Blogger Template by Blogcrowds

Capitolul 2 (partea a 2-a)

Note: Sesiunea 805

1. Atunci când Seth a spus “Tu obţii ‘un lucru’ asupra căruia te concentrezi” mi-am amintit că el a rostit prima oară acea propoziţie acum cîţiva ani – şi că imediat după aceea am confecţionat un mic semn de carte ce purta aceste cuvinte şi l-am agăţat pe un perete din unul dintre cele două apartamente pe care le-am ocupat în Elmira, New York. Am datat fragmentul? Am ştiut că, cu câţiva ani mai încolo semnul ne-a acompaniat atunci când ne-am mutat în casa de pe deal, chiar în afara oraşului, unde locuim acum. După sesiunea de aseară l-am descoperit– încă o dată pe un perete – purtând data 26 Februarie, 1972. Din înregistrările noastre am aflat că am extras citatul dintr-o sesiune personală pe care eu şi Jane am ţinut-o în timp ce eram în vacanţă la Marathon, o staţiune din Florida Keys.

Sesiunea a fost una improvizată şi a fost ţinută în ultima seară de la Marathon deoarece ne-am făcut griji în ceea ce priveşte scopurile noastre din viaţă şi cât de important va fi materialul Seth. Am simţit o atracţie puternică faţă de ceea ce părea o viaţă mai simplă, deschisă şi plăcută în Florida, unde vremea era excelentă pe toată durata anului iar viaţa într-o rulotă era un mod acceptabil de a trăi. Totuşi, ne-am gândit că nu am fi putut sa ne-o permitem. Materialul Seth a fost publicat în mijlocul anilor 70, dar vînzările au fost lente, iar Seth Vorbeşte încă nu a fost scos pe piaţă; tocmai am terminat să facem corecturile pentru acel proiect. Am renunţat la slujba mea de decorator commercial şi nu am ştiut ce voi face, în afară de a o ajuta pe Jane pe cât de mult aş fi putut.

După cum am presupus că aproape întotdeuna se întâmplă la fel cu turiştii ce vizitează locuri romantice, îndepărtate, am simţit şi noi că avem multe legături acasă. Deşi tatăl lui Jane şi al meu au murit în anul precedent (în 1971), mamele noastre încă trăiau: a lui Jane într-un azil din New York, iar a mea la casa familiei Butts din Sayre, Pennsylvania, ce se află doar la 18 mile de Elmira şi la sud de graniţa cu statul New York. (În timp ce eu şi Jane eram plecaţi, mama mea a stat cu unul din fraţii mei ce trăieşte la 60 de mile sud de Sayre.)

Toate posesiunile noastre se află în Elmira. Pentru a trăi într-o rulotă, trebuia să renunţam la tot ceea ce aveam, inclusiv picturi şi manuscrise, mobilă, fişiere, cărţi şi multe înregistrări scrise – ceva ce probabil că nu am fi făcut niciodată. Şi cum să fi mers în Florida, să renunţăm la toţi prietenii noştrii şi cât de inconvenabil ar fi să tratăm cu o editură (Prentice-Hall) ce se afla mult în Nord, în New Jersey? Jane era mult mai dispusă să se mute decât eram eu, dar cred că am ştiut dintotdeuna că în spatele întrebărilor şi sentimentelor noastre, ideea de a ne muta era mai degrabă un fel de vis împărtăşit, sau o realitate probabilă pe care am ales să nu o explorăm în timpul vieţilor noastre fizice curente. Mama lui Jane a murit după trei luni de la întoarcerea noastră, iar a mea un an mai târziu (în Noiembrie 1973).

Seth ne-a oferit o sesiune excelentă în ultima noastră noapte de la Marathon. A făcut totul pentru a ne reasigura. Următorul fragment ne conduce la citatul ce a inspirat această notă:

“Voi doi aveţi o relaţie nu numai unică ci şi una ce de asemenea serveşte ca şi o trambulină pentru creativitate. Voi aveţi talente şi abilităţi ce poartă în interiorul lor satisfacţii pe care ambii dintre voi le-aţi luat de bune: Aşadar, ele sunt o parte din existenţa voastră, o parte de care nu sunteţi conştienţi.

“Nu vă confundaţi poziţia voastră cu cea a altor persoane. Ea este unică. Datorită acesteia posibilităţiile sunt infinite. Dacă îţi măreşti limităriile îţi creezi propiile închisori. Dacă te bucuri de acele libertăţi ce sunt acum ale tale, automat le vei mări. În acest moment tu te aflii într-o poziţie clară. Nu te poţi aştepta să ai o viaţă fericită, lipsită de probleme. Nu aceasta este natura vieţii sau a existenţei.

“Setul tău de probleme este unul de cel mai creativ tip. Există provocări din care mari câştiguri pot apărea. Sunt eliberate şi vor fi eliberate întregile tale energii pentru muncă şi impulsurile creative, în timp ce îţi foloseşti şi înţelegi creativ problemele. Dar nu te concentra asupra lor şi nici nu le lăsa să îţi inchidă ochii în faţa bucuriilor şi libertăţiilor pe care le ai. Obţii un lucru asupra căruia te concentrezi. Nu există nici o altă regulă principală.”

2. În timp ce Jane a scris pentru această notă : “ Noi credem că pericolele sugestiei negative sunt la fel de reale pe cât sunt cele legate de folosirea excesivă a razelor X. În mod sigur, unele femei au descoperit prin autoexaminare cancerul, iar această acţiune probabil că le-a salvat viaţa. Totuşi, nu avem cum să ştim ce rol au fi putut juca sugestiile negative în condiţiile lor de boală.

“ În cazul anumitor femei, daca nu şi-ar efectua autoexaminările şi-ar stârni la fel de multe frici decât dacă le-ar fi realizat – iar de vreme ce credinţele acestor femei urmează atât de strict credinţele medicale oficiale, s-ar putea foarte bine lipsi de ele. În acest caz şi în toate cele care privesc sănătatea, fiecare femeie ar trebui să cântărească toate doveziile, să îşi examineze credinţele sale iar apoi să ia o decizie.”

Îi reamintesc cititorului că după ce ultima sesiune (numărul 804 din Capitolul 1) s-a terminat la 11:35, Seth a avut de spus acest lucru: “ Lăsat singur corpul se poate apăra împotriva oricărei boli, dar nu se poate apăra adecvat împotriva unei frici exagerate de boală din partea individului. El trebuie să reflecte propiile tale sentimente şi evaluări. De obicei, întregul tău sistem medical generează pe atât de multe boli pe cât vindecă – deoarece eşti peste tot asaltat de simptomele variatelor boli şi pătruns de frica de boală, copleşit de ceea ce pare înclinaţia corpului către boală – iar nicăieri nu este scoasă în evidenţă vitalitatea corpului sau sistemul său natural de apărare.

Seth nu a menţionat acest lucru în sesiunea din seara aceasta, dar eu şi Jane considerăm că este extrem de interesant cum exact cu o săptămână în urmă a fost făcută multă publicitate naţională în ceea ce priveşte controversa dintre specialiştii în tratarea cancerului – dacă femeile, în special cele ce au sub 50 de ani – le-ar trebui acordate mamagrame de rutină (examinări cu raze X) pentru a detecta cancerul la sân ce se află in primele stadii.

În aceste discuţii sunt implicate toate organizaţiile din S.U.A. ce investighează cancerul. De exemplu: consilierii ştiinţifici al “Institutului Naţional de Cercetare a Cancerului“, ce desfăşoară studii elaborate pe multe mii de femei de diferite vârste, au cerut întreruperea verificăriilor de rutină la tinerele femei.

Aceşti cercetători sunt de acord cu faptul că asemenea examinări cu raze X ar putea cauza mult mai multe cazuri de cancer la sân decât vindecă. Multe milioane de dolari, timp şi efort au fost alocate pentru asemenea programe de cercetare. Chiar şi factorii economici devin importanţi: de exemplu, în afara sumelor mari de bani implicate în programele “oficiale” mulţi radiologi privaţi au descoperit că mamografiile pot deveni foarte profitabile.

Acum, există multă confuzie din partea femeilor cu privire la faptul dacă ar trebui sau nu să efectueze mamograme. Din păcate, procedeul nu este infailibil; de asemenea, interpretările greşite ale rezultatelor au cauzat ca unele femei care nu aveau cancer să sufere masectomii – deseori unele radicale – atunci când nu era nevoie. Mai mult, fiecare dintre aceşti indivizi trebuie să trăiască cu credinţa că a avut cancer şi prin urmare trebuie să fie mereu atent la semnele reapariţiei lui – semne pe care nu le găsesc. În acelaşi timp, ei sunt supuşi constant la chiar mai multe examinări cu raze X. De asemenea, ei pot avea probleme cu asigurarea de viaţă sau cu slujba (aşa cum se întâmplă cu mulţi alţi pacienţi).

O controversă ce priveşte alte mamograme, dar una care nu a fost atât de mult mediatizată, este cea legată de “masectomia subcutanată profilactică” – procesul prin care unele femei aleg să li se înlăture un sân, sau ambii sâni, înainte să dezvolte cancerul. Implicate aici sunt procedeele recente de diagnostic: studiul istoriei familiei “pacientului”, studiul “densităţii” şi structurii ţesuturiilor din zona pieptului determinate prin modelele de mamogramă şi determinarea unor schimbări celulare posibil precanceroase. În operaţia de prevenire, chirurgul lasă intacte sfârcul şi pielea sânilor şi restaurează corpul lui cu implante de plastic sau de silicon.

În acest moment mulţi doctori mai degrabă nu sunt de acord cu nevoia de masectomii profilactice. Cei ce se declară împotriva procedurii menţioneză erorile de diagnostic, ce includ interpretarea greşită a modelelor mamogramei. Încă o dată, sugestiile negative sunt prezente în momentul de faţă şi sunt proiectate în viitor, deoarece individului îi este spus că este la mila propiilor procese ale corpului ce pot ieşi anapoda în orice moment.

Chiar atunci când se apelează la ele masectomiile profilactice nu sunt imbatabile, deoarece câteva femei au dezvoltat cancer în acea zonă a sfârcului. Eu şi Jane suntem foarte curioşi câte femei “statistic vulnerabile” s-au supus la operaţii ce nu erau necesare – deoarece în mod sigur un număr semnificativ nu ar fi dezvoltat cancer. Bineînţeles, procentul nu este cunoscut. Dacă ar putea fi arătat că majoritatea femeilor de “risc maxim” ar putea dezvolta cancer, nu ar exista discuţii că aceste masesectomii au vreo valoare. Totuşi, aşa cum se prezintă lucrurile, datorită controverselor femeile devin încă o dată confuze, neştiind cine are dreptate şi ce ar trebui să facă. Studiile de scară largă, inclusiv cele realizate de Institul Naţional pentru Studierea Cancerului, intenţionează să exploreze întreaga problemă a masectomiilor profilactice.

Voi încheia această notă făcând trei scurte observaţii. Prima: alte agenţii şi indivizi din profesiile medicale şi psihologice desfăşoară studii asupra legăturiilor ce există între stările emoţionale şi cancer. A doua: eu şi Jane suntem perfect conştienţi de toate lucrurile bune pe care ştiinţa medicală le-a adus civilizaţiei noastre; având în vedere credinţele colective ale speciilor despre vulnerabilitatea individului în faţa unor forţe exterioare, medicina aşa cum este ea practicată acum este o parte vitală a acelei civilizaţii. A treia: Prin viziunea sa Seth pur şi simplu încercă să ne deschidă ochii faţă de o înţelegere mult mai extinsă a capacităţiilor umane.

Apropo faţă de acel punct final, eu şi Jane ne referim la întreaga sesiune trecută. În ea Seth a discutat nu numai despre metodele naturale de apărare ale corpului, despre cum să se “autoimunizeze” ci de asemenea a examinat credinţele noastre culturale negative despre corp şi despre boală. Credem că acest material este atât de bun încât merită mai mult decât o singură citire.

0 comentarii:

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire