Blogger Template by Blogcrowds

În zilele acestea s-au desfăşurat o serie de evenimente care i-au oferit psihicului meu o masă încărcată cu mâncăruri alese. Pe unele le-am gustat, pe altele m-am mulţumit doar să îmi arunc ochii. Desigur, scopul lor a fost de a-mi arăta încă o dată mecanismele legii atracţiei, ajutându-mă să înţeleg că nu pot atrage ceea ce doresc acţionând contrar dorinţelor mele. Deşi am vrut să experimentez ideea de a nu dori nimic, este foarte, foarte greu şi pe deasupra şi neprofitabil. Am mai încercat să mă hrănesc cu linguriţa ocolind mintea conştientă, absorbind magic prin fotosinteză nişte materiale Seth, şi ca urmare a acestei metode am adus prea abrupt la suprafaţă conţinuturi ale inconştientului. Prea abrupt, pentru că nu mi-am oferit timp psihologic pentru ca mintea mea conştientă să le asimileze şi analizeze, astfel fiind doar parţial conştient de ele. Deşi analogia următoare este extremă şi simbolizează o variantă distorsionată a experienţelor mele, sper că va arăta clar ceea ce vreau să spun. Zilele trecute m-am uitat la un interviu dat de Bush înainte ca acesta să ajungă preşedintele Americii, interviu în care vorbea despre pedeapsa capitală ce se aplică în anumite state americane. În primul rând, despre Bush se spune/parţial cred că este o personalitate fragment, sau mai exact o personalitate care a fost "recent" creată de o altă entitate, aşa cum Eva a fost creată de către/din Adam, el exteriorizând o calitate a sa ce tânjea să se exprime - un aspect simbolic reprezentat de coasta sa. Simplificat, o entitate - sau suflet, este alcătuită din totalitatea focalizărilor - sau vieţilor individuale, pe care ea alege să le experimenteze în orice dimensiune. Acum, Bush, personalitatea fragment, mi se părea un prototip al statului megaloman Texas, o personalitate ce ocolea deliberat mintea conştientă, exprimându-şi nonşalant intenţiile. Mi se părea că pur şi simplu nu ştie ce înseamnă realitatea fizică, că nu ştie regulile jocului, că mai are nevoie de antrenament. În acel moment şi în zilele următoare eu mă simţeam ca o personalitate fragment. Diferenţa între mine şi el este faptul că el a experimentat lucruri care agresează viaţa iar eu nu vreau să fac asta, el aruncându-se cu capul înainte, pe când eu sunt conştient că mă împing de la spate şi încerc să temperez acest lucru.

Natura Realităţii Personale este o carte scrisă de Jane/Seth, pe care o recitesc acum cu scopul de a înţelege mai bine cum îmi creez realitatea pe care o experimentez, ea fiind un rezultat direct al gândurilor, emoţiilor, aşteptărilor şi dorinţelor mele. Aşadar, zilele trecute am întâlnit o veche prietenă care nu se simţea deloc bine. Bineînţeles, m-am întrebat de ce am ales să o reîntâlnesc,  care sunt firişoarele subţiri ale legii atracţiei. Am descoperit o încrengătură de motive, şi dacă la început ele îmi erau destul de clare acum nu mai îmi sunt; cu toate acestea simt că dacă aş vrea şi dacă ea ar vrea, aş putea afla oricând şi instantaneu motivele. De asemenea, în momentul în care aleg să experimentez ceva împreună cu această persoană, ştiu de ce am ales acea experienţă şi nu alta. Pur şi simplu simt că mintea mea conştientă percepe şi evaluează instantaneu situaţia, lăsând loc impulsurilor mele să se desfăşoare chiar mai neîngrădit decât în mod obişnuit. Simt că mintea mea conştientă stă ferm pe poziţii şi momentan "nu mai am nevoie" de ea, observând că "o pot accesa" oricând vreau. Nu simt că m-aş abandona impulsurilor ci că sunt responsabil de ele. În cursul unei nopţii petrecute cu ea şi cu o altă persoană, pur şi simplu am perceput un viitor probabil, am perceput intenţiile lor şi am acţionat pe baza unui impuls. E ca şi cum mi-aş propune să fac ceva, las acea intenţie să meargă în regiuni mai adânci ale self-ului, nu mă mai gândesc la ea, după aia abracadabra, hocus pocus şi văd ce se întâmplă! Tot timpul este o delectare să observ cum "se aşează lucrurile", deşi eu nu "fac nimic" şi bineînţeles fiecare persoană are putere absolută de a-şi alege rolul din scenetă, sceneta fiind cât se poate de "reală".

La întâlnirea ce va fi tot vineri la 21:30, la apartamentul cu privelişte spre biserică şi coşul de fum, voi arăta cum fiecare individ îşi poate crea realitatea şi vom discuta despre acele convingeri fundamentale care limitează potenţialul creativ al fiecăruia. De asemenea, voi pune câteva filme de la o sesiune ESP ţinută de Jane, vom relua discuţiile despre vise + alte idei care mai îmi vin/ne vin pe moment/până atunci. 

Recitind Natura Realităţii Personale am descoperit câteva convingeri pe care încă le ţin la piept. O să îmi scriu o listă şi o să îi încurajez pe toţi participanţii să îşi creeze o astfel listă. Mi se pare extraordinar că evenimentele din trecutul meu se schimbă dacă le privesc prin prisma altor convingeri. Ştiam acest lucru din materialul Seth, dar experimentarea aceastui adevăr mă uimeşte, prin urmare uneori îmi las convingerile să lâncezască la gura sobei.

Deoarece aşternând pe hârtie experienţele subiective percep distanţa ce există între cuvânt şi ceea ce experimentez, deoarece vreau să îmi ofer şi să ofer descrieri creative, am ales ca din când în când să postez astfel de construcţii. Chiar acum, când am poziţionat acest text pe ecranul calculatorului, îmi dau seama de seriile de traduceri succesive ce există între: 

1) experienţa mea iniţială 

2) cum mi-am perceput experienţa în acel moment 

3) cum percep acum experienţa 

4) barierele inerente exprimării verbale şi cele în mod conştient sau inconştient alese de mine 

5) produsul final

Aşadar îmi face mare plăcere să observ cât de diferit este ceea ce implantez pe ecranul LCD.

Momentan atât, Sayonara folks

1 comentarii:

Cred ca e potrivit momentului sa experimentam mai degraba stari decit cuvinte si ginduri,o stare de fapt si o stare de fond,starea de fapt fiind realitatea subiectiva iar starea de fond lvl propriu de vibratie.Chiar daca inca mai folosim cuvinte si termeni,consider ca deja depasim cea ce inseamna comunicarea simpla,iar cea ce ramine dincolo
de cuvinte este zimbetul neimplicarii si detasarii,si plusul de vibratie el experientei bine insusite,respectiv satisfactia spiritului.Acestea nu au nimic de a face cu ce facem,ci numai cu ce Suntem.

22 octombrie 2009 la 13:03  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire