Traduceri din Seth

“Iubirea este o necesitate biologică, o forţă ce într-o măsură sau alta acţionează în toată viaţa biologică. Fără iubire nu există angajament fizic faţă de viaţă – niciun punct psihic de sprijin.”

“Forţa naturală a iubirii se află pretutindeni în jurul vostru, iar mijloacele normale de comunicare sunt întotdeuna menite să vă pună într-un contact extins cu semenii voştrii.”

“Ideea este că toate problemele lumii reprezintă de asemenea mari provocări. Este nevoie ca tinerii în mod special să îşi asume sarcina de a debloca şi redistribui resursele de hrană, şi de a încuraja naţiunile să se asocieze într-o asemenea strădanie creativă. Acelea sunt cauze nobile şi stimulatoare, la fel de nobile ca şi cele care au onorat orice generaţie din trecut. Lumea are nevoie de fiecare mână şi ochi, şi tânjeşte după exprimarea iubirii şi a compasiunii.”

“În esenţă, iubirea şi creativitatea sunt sinonime. Iubirea există fără un obiect. Ea este imboldul prin care toată existenţa se manifestă… Am spus că limbajul iubirii a fost limbajul fundamental, şi această propoziţie trebuie luată destul de ad literam. Omul a iubit natura, s-a identificat cu multiplele părţi ale sale, şi-a extins propriul simţ al existenţei imersându-se în puterea ei şi identificându-se cu sursa sa. Nu atât de mult a personificat elementele naturii pe cât şi-a condus personalitatea spre elementele sale, şi, vorba vine, le-a manevrat. Aşa cum am mai spus, iubirea stimulează dorinţa de a cunoaşte, de a explora şi de comunica cu cel iubit; aşadar limbajul a luat naştere în timp ce omul încerca să îşi exprime iubirea faţă de lumea naturală.”

“Numai adevărata compasiune şi iubire vor conduce la o înţelegere a naturii binelui, şi numai aceste calităţi vor servi la anihilarea conceptelor eronate şi distorsionate despre natura răului.”

“Agresivitatea naturală este imboldul creativ şi iubitor spre înainte, calea prin care iubirea este activată, combustibilul prin intermediul căruia iubirea se propulsează pe sine. Agresivitatea, în termenii cei mai fundamentali, nu are nimic de a face cu violenţa fizică aşa cum vă gândiţi voi la ea, ci cu forţa prin care iubirea este perpetuată şi în mod creativ reînoită.”

“Eu spun că legăturile profunde de iubire biologică şi spirituală stau la baza tuturor relaţiilor personale şi culturale… Fiecare specie este implicată într-o strădanie cooperativă pe care,în esenţă, toată existenţa pământeană se sprijină - Această cooperare despre care vorbesc este fundamentată pe iubire, iar acea iubire are un temei atât biologic cât şi spiritual – Credinţele voastre, de exemplu, vă determină să negaţi existenţa emoţiilor la animale, iar orice situaţii de iubire între ele sunt atribuite unui instinct “orb”- Cu toate acestea, iubirea şi cooperarea ce formează fundamentul tuturor formelor de viaţă se arată prin multe căi.”

“Emoţia iubirii vă aduce mai aproape de o înţelegere a naturii lui Tot Ceea Ce Este. Iubirea generează dăruire, angajament. Ea arată precis. Aşadar, nu poţi sincer insista a spune că iubeşti umanitatea, şi în mod egal toate persoanele, dacă nu iubeşti o persoană. Dacă nu te iubeşti pe tine, este destul de dificil să îl iubeşti pe altul.”

“V-aţi născut cu o cunoaştere încorporată a propriei valori. V-aţi născut cu o înţelegere interioară a propriei corectitudini. Aceste premise sunt fundamentul a ceea ce eu numesc legea naturală. Vă naşteţi iubind. V-aţi născut plini de compasiune… Aceste atribute aparţin de asemenea legii naturale.”

“Iubirea înnăscută din voi, cea pe care sunteţi prea ruşinaţi pentru a o exprima…formează planeta pe care o cunoaşteţi, corpurile fizice pe care le ocupaţi, anotimpurile şi realitatea în care în prezent vă trăiţi existenţa… Iubirea este fundamentul oricărei realităţi cunoscute de orice conştiinţă. Dacă nu ar exista iubirea atunci eu nu aş fi aici şi voi nu v-aţi bucura de planeta pe care o ştiţi… Toată conştiinţa, indiferent de mărimea sa, simte iubirea deşi s-ar putea să nu cunoască echivalentul verbal al ei… deoarece ea este baza tuturor existenţelor.”

“Omului nu i-a fost permis să se joace cu jucăriile mai periculoase până când nu au fost oferite anumite dovezi ale faptului că el a obţinut un oarecare control. Nu înseamnă că el nu ar putea distruge lumea pe care o cunoaşte. Ci doar că o asemenea distrugere nu este inevitabilă. Nu îi dai unui copil o armă încărcată dacă eşti sigur că are de gând să îl împuşte pe vecin sau pe sine. Armele şi distrugerea sunt lucrurile evidente pe care le vezi. Echivalentele lor nu sunt atât de evidente şi totuşi ele sunt cele importante. Autodisciplina învăţată, controlul, compasiunea ce este în final trezită şi ultima lecţie învăţată: dorinţa pozitivă pentru creativitate şi iubire asupra distrugerii şi urii. Atunci când această lecţie este învăţată, ciclul reîncarnaţional este terminat.”