Traduceri din Seth

Note: Sesiunea 821

1. De fapt, numele pentru a doua carte Seth a fost găsit destul de uşor, în timp ce Jane lucra la primele sale capitole: Educaţia suplimentară a Suprasufletului Şapte.

2. În materialul Seth am subliniat cuvântul poveste doar pentru a-i reaminti cititorului că personalitatea Hristos simbolizează ideea noastră de Dumnezeu şi relaţiile sale. Seth afirmă că omul pe care îl numim Isus Hristos a fost de fapt alcătuit din trei indivizi ce erau manifestările fizice ale aceleiaşi entităţi nonfizice: Ioan Botezătorul, Sfântul Paul, şi un om ce din punct de vedere istoric era cunoscut ca şi Hristos. De-a lungul istoriei rolurile lor au fost interschimbate şi distorsionate. Seth a vorbit despre povestea Hristos în diverse pasaje din Materialul Seth şi Seth Vorbeşte, şi cel puţin a atins subiectul în toate cărţile sale ulterioare.

3. Seth s-a referit la ultimele idei ştiinţifice despre “genele egoiste” – un subiect despre care eu şi Jane am vorbit astăzi. (Genele sunt unităţi localizate în cromozomii nucleului unei celule; ele transportă caracteristicile ereditare şi sunt în principal alcătuite din proteine şi ADN, sau Acid dezoxiribonucleic.)

Un număr de cercetători – biologi, zoologi şi psihologi, împreună cu alţii – au publicat recent cărţi foarte bine primite în care pretind că pot arăta cum genele noastre manipulează comportamentul nostru individual, scopul fiind doar propria lor supravieţuire genetică, chiar şi atunci când credem că arătăm calităţi subiective cum ar fi altruismul. Eu şi Jane credem că idea unui asemenea comportament genetic centrat pe sine este mult prea limitată şi “mecanicistă” - pentru a folosi un alt termen ştiinţific ce este în vogă. Ideea de gene egoiste de asemenea implică planificare din partea unor asemenea entităţi – şi se apropie periculos de a contrazice câteva principii de bază ale ştiinţei: printre ele, că viaţa a apărut datorită şansei, că ea se perpetuează prin mutaţii aleatorii, că lupta pentru existenţă (sau selecţia naturală), şi în esenţă viaţa, nu au nici un sens.

Aşa cum câteodată mai fac în notele mele, antropomorfizez “ştiinţa” înfăţişând o disciplină multidimensională în simpli termeni umani sau individuali. Dar atunci când ştiinţa pretinde că înţelege mecanismele unei molecule de ADN – “molecula fundamentală” a vieţii, aşa cum des este numită – atunci ştiinţa afirmă că a descifrat misterul ADN-ului, reducând astfel funcţiile omului la cele mecaniciste, uşor de înţeles. Dar, eu şi Jane susţinem că înţelegerea minunatelor mecanisme ale ADN-ului ar trebui să intensifice sentimentul nostru al miracolului şi misterului vieţii. Toate părţile ADN-ului sunt expuse, dar întrebările despre viaţa din interiorul lui rămân fără răspuns. De ce vrea ştiinţa să credem că suntem creaturi programate doar pentru supravieţuirea genelor noastre egoiste? Chiar şi biologii (şi alţi cercetători) ce insistă asupra fundamentelor noastre mecaniciste fac acest lucru cu emoţie!