creaţia. Există gestalturi piramidale de existenţă, imposibil de descris, a căror conştienţă include cunoştiinţe şi experienţe a ceea ce ţie ţi se va părea a fi un numar vast de alte realităţi. În termenii în care vorbesc pentru folosul tău, prezentul lor ar putea, de exemplu, să includă viaţa şi moartea planetei tale într-un moment din “timpul” lor. Existenţa lui Seth Doi se află la marginile exterioare ale unei asemenea galaxii de conştiinţă.

Atunci când Seth Doi vorbeşte, iniţial Ruburt este conştient de următoarele: Conştiinta sa se tensionează ascendent urmărind o cale psihică interioară, un tunel energizat, până când pur şi simplu nu poate merge mai departe. Lui i se pare că, conştiinţa sa pleacă în afara corpului printr-o piramidă invizibilă a cărui vârf deschis se întinde mult în spaţiu.

Aici el pare a intra în contact cu simboluri impersonale a căror mesaj este cumva tradus automat în cuvinte. De fapt, acel punct reprezintă un canal în dimensiuni, un loc între sisteme ce are mai mult de a face cu energia şi realitatea psihologică decât cu spaţiul, deoarece spaţiul este lipsit de sens.

În asemenea situaţii sunt aproape întotdeuna prezent ca translator. Cunoştiinţele mele despre ambele realităţi sunt necesare pentru comunicări.

Seth Doi este familiarizat cu un set complet diferit de simboluri şi înţelesuri, astfel încât, în acest caz, două traduceri sunt oferite – una a mea şi cealaltă a lui Ruburt.

Sper că anumite concepte ce nu pot fi transmise altfel vor fi predate în acest mod. Aceste îmbinări de realitate şi experienţă, aceste mesaje dintr-un sistem în altul apar continuu în diferite moduri, apărând în lumea ta într-o înfăţişare sau alta – ca inspiraţie de multe tipuri. Cu alte cuvinte, tu eşti ajutat.

Totuşi, tu îţi foloseşti de asemenea propiile abilităţi, deoarece propiile caracteristici determină în mare cantitatea de ajutor pe care o primeşti. Simbolismul îi este aparent lui Ruburt atunci când comunicarea cu Seth Doi se desfăşoară bine, exteriorul fiind de asemenea interiorul, astfel încât conştiinţa călătoreşte atât în interior pe cât i se pare că merge în exterior.

Asemenea contacte şi cunştiinţe îi sunt disponibile fiecărui individ. Tot Ceea Ce Este vorbeşte cu toate părţiile sale, nu din afară prin sunete, trompete sau fanfare ci îşi trimite mesajele prin materia vie a sufletului fiecărei conştiinţe.

Nu eşti menit a te dizolva în Tot Ceea Ce Este. Aspectele personalităţii tale, aşa cum le înţelegi în prezent, vor fi păstrate. Tot Ceea Ce Este este creatorul individualităţii, nu a mijloacelor de a o distruge.

Propiile mele personalităţi “precedente” nu sunt dizolvate în mine mai mult decât sunt personalităţiile tale “trecute”. Toate sunt în viaţă şi vitale. Toate merg pe propiul drum. Personalităţiile tale “viitoare” sunt la fel de reale pe cât cele trecute. După o vreme, acestea nu te vor mai preocupa. În afara cadrului reîncarnaţional nu există moarte aşa cum te gândeşti la ea.

Totuşi, propiul meu cadru de referinţă nu mai este focalizat spre existenţele mele reîncarnaţionale. Mi-am îndreptat atenţia în alte direcţii.

De vreme ce toate vieţile sunt simultane, toate întâmplându-se acum, atunci orice separare este una psihologică. Aşa cum sunt eu exist, în timp ce vieţile mele reîncarnaţionale – în termenii tăi- încă există. Totuşi, acum nu mai sunt preocupat de ele ci îmi îndrept concentrarea înspre alte zone de activitate.

Personalitatea se schimbă fie că este în corp sau în afara lui, aşa că tu te vei schimbă după moarte aşa cum te schimbi înaintea ei. În aceşti termeni, este ridicol a insistă ca după moarte să rămai aşa cum eşti acum. Este la fel ca un copil ce spune: ”Voi creşte, dar nu îmi voi schimba niciodată ideile pe care le am acum”. Calităţiile multidimensionale ale psihicului îi permit să experimenteze un tărâm nesfârşit de dimensiuni. Experienţa într-o dimensiune nu neagă în nici un fel existenţă în altă.

Tu ai încercat să comprimi sufletul în concepte închise despre natura existenţei, făcându-l să urmeze credinţele tale limitate. Uşa sufletului este deschisă şi ea conduce către toate dimensiunile de existenţă.

Dacă totuşi crezi că self-ul, aşa cum îl cunoşti, este sfârşitul sau totalul tău, atunci îţi imaginezi de asemenea sufletul ca fiind o entitate limitată legată de prezentele sale aventuri dintr-o singură viaţă, ce după moarte va fi judecat conform performanţei din câţiva ani “neînsemnaţi”.

În multe moduri acesta este un concept comod, deşi pentru unii poate fi destul de înspăimăntător datorită conotaţiilor sale de damnare eternă. Este o idee mult prea rânduită pentru a indica bogatele ornamente ce sunt în centrul creativităţii divine. Sufletul se menţine atât înăuntru cât şi în afara vieţii fizice, aşa cum tu o cunoşti. Nu eşti separat de animal şi de restul existenţei prin virtutea faptului că posezi o eternă conştiinţa interioară. O asemenea conştiinţă este prezentă în toate fiinţele vii şi în toate formele.

Am intitulat acest capitol “Un rămas bun şi o introducere”. Adio-ul este din partea mea, întrucât termin acum această carte. Introducerea se aplică fiecărui cititior, deoarece Eu sper că vei fi acum capabil să te întâlneşti faţă în faţă cu o mai profundă înţelegere a cine şi ce eşti.

Prin urmare, aş dori să îţi fac cunoştiinţă cu tine însuţi.

Nu te vei găsi alergând de la un învăţător la altul, de la carte la carte. Nu te vei întâlni cu tine prin practicarea oricărei metode particulare, specializate de meditaţie. Numai uitându-te în linişte în interiorul self-ului pe care îl cunoşti poate fi propia ta realitate experimentată, cu acele conexiuni ce există între self-ul prezent sau imediat şi identitatea internă ce este multidimensională.

Trebuie să existe o plăcere, un acord, o dorinţă. Dacă nu îţi aloci timp pentru a-ţi examina propiile stări subiective, atunci nu te poţi plânge că atât de multe răspunsuri par să îţi scape. Nu poţi arunca povara dovezii asupra altuia, sau să te aştepţi ca un om sau învăţător să îţi dovedească validitatea propiei tale experienţe. O asemenea procedură este menită să te conducă dintr-o capcană subiectivă în alta.

În timp ce stai şi citeşti această carte, uşile din interior sunt deschise. Trebuie doar să trăieşti momentul aşa cum îl cunoşti pe cât de complet posibil – aşa cum există fizic în cameră, sau afară, pe străzile oraşului în care trăieşti. Imaginează-ţi această experienţă prezentă într-un moment de timp peste tot globul, apoi încercă să apreciezi propia existenţă subiectivă ce există în moment şi care totuşi îi scapă – iar aceasta multiplicată de fiecare individ ce trăieşte.

Singur, acest exerciţiu îţi va deschide percepţiile, îţi va creşte atenţia şi automat îţi va lărgi aprecierea propiei tale naturi.

Acel “tu” ce este capabil de o asemenea expansiune este o personalitate mult mai creativă şi multidimensională decât ţi-ai imaginat mai devreme. Multe dintre micile exerciţii sugerate mai devreme în această carte te vor ajuta să devii familiarizat cu propia ta realitate, îţi vor oferi experienţa directă cu natura propiului suflet sau entitate, şi te vor pune în contact cu acele porţiuni ale existenţei tale din care propia ta vitalitate ţăşneşte. Poţi avea sau nu propiile întâlniri cu self-uri reîncarnaţionale trecute sau cu self-uri probabile. Te poţi observa, sau nu, în procesul schimbării nivelelor de conştiinţă.

Cu siguranţă majoritatea cititoriilor mei vor avea succes cu unele dintre exerciţiile sugerate. Ele nu sunt dificile şi sunt în limita posibilităţiilor tuturor.

Totuşi, fiecare cititor ar trebui într-un fel sau altul să îşi simtă propia vitalitate într-un mod destul de nou şi să găsească posibilităţi de expansiune ce se dechid în interiorul său, posibilităţi faţă de care nu a fost mai devreme atent. Natura acestei cărţi, metodele creării şi transmiterii sale, ar trebui prin ele însele să indice clar faptul că personalitatea umană are mult mai multe abilităţi decât cele ce îi sunt în mod obişnuit atribuite. Până acum ar fi trebuit să înţelegi că toate personalităţiile nu sunt materializate fizic. Aşa cum această carte a fost concepută şi scrisă de către o personalitate nonfizică, iar apoi fiind formată fizic, la fel fiecare dintre voi are acces la excelente abilităţi şi metode de comunicare, diferite de cele ce sunt în mod obişnuit acceptate.

Sper că într-un fel sau altul, această carte a mea ţi-a oferit o introducere în identitatea multidimensională ce este a ta.