Traduceri din Seth

SESIUNEA 803, 2 MAI 1977 9:43 P.M. LUNI

(De când a început să dicteze pentru Seth Evenimente de Masă, Jane a dorit să ţină doar o singură sesiune pe săptămână – în serile de luni- şi să facă alte lucruri între timp. A lucrat la propia s-a carte James…, a scris poezie, şi m-a ajutat cu cartea lui Seth Psihicul… făcând o parte din munca pe care de obicei o realizez eu atunci când ea termină o carte: dactilografiind sesiuni pentru manuscris, verificând notele brute, revizuind o parte din ele şi făcând sugestii pentru altele. Cu toate acestea, ea şi-a reîmprospătat sinele creativ şi fizic, pur şi simplu bucurându-se de maturizarea zilnică a unei noi primăveri.)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Cercetătorii tăi încep să înţeleagă relaţia fizică a omului cu natura. Evident speciile sunt o parte a naturii, nu separate de ea.

Au fost puse întrebări despre efectele omului asupra lumii în care trăieşte. Totuşi, există un mediu lăuntric ce uneşte toate conştiinţele de orice formă ce locuiesc pe planeta ta. Acest mediu mental sau psihic – sau în orice caz, nonfizic - este mereu într-o stare de curgere şi mişcare. Acea activitate îţi oferă toate fenomenele exterioare.

Acordă-ne un moment. . . Fizic vorbind, simţul tău al percepţiei este un rezultat al comportamentului din partea organelor ce ţi se par că nu au nici o realitate în afara relaţiei lor cu tine. Acele organe sunt compuse din atomi şi molecule ce au propia lor conştiinţă. Ele au propriile lor stări de senzaţie şi cogniţie. Ele lucreză pentru tine, permiţându-ţi să percepi realitatea fizică.

În mod sigur, urechiile tale par a fi anexe permanente, iar la fel şi ochii tăi. Tu spui: ”Ochii mei sunt albaştrii, “ sau “ Urechiile mele sunt mici.” Cu toate acestea, materia fizică a acestor organe se schimbă constant, făra ca tu să îţi dai seama. Deşi corpul tău fizic pare a fi destul de vrednic, solid şi stabil, tu nu eşti conştient de constantele interschimburi ce apar între el şi mediul fizic. Nu te deranjează absolut deloc faptul că materia fizică a corpului tău este formată din atomi şi molecule complet diferite faţă de cele din care a fost compusă acum, să zicem şapte ani de zile, sau că mâinile tale familiare sunt de fapt complet neştiutoare faţă de oricare dintre cea mai mică cantitate indefinită de materie ce le-a alcătuit [chiar în timpurile recente ce au trecut].

Tu îţi percepi corpul ca fiind solid. Încă o dată, simţurile ce construiesc o asemenea deducţie sunt rezultatul comportamentului atomilor şi moleculelor ce literalmente se îmbină pentru a forma organele, creând un model de trup. Toate obiectele pe care le percepi sunt formate în propiul lor mod, în aceeaşi manieră.

Lumea fizică pe care o recunoşti este alcătuită din modele invizibile. Aceste modele sunt “plastice”, în sensul în care deşi există, forma lor finală este o determinată de probabilităţi direcţionate de conştiinţă. Simţurile tale percep aceste modele în propiil lor fel. Modelele înşişi pot fi “activate” în nenumărate moduri. Există ceva acolo (cu umor energic) ce poate fi observat.

(Pauză lungă la 10:04, una din multele.) Aparatul tău al simţurilor determină ce formă va lua ceva. Lumea de masă se ridică în faţa ochilor tăi, dar ochii tăi sunt o parte din acea lume. Nu îţi poţi vedea gândurile, aşadar nu realizezi că ele au mărime şi formă, chiar aşa cum, să zicem norii au mărime şi formă. Există curenţi de gânduri aşa cum există curenţi de aer, iar modelele mentale ale emoţiilor şi gândurilor oamenilor se ridică la fel ca flăcările dintr-un foc, sau ca aburul din apa ce fierbe, pentru a cădea ca cenuşa sau ca şi ploaia.

Toate elementele mediului interior invizibil lucrează împreună şi formează modelele temporale ale vremii ce sunt stări mentale exteriorizate, care îţi prezentă local şi în masă o versiune fizică a stărilor emoţionale ale omului. Punct.

(La fel ca în sesiunea 801, pisica noastră, Billy, s-a dezmeticit dintr-un strănut şi a mers înspre Jane. De data asta a sărit în poala ei, apoi s-a poziţionat cu picioarele din spate pe pieptul ei în timp ce îi examina faţa. Jane, ca şi Seth, a mângâiat-o. L-am chemat pe Billy. El s-a aşezat pe poala mea, apoi s-a ghemuit pe perina de lângă mine.

(Amuzat:) Poţi spune că am mângâiat pisica.

Acum: Evident că planeta fizică se schimbă mereu deşi operaţional, realist sau pragmatic ea este relativ stabilă. Materia fizică a planetei este de asemenea compusă din mulţimi de conştiinţă literalmente infinite – fiecare experimentându-şi propia realitate în timp ce adaugă strădaniei cooperative globale.

(Pauză lungă.) Dezastrele naturale reprezintă un concept discriminatoriu în care elementele vast creative şi regenerante, importante pentru viaţa planetară şi prin urmare omenirii, sunt ignorate. Stabilitatea planetei este asigurată de asemenea schimbări şi alterări, chiar în timp ce stabilitatea corpului este dependentă de, să zicem, naşterea şi moartea celulelor.

(10:20.) Este destul de evident că oamenii trebuie să moară – nu numai deoarece dacă nu s-ar întâmpla aşa, ţi-ai suprapopula lumea până la extincţie, ci deoarece natura conştiinţei necesită noi experienţe, provocări şi realizări. Peste tot în natura acest lucru este evident. (Pauză.) Dacă nu ar exista moartea, tu ar trebui să o inventezi (un zâmbet) – deoarece contextul acelei personalităţi ar fi atât de limitat precum este experienţa unui sculptor căruia i se oferă doar o singură bucată de piatră (cu lentă expresivitate dramatică.)

Creaţia sculptorului este pragmatic realistă, în sensul în care ea există ca şi un obiect, şi poate fi destul de legitim percepută, aşa cum poate fi şi lumea ta. Totuşi, statuia sculptorului provine din mediul interior, din modelele probabilităţiilor. Aceste modele nu sunt în sine inactive. Ele sunt stăpânite de dorinţa de a-fi-actualizate (cu liniuţă). În spatele tuturor realităţiilor există stări mentale. Acestea caută mereu formă, deşi există şi alte forme decât cele pe care le recunoşti.

Un scaun, pentru scopurile voastre este tot un scaun. În timp ce Ruburt vorbeşte pentru mine el stă aşezat pe unul. În timp ce citeşti această carte probabil că stai tolănit pe un scaun, canapea, sau bancă – toate destul de zdravene şi reale. Atomii şi moleculele din interiorul acestor scaune şi canapele sunt destul de alerţi, deşi nu le acorzi calitatea de viaţă. Atunci când copii se joacă învărtita, ei formează cercuri vii în aer. În acel joc, ei se bucură de mişcarea corpurilor lor, dar nu se identifică cu acele cercuri ce se rotesc. Atomii şi moleculele ce fac ca un scaun să joace un alt fel de învărtita, ce sunt implicaţi într-o mişcare constantă, formează un anumit model pe care îl percepi ca şi un scaun.

Diferenţele de mişcare sunt atât de divergente încât ţie, asemenea corpului tău, ţi se par a fi permanente. Atomii şi moleculele, asemenea copiilor, se bucură de mişcarea lor – din perspectiva ta solid schiţate în spaţiu, dar totuşi neavând nici o “idee” că tu consideri acea mişcare un scaun, sau că îl foloseşti.

Tu percepi activitatea atomiilor în acea manieră. Cu toate acestea, acordul are loc la nivele mentale şi nu este niciodată complet “determinat”, deşi pare a fi aşa. Nimeni nu percepe acelaşi scaun [tot timpul], deşi poate că un scaun dat va părea a fi “acelaşi” văzut din unghiuri diferite.

În domeniul tău dansul moleculelor şi atomilor este continuu. În termeni extinşi, orice scaun dat nu este niciodată acelaşi scaun. Toate acestea trebuie luate în considerare atunci când discutăm despre evenimente de masă.

Ia-ţi pauza.

(10:42. Transa lui Jane a fost bună, deşi şi-a amintit momentul când Billy s-a suit în poala ei şi şi-a pus faţa aproape de a sa. “Seth a spus că a fost extraordinar, ”. Sesiune reluată la 11:14.)

Omul de ştiinţă ce sondează creierul unui idiot sau al unui geniu va găsi doar materia fizică a creierului însuşi.

Nu va fi găsită nici măcar o idee care să fie localizată în celulele creierului. Poţi încerca să exprimi o idee, sau să îi simţi efectele, dar nu o poţi vedea aşa cum poţi vedea scaunul. Numai un prost ar spune că ideile nu există sau le-ar nega importanţa.

De asemenea, nu poţi găsi orice locaţie de vis în cadrul creierului însuşi. Materia solidă a lumii tale este rezultatul jocului simţurilor tale asupra unei dimensiuni interioare de activitate ce există atât de legitim şi totuşi atât de chinuitor de ascunsă, pe cât există o idee sau o locaţie de vis.

Îţi este uşor să observi că seminţele produc fructele pământului, fiecare cu propiul lor soi. Nici o sămânţă nu este identică cu oricare alta, şi totuşi, în general vorbind, există specii ce servesc a le uni. Tu nu confunzi o portocală cu un strugure. În acelaşi, fel ideile şi gândurile formează modele generale, aducând în lumea ta anumite tipuri de evenimente. În această privinţă gândurile şi sentimentele tale “însămânţează” realitatea fizică, producând materializări.

Din punct de vedere politic te administrezi foarte frumos, trăind în sate, oraşe, judeţe, state şi aşa mai departe, fiecare cu propiile sale obiceiuri şi reguli locale. Acestea nu influenţează în nici un fel pământul în sine. Din motive practice există clasificări, iar ele implică organizarea la un nivel a intenţiei sau afilierii. Există modele politice, invizibile dar foarte eficiente. Totuşi, există modele mentale mult mai viguroase şi invizibile, în care gândurile şi sentimentele omenirii sunt organizate – sau natural se organizează singure.

Gândurile fiecărei persoane curg în acea structură, formând o parte din atmosfera psihică a pământului. Din acea atmosferă emană modelele naturale ale pământului, din care anotimpurile tale apar în toate varietăţile şi efectele lor. Nu sunteţi niciodată victime ale dezastrelor naturale, deşi poate contrariul poate părea adevărat, deoarece ajutaţi la formarea lor. Sunteţi creativ implicaţi în ciclurile pământului. Nimeni nu se poate naşte pentru tine, sau muri pentru tine, şi totuşi, orice moarte sau naştere nu este un eveniment izolat, ci unul la care întrega planetă participă. Încă o dată, în termeni personali, fiecare specie este preocupată nu numai cu supravieţuirea sa ci şi cu calitatea propiei vieţi şi experienţe.

În aceşti termeni, dezastrele naturale sfârşesc prin a corecta o condiţie ce mai devreme a ruinat dorita calitate a vieţii, astfel încât ajustări au fost făcute.

Merg prea repede?

(“Nu, “ am spus eu, deşi ritmul lui Seth-Jane a fost destul de bun în ceea ce priveşte viteza mea de scriere.

La nivele spirituale, psihologice şi biologice “victimele” aleg să participe în aceste condiţii. De exemplu, mulţi dintre cei care sunt număraţi ca victime, ar fi putut în schimb muri din cauza unor boli prelungite. La nivele celulare asemenea cunoştiinţe sunt disponibile, iar deseori sunt într-un fel sau altul împărtăşite în vise individului. Înţelegerea conştientă nu trebuie să urmeze, deoarece mulţi indivizi ştiu asemenea lucruri, iar în acelaşi timp pretind că nu le ştiu.

(11:44.) Alţii au terminat cu provocările lor; ei vor să moară şi caută o scuză – un mecanism de salvare a onoarei. Totuşi, cei care aleg asemenea morţi vor să moară în termeni de dramă, în mijlocul activităţiilor desfăşurate şi sunt într-un mod ciudat umpluţi de triumfătoarele cunoştiinţe interioare a puterii vieţii, chiar şi în momentul morţii. În cele din urmă, se identifică cu puterea naturii ce aparent i-a distrus.

Acea identificare deseori aduce în moarte – dar nu întotdeuna – un plus de accelerare a conştiinţei şi antrenează asemenea indivizi într-un fel de “experienţă de moarte în grup,” unde toate victimele mai mult sau mai puţin pornesc spre alt nivel de realitate “în acelaşi timp”.

Acei oameni au fost conştienţi chiar sub conştiinţa posibilităţiilor unui asemenea eveniment, cu mult înainte ca dezastrul să apară şi au putut până în ultimul moment alege să evite întâlnirea. Aşa cum vechile poveşti spun, animalele ştiu de dinainte despre condiţiile de vreme. Această percepţie este de asemenea o parte biologică din moştenirea ta. Corpul este pregătit, deşi în mod conştient tu pari a fi ignorant.

Există relaţii nenumărate între mediul interior al corpului şi modelele de vreme. Emoţiile antice de identificare cu furtunile sunt pe deplin valide, iar în acea privinţă “realismul” emoţiilor este mult superior realismului logicii. Atunci când o persoană simte că este o parte din furtună, acele sentimente rostesc un adevăr literal. Logica se ocupă de condiţiile exterioare, de relaţiile de tip cauză-efect. Intuiţile se ocupă cu experienţele imediate de cea mai intimă natură, cu mişcările şi activităţiile subiective ce în termenii tăi se mişcă mult mai repede decât viteza luminii şi cu evenimentele simultane pentru care nivelul tău de cauză-şi-efect este prea lent pentru a le percepe.²

(Pauză lungă.) De asemenea, activităţiile mediului interior sunt prea rapide pentru ca tu să le urmăreşti intelectual. Cu toate acestea, intuiţile tale îţi pot oferi indicii despre un asemenea comportament. Un stat este responsabil pentru propiile secete, cutremure, inundaţii, uragane – pentru propiile recolte şi expunerea bogată a produselor, industria şi realizările culturale, iar fiecare dintre aceste elemente este înrudit cu oricare altul.

Dacă calitatea vieţii ce este spriritual şi biologic considerată a fi necesară eşuează, atunci vor apărea ajustări. Dacă mijloacele politice dau greş, o problemă politică poate fi ajustată de un dezastru natural. Pe de altă parte, viguroasele energii creative ale oamenilor vor ieşi la iveală.

Măiestria se va arăta prin intermediul artelor, cretivităţii culturale, relizărilor sociologice sau tehnologice. Speciile încearcă să îşi îndeplinească cele mai mari capacităţi. Fiecare corp fizic este în propiul fel la fel ca şi lumea. El are propiile sale mijloace de apărare şi abilităţi, iar fiecare porţiune din el luptă pentru o calitate a existenţei ce va aduce celor mai mici părţi, implinirea spirituală şi biologică a propiei sale naturi.

(Din toată inima:) Sfârşitul dictării. Sfârşitul sesiuni, doar dacă nu ai întrebări.

(“Cred că nu, Seth.”)

Atunci, cele mai afectuoase urări şi o seară bună.

( Mulţumesc. La fel şi ţie, Seth.”)

(12:08 a.m Înainte ca eu să termin de scris Jane a ieşit dintr-o transă excelentă. . .)