Traduceri din Seth

Ce s-a mai întâmplat? În ultimele 2 săptămâni am mai revizuit încă o dată Seth Vorbeşte, iar chiar în momentul acesta, eu şi cu un prieten încercăm să îl mai cizelăm puţin, să îl facem mai complet. Apropiindu-te de o versiune "finală" observi cât de importante sunt micile modificări.

Ce mi-aş dori de la cititorii acestui blog? Aş vrea ca orice persoană care are timp, energie, dorinţă să se uite peste traducere şi să îmi dea feedback. Mai exact, să citească atent materialul şi să îmi spună orice nu pare la locul lui, orice incongruenţe, cuvinte nepotrivite, etc. Vom vorbi mai în detaliu în particular şi tot atunci o să vă dau manuscrisul. Chiar doresc ca această traducere să fie instructivă, uşor de citit şi revelatoare. Într-adevăr, revizuirea materialului implică ceva muncă, dar sunt convins că ea se va asemăna mai mult jocului, a unui joc cu cuvintele, cu ideile, cu tine.

Bun, cum mă puteţi contacta? Ori pe mail, la oprea_alexandru_nicolae@yahoo.com sau pe id-ul de mess oprea_alexandru_nicolae. Ştiu că sunt deja afişate, dar le rescriu aici.

M-am ferit să vorbesc eu, mult timp lăsând materialul să vorbească şi încercând să merg singur pe potecă, dar acum îmi dau seama că de fapt poteca este o strădanie cooperativă, iar acest material într-adevăr aparţine tuturor.

Traducerile de la Evenimente de masă în curând vor continua să apară. Pentru ceva timp o să las acest mesaj în prim plan (ca ultimă postare a blogului) pentru a fi mai vizibil, iar orice traduceri din Evenimente de Masă vor apărea sub el.

SESIUNEA 821, 20 FEBRUARIE 1978 9:30 P.M. LUNI


(Într-o notă din sesiunea 817, ce a fost ţinută pe 30 Ianuarie, am scris că Sue Watkins ne-a trimis recent ultimul capitol din manuscrisul dactilografiat pentru cartea lui Seth : Natura Psihicului. De fapt, ea a modificat sesiunile iniţiale pe care le-am bătut la maşină, transformând Psihicul într-un manuscris standard pentru publicare; iar eu încă mai trebuie să adaug multe note pentru această carte, după ce îmi termin munca la Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”, proces ce va dura câteva luni.
(Pe de altă parte, odată ce manuscrisul pentru James şi capitolele finale din Emir au fost trimise editurii Prentice-Hall la începutul acestei luni, Jane a descoperit că are neşteptat de mult timp liber. [Până luna viitoare nu ne aşteptăm să primim varianta prefinală pentru James, pentru a o corecta.] Jane s-a bucurat de pauza ei scriind poezie şi pictând puţin – dar m-a şi surprins atunci când în mod spontan a început să conspecteze câteva dintre notele pentru Psihicul. Ea încă intenţiona să lase în seama mea munca migăloasă şi obositoare faţă de care nu are mare tragere de inimă: interminabila verificare şi reverificare a datelor şi evenimentelor realizată pentru ca fiecare notă să fie corectă. Totuşi, i-am spus că sunt mai mult decât mulţumit de orice ajutor pe care mi l-ar putea acorda, de vreme ce acesta ne-ar permite să publicăm Psihicul mult mai devreme, imediat după ce va fi publicat Volumul 2 din Realitatea Necunoscută.
(Cu toate acestea, nu ştiu cât de mult voi mai beneficia de ajutorul lui Jane, deoarece poezia, pictura şi notele pot fi lăsate rapid deoparte dacă începe un nou proiect, sau dacă reîncepe munca la unul dintre cele pe care le-a lăsat în aşteptare pentru o perioadă de timp. O asemenea strădanie amânată este o autobiografie pe care a început-o cu câţiva ani în urmă. Alta este continuarea nuvelei sale, Educarea Suprasufletului Şapte; acea carte fiind publicată prima dată în aprilie 1973 – iar de curând s-a gândit să reia munca la o continuare a acestei cărţi. Un lucru este clar: Jane va avea grijă ca ceva creativ să se întâmple pentru a schimba status quo-ul, deoarece este prea neliniştită şi energică.
(În conformitate cu ideea de a aborda diferit lucrurile, nici o sesiune nu a fost ţinută în noaptea de Sâmbăta trecută, deoarece în timpul weekend-ului am hotărât să renunţăm la rutina de a ţine sesiuni Luni şi Sâmbătă pe care am urmat-o în ultimele opt luni şi să ne reîntoarcem la practica noastră obişnuită de a ţine sesiuni în serile de Luni şi Miercuri. Schimbarea a fost adoptată cu scopul de a-i acorda lui Jane mai mult timp în weekend pentru a se ocupa de corespondenţă. Nu cred că felul meu zilnic de a munci va fi mult schimbat; eu o ajut cu corespondenţa, dar nu petrec atât de mult timp cu ea pe cât face Jane.

Acum: Dictare: Bineînţeles voi sunteţi o parte din natură şi o parte din sursa naturii.
Trecerea de la stadiul de prunc la cel de adult desăvârşit a fost probabil cea mai dificilă şi totuşi cea mai simplă dintre sarcinile pe care le veţi îndeplini vreodată într-o viaţă dată. Ca şi copil v-aţi identificat cu propria voastră natură. Intuitiv a-ţi înţeles că propria voastră existenţă a fost scufundată în şi este o parte din procesul creşterii.
Nici o cantitate de informaţie intelectuală, nici o acumulare oricât de vastă de fapte nu ar putea să îţi ofere cunoaşterea interioară necesară pentru a efectua evenimentele fizice implicate în acel proces de creştere. Aţi învăţat să citiţi, dar vederea în sine este o realizare de o magnitudine mult mai măreaţă – una ce aparent se întâmplă de la sine. Ea se întâmplă deoarece fiecare dintre voi, încă o dată, faceţi într-adevăr parte din natură şi din sursa naturii.
În diferite moduri religiile voastre au sugerat întotdeuna că există o relaţie între voi şi sursa naturii, deşi deseori au despărţit natura însăşi de orice loc de primă importanţă. Religiile deseori au reuşit să prindă percepţii destul de valide, dar mai apoi le-au distorsionat, excluzând orice altceva nu părea a se potrivi. “Voi sunteţi copiii universului.” Aceasta este o propoziţie des auzită – şi totuşi ideea principală din povestea lui Hristos2 nu era moartea sa ci naşterea sa, şi des menţionata propoziţie că fiecare persoană este într-adevăr “un copil al tatălui.”
Există multe alte referinţe ulterior adăugate în Biblie, cum ar fi povestea cu smochinul, în care naturii îi este redusă importanţa. Cu toate acestea, Hristos “tatăl” era Dumnezeul ce era conştient de fiecare vrabie ce murea, ce ştia de existenţa fiecărei creaturi, indiferent de specia sau de felul său. Povestea păstorilor şi a turmelor de oi se apropie mult mai mult de intenţia lui Hristos, ce vrea să arate că fiecare creatură are grijă de cele din jurul său.
Oficialităţiile bisericii Romano-Catolice au modificat multe documente – purificându-le, în viziunea lor, de orice ar putea să trimită la practicile păgâne, sau la venerarea naturii aşa cum s-au gândit ei la ea. În termenii cizilizaţiei voastre, natura şi spiritul s-au separat astfel încât tu întâmpini evenimentele vieţii tale în principal în acel context. Atunci, într-o măsură sau alta, trebuie să vă simţiţi separaţi de corpurile voastre şi de evenimentele naturii. Prin urmare, marile fluxuri ale identificării emoţionale cu însăşi natura nu vă susţin. Voi studiaţi acele procese ca şi cum aţi putea fi despărţiţi de ele.
(Pauză lungă, una din multele, la 9:51) Oferă-ne un moment… Într-o oarecare măsură credinţele societăţilor voastre vă acordă suficient de multă libertate astfel încât majoritatea dintre voi aveţi încredere în corpurile voastre în timp ce ele devin mature. Totuşi, după un timp, mulţi dintre voi nu se mai încred în procesele vieţii din interiorul vostru. Anumite tratate ştiinţifice deseori vă fac să credeţi că a deveni adult aproape că nu are nici un scop, în afara faptului de a asigura perpetuarea speciei voastre prin experienţa de părinte – iar apoi natura este destul de dispusă a se dispensa de serviciile tale. Pur şi simplu vă este spus că nu aveţi nici un alt rol.3 Urmărind această idee, speciile în sine nu par a avea vreo raţiune de a exista în afară unei absurde determinări de a dăinui. Într-adevăr, religiile insistă să spună că omul are un scop în viaţă, totuşi datorită confuziei în care se află, vorbesc despre acel scop ca şi cum ar trebui atins prin negarea corpului fizic prin care omul îşi trăieşte existenţa, sau prin “transcederea” acelor “necioplite şi obtuze ”impulsuri umane. Punct. În ambele cazuri, naturii omului, şi naturii în general, nu le este acordată atenţa cuvenită.
Asemenea poveşti sunt mituri. Ele au într-adevăr putere şi vigoare. În aceşti termeni ele reprezintă partea întunecată a miturilor – şi totuşi prin forma lor tu îţi priveşti în acest moment lumea. Voi veţi interpreta evenimentele private ale vieţilor voastre şi impresionanta anvergură a istoriei în lumina acestor presupuneri despre realitate. Ele nu numai că îţi reliefează experienţa ta, ci în acelaşi timp tu creezi acele evenimente mai mult sau mai puţin în concordanţă cu acele presupuneri.
(Pauză lungă.) Cei care îşi “pierd” viaţa în dezastrele naturale devin victime ale naturii. În asemenea poveşti voi vedeţi exemple ale unor morţi lipsite de sens şi o dovadă suplimentară a indiferenţei naturii faţă de om. Pe de altă parte, în asemenea cazuri voi puteţi vedea mâna răzbunătoare a unui Dumnezeu furios, unde divinitatea încă o dată foloseşte natura pentru a-l îngenunchia pe om. Natura omului este de a trăi şi de a muri. Moartea nu este un afront adus vieţii, ci contribuie la continuarea ei – nu numai în interiorul cadrului naturii aşa cum o înţegeţi voi, ci şi în relaţie cu sursa naturii. Aşadar, este natural să mori.
Configuraţiile naturale ale psihicului tău sunt destul de conştiente de mişcările interioare, de fluxul vieţii tale, de relaţia sa cu fiecare creatură vie. Intuitiv, fiecare persoană este născută cu cunoaşterea faptului că el sau ea este nu numai valoros ci în acelaşi timp se potriveşte cu condiţiile universului în maniera cea mai frumoasă şi precisă. Joaca splendidă a naturii voastre interioare – şi acea identificare cu ea vă conduce spre o cunoaştere mai profundă a rolului vostru în sursa naturii.
(10:19.) Miturile cu ajutorul cărora îţi construieşti viaţa îţi programează existenţa astfel încât la nivel verbal deseori negi ceea ce în interiorul tău ştii. De exemplu, atunci când oamenii sunt răniţi într-un dezastru natural, deseori vor spune că nu au nici o idee de ce au fost implicaţi într-un asemenea eveniment. Ei vor ignora sau nega sentimentele interioare ce singure ar acorda vreun sens evenimentului din vieţile lor. Bineînţeles, motivele pentru o asemenea implicare ar fi nesfârşite – toate corecte, şi în fiecare caz, în acei termeni, omul şi natura s-ar întâlni într-o situaţie ce are sens, pornind de la efectele globale cele mai mari până le cele mai mici în care cele mai personale aspecte ale individului fiind implicate. Bineînţeles, datorită miturilor voastre voi a-ţi realizat câteva separări, ce fac ca acest tip de explicaţie să fie extrem de important şi dificil. De exemplu, vă gândiţi la ploaie şi la cutremure ca fiind evenimente naturale, dar nu credeţi că gândurile şi emoţiile sunt în aceeaşi termeni evenimente naturale. Aşadar, este dificil să observi că pot exista orice interacţiuni valide între, să zicem stările emoţionale şi cele fizice.
Puteţi spune: “Bineînţeles, îmi dau seama că vremea îmi influenţează dispoziţia” totuşi, foarte puţinor oameni le va trece prin minte că stările lor sufleteşti au orice efect asupra vremii. V-aţi concentrat într-o asemenea măsură asupra categorizării, delimitării şi explorării lumii obiective încât cu siguranţă vi se pare că ea este “singura reală”. Ea pare să exercite o asemenea forţă sau presiune împotriva voastră, să se izbească de voi, sau cel puţin pare să se genereze de la sine, astfel încât uneori vă simţiţi neputincios în faţa ei. Miturile voastre au acordat energie imensă caracterului exterior al lucrurilor.

(Pauză lungă, apoi cu ironie potolită:) În preajma exasperării unii dintre voi priviţi natura ca fiind bună şi trainică, umplută cu inocenţă şi bucurie, şi pe de altă parte vi-l imaginaţi pe om ca fiind o specie ticăloasă, un dezastru aruncat asupra pâmântului, o creatură menită a face totul greşit indiferent de orice puternică intenţie bună. Prin urmare, nu ai încredere nici în natura omului.
Acest mit consideră că procesele extinse ale naturii au valoare sporită, şi totuşi îl vede pe om ca personajul negativ într-o poveste ce altfel ar fi nobilă. Totuşi, o adevărată identificare cu natura, ar arăta frânturi ale poziţiei omului în contextul planetei sale fizice, şi ar aduce în prim plan realizări pe care el le-a obţinut aproape fără ştiinţa sa.
Ia o pauză.
(10:40. Ritmul lui Jane din timpul transei a fost destul de lent, cu multe pauze prelungite. Totuşi, eu am considerat materialul ca fiind excelent, cu destul de mult “nerv” în el. Sesiune reluată în aceeaşi manieră la 10:51.)
Dictare: Mă voi întoarce la acele realizări cândva mai încolo. Pentru moment aş vrea să menţionez alte chestiuni, ce indică legătura individului fie cu dezastrele naturale fie cu epidemiile de un tip sau altul, ce prin definiţie influenţează largi grupuri de oameni.
Voi vă formaţi propria realitate. Deşi v-aţi săturat ca tot să vă repet această propoziţie, sper ca repetiţia ei vă va ajuta să înţelegeţi că ea se aplică celor mai mici şi celor mai importante evenimente pe care le experimentaţi.
Unii oameni cred că trebuie să fie pedepsiţi, aşa că vor căuta circumstanţe nefericite. Ei sar de la un eveniment la altul sperând că astfel îşi vor primi retribuţia. Ei pot căuta zone ale ţării unde dezastrele naturale sunt frecvente, sau se vor comporta într-o asemenea manieră încât vor atrage de la alţi indivizi reacţii de o natură explozivă. Totuşi, deseori indivizii folosesc dezastrele pentru propriile lor scopuri, ca o forţă exteriorizată ce aduce o concentrare clară în viaţa lor. Unii pot cocheta cu ideea morţii, şi ca un act final pot alege o întâlnire dramatică cu natura. Alţii se răzgândesc în ultimul moment.
Cei care sunt angrenaţi în asemenea dezastre – supravieţuitorii – deseori folosesc asemenea circumstanţe “mai mari decât viaţa” pentru a participa în evenimente ce par a avea o mai mare importanţă decât cele deţinute de precedenta existenţă monotonă. Ei caută freamătul emoţiilor, indiferent de consecinţe. Într-o oarecare măsură, ei ajung să facă parte din istorie. O dată în viaţă, vieţile lor private se identifică cu o sursă măreaţă – iar din ea mulţi dintre ei extrag putere şi vitalitate. Barierele sociale sunt eliminate, poziţiile economice uitate. Sferei de cuprindere a emoţiilor personale îi este acordată un spaţiu de mişcare mai amplu, mai bogat.
Într-o măsură sau alta dorinţele şi emoţiile omului se contopesc cu aspectele fizice ale naturii aşa cum o înţelegi tu, astfel încât asemenea furtuni sau dezastre sunt pe atât de mult un rezultat al activităţiilor psihologice pe cât sunt al condiţiilor de vreme.
Obiectiv vorbind – în ciuda aparenţelor – furtunile, cutremurile, inundaţiile, etc, sunt necesare pentru buna funcţionare a pământului. Astfel sunt îndeplinite atât scopurile omului cât şi cele ale naturii, deşi în general vorbind miturile omului îl fac să fie orb faţă de aceste interacţiuni. Atunci când apare boala, gândurile şi emoţiile oamenilor întotdeuna oferă indicii clare, şi totuşi majoritatea oamenilor ignoră asemenea informaţii. Ei îşi cenzurează propriile gânduri. Aşadar, mulţi “cad victimă” epidemiilor de un fel sau altul deoarece îşi doresc acest lucru, deşi ar putea să nege viguros această posibilitate.
Vorbesc în mod special despre epidemiile ce nu sunt mortale, deşi o doză de pericol apare. În timpurile voastre, trebuie să relizezi că spitalele sunt o parte importantă a comunităţii tale. Ele asigură un serviciu medical cât şi social. Mulţi oameni se simt singuri, sau au muncit prea mult. Epidemiile devin scuze sociale pentru o perioadă de odihnă foarte necesară, şi servesc ca şi mecanisme de “salvare a onoarei” oferindu-le indivizilor posibilitatea să îşi ascundă faţă de ei înşişi dificultăţiile interioare. Într-un fel, asemenea epidemii asigură propriul lor tip de camaraderie – oferind locuri comune de întâlnire pentru cei care se află în situaţii diferite. Epidemiile servesc ca şi o stare acceptată de boală, în care oamenilor le este des oferită o scuză pentru odihnă sau pentru o examinare desfăşurată în linişte de care au disperată nevoie, dar faţă de care simt că altfel nu au dreptul.
(Pauză lungă la 11:21.) Nu vreau să insinuez orice acuzaţie împotriva celor implicaţi, ci în principal să menţionez unele dintre motivele pentru un asemenea comportament. Dacă nu ai încredere în natura ta, atunci orice boală sau indispoziţie va fi interpretată ca un atac împotriva sănătăţii. Corpul tău reflectă fidel realitatea ta psihologică interioară. Natura emoţiilor tale arată că în decursul unei vieţi vei experimenta întregul spectru al emoţiilor. Stările tale subiective pot fi foarte variate. Uneori, gândurile triste sau depresive asigură o reconfortantă schimbare a ritmului, conducându-vă înspre perioade de reflecţii liniştite şi spre o încetinire a activităţiilor corpului, astfel încât acesta va putea să se odihnească.
Fricile, uneori chiar şi cele aparent iraţionale, pot determina pe corpul să fie mai activ dacă voi aţi fost prea apatici sau dacă aţi fost imobilizaţi într-o rutină, psihologic sau fizic vorbind. Dacă ai avea încredere în natura ta ai fi capabil să ai încredere în asemenea sentimente, şi ele, urmărindu-şi propriile ritmuri şi trasee, s-ar preschimba în altele. Ideal, chiar şi bolile fac parte din sănătatea corpului, reprezentând reglări necesare, ce îndeplinesc nevoile subiective ale unei persoane la un moment dat de timp. (Pauză lungă.) Ele sunt o parte a interacţiunii dintre corp şi minte, sau spirit.
Majoritatea cititorilor mei au fost doborâţi de o boală sau alta ce de obicei a fost considerată foarte periculoasă, şi fără a ştii s-au vindecat, deoarece corpul s-a videcat singur în mod normal şi natural. Boala nu a fost categorizată. Nu a fost recunoscută ca atare. Grijile sau fricile nu au fost stârnite şi totuşi boala a apărut şi a dispărut.
În asemenea cazuri procesele naturale de vindecare au apărut, procese pentru care corpului rareori îi este acordat vreun rol în desfăşurarea lor. De exemplu, asemenea vindecări nu antrenează schimbări doar în interiorul corpului, de vreme ce o vindecare fizică poate avea loc datorită unor evenimente ce par a fi complet separate.
O anumită porţiune din fiecare individ este în contact direct cu sursa propriei sale existenţe. Fiecare individ înţelege instinctiv că în orice situaţie poate apela la ajutor şi că informaţia nu trebuie să vină numai prin simţurile fizice. Aşadar, multe boli sunt vindecate prin metode destul de naturale, ce nu antrenează numai vindecări fizice, ci aduc în prim plan alte evenimente – evenimente care au o mare importanţă asupra elementelor psihologice ce se pot afla în spatele scenei. Pentru a descoperi aceste interacţiuni va trebui să privim în Cadrul 2.
Sfârşitul sesiunii.
(“Foarte bine.”)
Mulţumesc. O după amiază excelentă.
(“La fel şi ţie. Noapte bună.”)
( 11:47 P.M. Transmisia lui Jane pentru Seth a devenit chiar mai lentă spre sfârşitul sesiunii.”)

SESIUNEA 820, 13 FEBRUARIE 1978, 9:40 P.M., LUNI

(În această dimineaţă am trimis editurii Prentice-Hall al optulea şi ultimul capitol din cartea lui Jane, Educaţia lui Emir în folosirea corespunzătoare a puterilor magice.

(Sesiunea 819 ce a fost ţinută în seara duminicii trecute, nu avea deloc legătură cu Evenimente de Masă. Totuşi, din punctul nostru de vedere, sesiunea din această seară are legătură, şi datorită câtorva motive acest lucru va deveni evident pe măsură ce este citită. Cu toate acestea Seth nu a numit-o dictare.

(Ieri la prânz i-am sugerat lui Jane să construiască o scurtă carte din materialul despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 oferit de Seth atunci când ne-a prezentat conceptul într-o sesiune privată, în 17 Septembrie, 1977. De atunci am ţinut 31 de sesiuni private, sau care nu aparţin unei cărţi, iar o parte dintre ele conţin informaţii despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 – mare parte fiind legate de cele prezentate în Evenimente de Masă. M-am gândit că Jane ar putea lua în considerare un asemenea proiect de carte în timp ce lucrează la propriile cărţi. Într-un fel, sugestia mea era de a încerca să facem ceva cu obiceiul lui Seth de a produce cărţi în interiorul cărţilor, după cum am discutat în notele introductive pentru Sesiunea 814; dar Seth este atât de fecund încât se pare că nu vom reuşi niciodată să publicăm tot materialul său.

(Jane a arătat mai mult interes ideii mele decât speram şi a petrecut după-amiaza uitându-se peste aceste sesiuni private. În timp ce orele treceau ea a reacţionat la informaţiile transmise de Seth, devenind din ce în ce mai detaşată şi relaxată. Mi-a spus că “se simţea straniu”. Totuşi, a dorit să încerce o sesiune. La 9:30 am început să aşteptăm. Apoi, fără cuvinte de bun venit:)

Acum: Ce frumos că ţi-ai amintit încă o dată de Cadrul 2.

Într-o oarecare măsură, materialul despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 este bineînţeles un exemplu al întregii idei, deoarece în sesiuni primeşti o bună parte de informaţii ce nu sunt dictare pentru carte – pur şi simplu deoarece, deşi cărţile noastre sunt extrem de libere, ele trebuie totuşi să se asemene ideilor tale despre ceea ce sunt cărţile.

Chiar şi conceptele voastre de creativitate sunt în mod necesar influenţate de gândirea corespunzătoare Cadrului 1, aşadar sesiunile noastre într-adevăr urmează un model mai mare decât acela, oferindu-ţi anumite perspective din diverse puncte de vedere, atât în dictarea de carte cât şi în alte materiale. Într-o oarecare măsură, poate fi găsit un model creativ mai extins al materialului, ce într-adevăr există şi este simţit, dar cu toate acestea el nu este în mod direct perceput, deoarece tu eşti limitat în a-l percepe bucată cu bucată.

Am spus că actele de creativitate se apropie cel mai bine de activităţiile Cadrului 2, deoarece acele acte întotdeuna implică salturi de credinţă şi insipiraţie, cât şi străpungerea barierelor.

Fiecare dintre cărţile noastre se adaugă celorlalte. Mă refer şi la cărţile lui Ruburt – şi bineînţeles la cărţile ce în termenii voştrii nu au fost până acum scrise; aşadar cărţile viitoare le influenţează pe cele despre care credeţi că au fost scrise în trecut. Încă o dată, deşi apar în timpul vostru, conţinutul cărţilor vine din afara timpului vostru.

Atunci când scrieţi o carte obişnuită vă inspiraţi din asocieri, memorii şi evenimente care vă sunt cunoscute vouă, ce probabil le-aţi uitat dar care apar brusc în minte ca un răspuns al intenţiilor voastre, cărţi care urmăresc asocierile voastre. Atunci când un artist pictează un peisaj, inconştient el ar putea să compare sute de peisaje privite în trecut, într-o multitudine de nuanţe aparent uitate care ţâşnit asupra ierbii sau a pomilor, sau ar putea să caute o nouă combinaţie creativă. Arta este focusul său, astfel încât el extrage din Cadrul 2 toate acele date adecvate ce sunt necesare pentru pictura sa. Nu doar o singură tehnică este folosită, ci întreaga experienţă vizuală a vieţii sale.

Cadrul 2 implică o activitate creativă mult mai vastă, în care viaţa voastră este arta utilizată – în care toate ingredientele necesare pentru succesul ei sunt disponibile acolo. Atunci când creezi un produs sau o operă de artă, rezultatele vor avea o mare legătură cu ideile voastre despre ce este produsul, sau ce este opera de artă – astfel că, ideile voastre despre viaţa voastră, sau viaţa în sine, de asemenea vor avea mare legătură cu experienţa voastră a ei ca o artă în viaţă.

Dacă crezi în legile cauzei şi efectului, aşa cum sunt ele acceptate, sau în legile polarităţii, aşa cum sunt şi ele acceptate (şi explicate într-o scrisoare pe care am primit-o azi), atunci veţi fi imobilizaţi de acele legi, deoarece ele reprezintă tehnica voastră artistică. Veţi crede că trebuie să le folosiţi pentru ca, să zicem, picta portretul viu al vieţii voastre. Aşadar, vă veţi structura experienţa voastră, extrăgând din Cadrul 2 doar ceea ce se potriveşte. Nu veţi deţine “tehnica” de a atrage alte experienţe, şi atât timp cât rămâneţi la o singură tehnică tabloul vieţiilor voastre va avea mai mult sau mai puţin o anumită monotonie.

Încă o dată, scriitorul sau artistul aduce în munca sa mai mult decât simpla abilitate de a scrie sau de a picta. Într-un fel sau altul, toată experienţa sa este implicată. Atunci când în principal îi acordaţi atenţie Cadrului 1, este ca şi cum aţi învăţat să scrieţi propoziţii simple în care un cuvânt este cu acurateţe aşezat după cel de dinaintea lui. Încă nu a-ţi învăţat adevărata expresivitate. În viaţa voastră scrieţi propoziţii ca “Uite-l pe Tommy cum fuge”. Mintea ta nu abordează cu adevărat conceptele ci doar simpla percepţie a obiectelor, astfel încât puţină imaginaţie este prezentă. Poţi preciza locaţia obiectelor în spaţiu şi poţi comunica cu alţii într-o manieră similară, întărind proprietăţiile fizice, evidente pe care alţii de asemenea le percep.

În aceşti termeni şi folosind analogia noastră, recunoaşterea Cadrului 2 v-ar conduce din acel punct către producţia artei sublime, unde cuvintele ajută la exprimarea nu numai a ceea ce este vizibil ci şi a ceea ce este nevizibil – nu numai a faptelor ci şi a sentimentelor şi emoţiilor – unde cuvintele însuşi evadează modelelor lor consecutive, trimiţând emoţiile în tărâmuri ce sfidează atât spaţiul cât şi timpul.

(10:13.) În orice timpuri oamenii au avut asemenea momente, şi totuşi, fiecare realitate privată îşi are existenţa într-o creativitate eternă din care, încă o dată, lumea ta ţâşneşte.

Nu este ca şi cum acea realitate mai vastă ar fi cu desăvârşire închisă percepţiei tale, deoarece nu este. Într-o oarecare măsură ea este pretutindeni aparentă în experienţa personală a fiecărui individ şi este în mod evident exprimată prin însăşi existenţa lumii tale. Într-un fel sau altul, religiile întotdeuna au perceput-o, deşi încercarea de a interpreta acea realitate în termenii faptelor recunoscute de către oameni este menită a o distorsiona.

Oferă-ne un moment . . . Aşadar, lumea voastră este rezultatul unei aventuri creative multidimensionale, o operă de artă prezentată în termeni ce vă sunt aproape imposibil de înţeles în momentul actual, în care fiecare persoană sau creatură, fiecare particulă, îşi joacă rolul. Încă o dată, în Cadrul 2 fiecare eveniment este cunoscut, de la căderea unei frunze până la dispariţia unei stele, de la experienţa celei mai mici lăcuste într-o zi de vară până la oribila ucidere a unui individ pe o stradă a oraşului. Într-un într-un model mai extins de activitate, fiecare dintre aceste evenimente îşi are propriul înţeles. Acel model nu este despărţit de realitatea voastră, nu este vârât cu forţa asupra voastră, nu este separat de experienţa voastră. Deseori pare a fi aşa deoarece îţi compartimentezi experienţa atât de mult încât te îndepărtezi automat de asemenea cunoştiinţe.

Creativitatea nu se ocupă cu compartimente. Ea înlătură toate barierele. Totuşi, chiar şi oamenii care sunt implicaţi în munca creativă deseori aplică intuiţile şi cunoştiinţele adiţionale doar artei lor – şi nu vieţilor lor. Punct. Ei se retrag înapoi la cauză şi efect.

Încă o dată, viaţa voastră din Cadrul 1 este fundamentată pe ideea că energia voastră este limitată, că ea se va epuiza şi că un anumit consum de energie va produce o cantitate anume de rezultate – cu alte cuvinte, că efortul practic de un anumit tip va produce cele mai bune rezultate. În acelaşi mod, oamenii cred că energia universului se va epuiza. Toate acestea sunt deduse din “faptul” că nici o energie nouă nu este inserată în lume. Prin urmare, sursa lumii pare să nu mai existe, uzându-se în efortul de a produce fenomene fizice. În lumina unei asemenea gândiri, existenţa Cadrului 2 pare a fi o imposibilitate.

În schimb, energia vieţii este inserată constant în lumea voastră, într-un mod ce nu are nimic de a face cu aşa zisele legi fizice. Am spus (acum 14 ani în urmă) că universul se extinde aşa cum o idee se extinde, şi exact la acest lucru mă refer acum.

Viaţa lărgită a fiecărei creaturi există în acel cadru ce “iniţial” i-a dat naştere, iar într-o manieră extinsă de a vorbi, fiecare creatură, indiferent de vârsta sa, este în mod constant renăscută. Camuflez toate acestea în termenii realităţii cunoscute de către lumea voastră, ceea ce înseamnă că abordez proprietăţiile locale ale Cadrului 2 aşa cum îşi au ele impactul asupra experienţei tale.

(Pauză la 10:39.) Odihneşte-ţi degetele.

Foarte probabil va trebui să terminăm această sesiune, deoarece există puncte unde traducerea devine foarte dificilă. Amândoi vă aflaţi într-un moment în care sunteţi gata să mergeţi din nou înainte, unde informaţia oferită vă prinde din urmă, astfel încât pot exista reînoite explozii de înţelegere, experienţe de vis şi alte asemenea evenimente.

Sfârşitul sesiunii.

(“Îţi mulţumesc, Seth.”)

(10:43 P.M. “A fost foarte neobişnuit, a spus Jane atunci când a terminat excelenta transmisie pentru Seth. Am fost surprins să observ că arăta mai mult decât neliniştită.” Aceasta este prima oară când s-a întâmplat un asemenea lucru: Am început să mă simt cu adevărat bolnavă, ca şi cum materialul mi-a venit de hac în timp ce îl oferea. Spre sfârşit a existat o tensiune, ce avea legătură cu lucrurile pe care nu le puteam traduce. Este ca şi cum eram pe punctul de a primi ceva material important despre care nu am mai auzit înainte. Încă mă simt la fel . . . . )

(Poate că sentimentele mele nu au fost cauzate de orice lucru, ci de o oarecare accelerare către o stare pe care nu o puteam atinge, mai degrabă decât orice destăinuire importantă cu privire la lume, “ a spus Jane puţin mai târziu. ” Dar chiar m-am simţit bolnavă atunci.”

( Comentariile ei se potrivesc foarte bine cu afirmaţia de sfârşit a lui Seth despre dificultatea traducerii; altfel, nu am putut găsi un motiv pentru reacţiile sale din sesiunea pentru material. I-am spus că toate intuiţiile necesare vor veni mai târziu către ea. Într-adevăr părea că starea ei neobişnuită îşi avea originea în sentimentele sale din acea după amiază şi dimineaţă.)

SESIUNEA 818, 6 FEBRUARIE 1978 10:19 P.M. LUNI

Nici o sesiune nu a fost ţinută în seara din Miercurea trecută deoarece eu şi Jane am fost ocupaţi cu verificarea manuscrisului copyeditat pentru James. Astăzi am pregătit cartea pentru a fi expediată, dar ea încă nu a părăsit casa. După amiază a apărut o gigantică furtună de zăpadă. În timp ce stăteam la ora 9:15 pentru a începe sesiunea ea se dezlănţuia mai puternic ca niciodată, iar mormane de zăpadă s-au îngrămădit pe partea nordică a casei şi pe noua noastră verandă din partea de vest. Se prognozează că furtuna va continua pe durata nopţii.

De o oră şi patru minute am aşteptat ca sesiunea să înceapă – ceva ce nici unul dintre noi nu ne reamintim să se fi întâmplat în trecut. Pentru o perioadă lungă de timp amândoi am stat în linişte. La 10:05 Jane a remarcat: “Mă simt ca şi cum ar exista acolo mult material ce se organizează, dar care încă nu a ajuns aici. Ciudat... Nu cred că m-am mai simţit vreodată aşa. Altminteri, aş lăsa baltă sesiunea şi m-aş pune să fac altceva. Dar, dacă nu voi ţine o sesiune în această noapte, atunci în următoarea voi dori să aflu de ce nu am ţinut-o. Este ca şi cum m-aş putea trezi la ora 2 A.M. şi spune, 'Dumnezeul meu, se întâmplă'.

(Iar exact datorită acelor sentimente ciudate ale lui Jane prezentăm această sesiune în Evenimente de Masă, chiar dacă ea nu este dictare de carte. Seth a venit cu ceva material foarte interesant despre relaţiile dintre noi trei, cât şi despre comunicarea dintre realitatea sa şi a noastră. Sesiunea conţine exact tipul de intuiţii pe care tot timpul am dorit să le cunoaştem în timp ce urmăream să înţelegem întreaga ambianţă a experienţei Seth, iar atunci când primim asemenea informaţii vrem ca şi alţii să ştie despre ele. Nu ne-am aşteptat ca Seth să vorbească despre Cadrul 3, de vreme ce încă asimilăm materialul său despre Cadrul 1 şi Cadrul 2.

(“Ar fi foarte frustrant şă aşteptăm, doar că totul pare atât de fără sfărşit,“ a spus Jane în timp ce stăteam. “Te simţi şi tu la fel?” Mă simţeam la fel. Sufrageria călduroasă cu luminiile sale delicate şi furtuna de afară păreau să dăinuie pentru totdeuna. Casa noastră de pe deal este atât de bine izolată încât am auzit asalturile vremii ca şi cum ar exista la o mare distanţă, exceptând câte un zornăit ascuţit ce venea de la o jaluzea ce vibra în bătaia vântului îngheţat. Apoi în final:)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth”)

Acum: Nu ştiu exact cum să pun în cuvinte, dar într-un fel eu fac excursii – prin realităţi psihologice, sau prin tărâmuri psihice mai degrabă decât prin cele fizice. În termenii voştrii asemenea călătorii “nu necesită timp”. Totuşi, pentru sesiunile noastre trebuie să sincronizez multe activităţi, astfel că în câteva ocazii sunt cu voi şi sunt de asemenea antrenat în alte locuri.

Voi aveţi furtuni. Metereologii vorbesc despre condiţii locale şi curenţi de aer ce se unesc. Nu ştiu dacă am vorbit în mod specific despre acest lucru, dar ar trebui să înţelegi starea mea constantă de creştere, expansiune şi dezvoltare. Aminteşte-ţi de episoadele în care Ruburt a fost implicat [cu librăria psihică]. ¹ Acestea sunt exemple a unor activităţi proprii de o mai mică anvergură, şi totuşi, în aceşti termeni şi folosind o analogie, eu călătoresc în multe universităţi măreţe ale minţii.

Încă o dată, mare parte dintre aceste acţiuni sunt dificil de explicat, deoarece informaţia şi cunoştiinţele sunt constant transformate – aproape complet renăscute, vorba vine, prin caracteristici ce fac parte inerent din ele. Cunoaşterea este schimbată automat prin influenţa fiecărei conştiinţe ce o percepe. Ea este mărită şi totuşi perfecţionată. Este un limbaj constant, unul ce se transformă pe sine. Atunci când “particip la aceste sesiuni” sau “vorbesc”, schimb cu alţii un sistem de realitate mai complex decât poate fi manevrat de orice calculator. Tu nu înţelegi sau percepi modurile prin care realitatea voastră contribuie la întemeierea realităţii lumii de masă pe care o experimentezi. Inconştient, fiecare individ participă la formarea acelei lumi. Totuşi, în cazul meu eu sunt conştient de acelaşi tip de activităţi, dar faţă de mai multe realităţi mai degrabă decât una singură. ²

În timp ce încerc să îţi măresc capacitatea de înţelegere şi să îţi extind orizontul abilităţiilor tale, eu fac acelaşi lucru în alte lumi. În timp ce întâlnirile noastre au loc în timpul tău şi în spaţiul fizic al casei tale, întâlnirea principală trebuie să fie una subiectiv interioară, o intersecţie de conştiinţe ce este mai apoi experimentată fizic.

Întâlnirile însăşi au loc în mediul Cadrului 3. Folosind o analogie, acel cadru există cu un pas mai departe de propiul tău Cadru 2. ³ Nu vreau să vorbesc despre ierarhii deoarece cadrele reprezintă sfere de acţiune. Iniţial întâlnirile noastre au loc dincolo de domeniul ce se ocupă exclusiv fie cu lumea ta fizică fie cu tărâmul interior mental sau psihic din care experienţa ta prezentă ţâşneşte.

În câteva rare ocazii de-a lungul aniilor ce au trecut, înainte de o sesiune Ruburt a simţit o distanţă între noi, sau că materialul nostru nu era încă gata. Am spus deja că uneori vă las o “înregistrare”. De obicei acesta e suficientă. Totuşi, în această seară Ruburt a simţit întrucâtva nu numai o distanţă ci şi complicaţiile vaste ale activităţiilor mele.

(10:45.) Oferă-ne un moment. . . Vezi, într-o oarecare măsură amândoi a-ţi fost implicaţi, dar în moduri ce sunt aproape imposibil de explicat. În orice caz, nu lua ad literam ce am spus. Porţiuni din conştiinţa voastră trăiesc în mine, astfel că într-o oarecare măsură voi sunteţi purtaţi oriunde merg eu, aşa cum firicelele de praf sunt măturate dintr-o zonă în alta de un aer proaspăt de toamnă. (Cu umor:) În nici un caz nu vă compar cu firicelele de praf; totuşi, într-o oarecare măsură voi călătoriţi împreună cu mine. Sunteţi purtaţi deasupra regiunii percepţiei obişnuite astfel încât porţiuni din voi întrezăresc stări subiective. Acestea îţi stârnesc curiozitatea chiar atunci când în mod conştient nu eşti atent că le percepi. Acea curiozitate acţionează ca un imbold.

Intenţiile şi grijile tale, interesele, nevoile şi dorinţele, caracteristicile şi abilităţiile tale, influenţează în mod direct materialul nostru, deoarece ele te-au condus în primul rând către el.

Vrei ca acest material să poată fi aplicat în lumea ta – o dorinţă perfect naturală şi de înţeles: Dovada se găseşte în amestec, şi aşa mai departe. Dar bineînţeles, voi de asemenea participaţi într-o dramă imensă în care acţiunile principale apar în afara lumii tale, în acele tărâmuri din care lumea ta a luat naştere - iar voi sunteţi, în primul rand, locatari ai acestor tărâmuri, aşa cum fiecare individ este, aşa cum fiecare fiinţă este.

Aceste tărâmuri nu sunt nici pe departe nelocuite, întunecate sau haotice. De asemenea, ele sunt destul de diferite de orice idee de nirvana sau nimic absolut. Ele sunt compuse din stări de existenţă mereu circulare în care diferite tipuri de conştiinţă se întâlnesc şi comunică. Ele nu sunt tărâmuri impersonale ci sunt implicate în cele mai intime interacţiuni. Acele interacţiuni există peste tot în jurul tău, şi aş vrea ca în gândurile tale să ţinteşti către ele, să încerci să îţi extinzi percepţiile îndeajuns de mult astfel încât să devii cel puţin parţial conştient de existenţa lor.

Aceste cadre, deşi vorbesc despre ele ca fiind separate, există unul în celălalt şi fiecare îl influenţează pe celălalt. Într-o oarecare măsură tu eşti scufundat în toate realităţiile. Într-o manieră ciudată şi în acest caz particular, conflictul tău cu notele de sesiuni⁴ avea legătură cu un simţ al ordinii trezit de nevoia de a aduna fapte. Iar acesta a fost perpetuat astfel încât ai dorit să ţii lumea ta Romană (reîncarnaţională) separată de cea prezentă şi să nu le uneşti prin procese asociative – aşa cum ai făcut-o – astfel că era dificil să cunoşti acest lucru atunci când ţi-ai făcut schiţele. În mod subiectiv, ai vrut să aşezi lumiile împreună, să explorezi similarităţiile şi aşa mai departe, dar practic vorbind ai vrut să le împarţi pentru a le putea pune în notiţele tale.

Dacă poţi, încearcă să simţi contextul lărgit în care îţi trăieşti existenţa. Recompensele vor fi uluitoare. Bineînţeles, înţelegerea emoţională este importantă, nu numai o acceptare intelectuală a ideii. Ruburt a dorit material pentru această carte, iar acesta este un lucru bun. Cartea este importantă. Cartea îşi are rostul în lumea ta, dar nu vreau să uiţi contextul lărgit în care aceste sesiuni îşi au originea. Acest tip de informaţie poate cel puţin declanşa răspunsuri din partea ta, sporind chiar mai departe orizontul cunoştiinţelor pe care le primeşti de la mine.

În lumea ta cunoaşterea trebuie să fie tradusă în aspecte specifice şi totuşi noi de asemenea ne confruntăm cu realităţi emoţionale ce nu pot fi uşor descifrate. În această sesiune, în cuvintele pe care le rostesc – dar mai important, în atmosfera sesiunii – există indicii ale acestor realităţi indescifrabile şi totuşi puternice ce vor fi, în timpul tău, gradual descifrate în termeni verbali ce au sens pentru tine.

(11:13.) Există mai multe aspecte dar ele vor trebui să aştepte, pur şi simplu deoarece nu pot fi în prezent traduse. În concordanţă cu impactul acestei sesiuni, propiile tale înţelegeri şi percepţii vor aduce alte indicii, fie în starea de trezire, fie în starea de vis. Ţine-ţi mintea deschisă faţă de ele, dar fără a avea orice idei preconcepute despre cum ar putea să apară. Propia dezvoltare a lui Ruburt declanşează o anumită activitate psihică ce produce mai apoi o creştere suplimentară. De exemplu, el a participat în librăria sa psihică, fie că este sau nu conştient de acest lucru.

Sfârşitul sesiunii.

(“Mulţumesc Seth. Noapte bună.”)

(11:15 P.M. “Chiar m-am simţit diferit în timpul sesiunii, ” a spus Jane de îndată ce a ieşit din transă. Am avut un simţ al puterii pe care de obicei nu îl obţin. Îmi pare bine că am aşteptat. Cred că mă simt ca şi cum am fost în alt loc, sau ceva de genul. Am o bănuială că a apărut ceva nou în sesiune, dar va trebui să îmi dau seama ce. . .”)

NOTE: SESIUNEA 818

1. În Politici Psihice Jane a descris amănunţit descoperirea şi folosirea librăriei sale nonfizice.

2. Eu şi Jane intenţionăm ca până la urmă să îl rugăm pe Seth să ne explice, în moduri ce ne vor permite ca cel puţin să ne apropiem a le înţelege, unele dintre aceste alte realităţi în care există şi “vorbeşte”.

3. Aceasta este a doua oară când Seth a menţionat Cadrul 3. Vezi nota 3 pentru Sesiunea 814.

4. Atunci când Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută” este publicat un an mai târziu (la începutul lui 1979), cititorul se poate uita la unele note pe care le-am scris pentru sesiunile 715 şi 716. În ele am descris o serie de episoade în timpul cărora m-am văzut a fi un căpitan în armata Romană, la începutul primului secol după Hristos.

CAPITOLUL 3

Miturile şi Evenimentele Fizice.

Mediul Interior în Care Societatea Există

SESIUNEA 817; 30 IANUARIE 1978 9:35 P.M. LUNI

Afirmaţia lui Seth de la sfârşitul dictării pentru sesiunea 815, “Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă” arăta bunele sale intenţii dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Într-o oarecare măsura eu şi Jane am lăsat sezonul sărbătoriilor să se amestece în munca noastră, iar Sesiunea 816 ce a apărut cu o zi după Crăciun nu a avut deloc legătură cu munca la această carte. Apoi, începând cu Ianuarie am ţinut 8 sesiuni ce aveau legătură cu întrebările pe care le-am ocolit pentru o perioadă lungă de timp; unele erau personale iar altele nu erau. Totuşi, am păstrat rutina de a ţine sesiuni în zilele de Luni şi Duminică şi ne-am păstrat ocupaţi cu celălalte proiecte ale noastre.

(De asemenea, am experimentat o lună de iarnă foarte rece, inclusiv o serie de gigantice furtuni de zăpadă în săptămâna ce de abia s-a terminat – “cea mai era din ultimii 10 ani”, după cum am scris într-o notă a sesiunii private de Duminica trecută.)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Un nou capitol (3) ce se va numi: “Miturile şi Evenimentele Fizice” (Pauză lungă.) Apoi: “Mediul Interior în care Societatea Există.”

Oferă-ne un moment. . . Înainte să discutăm despre rolurile private ale

bărbatului şi femeii în natura evenimentelor de masă – indiferent care sunt acestea – trebuie ca prima oară să ne uităm la mediul în care aceste evenimente apar reale şi concrete. Marea mişcare a evenimentelor naturii poate fi înţeleasă doar dacă ne uităm într-o porţiune a realităţii lor ce nu îţi este vizibilă. Aşadar, vrem să examinăm puterea lăuntrică a fenomenelor naturale.

Un cercetător ce examinează natura îi studiază exteriorul, observând partea exterioară a acesteia. Chiar şi munca de cercetare ce studiază atomii şi moleculele, sau particulele [teoretice²] mai rapide decât lumina, are legătură cu natura de particulă a realităţii. De obicei, cercetătorul nu caută inima naturii. Iar cu siguranţă nu urmăreşte să studieze sufletul ei.

Toată existenţa este manifestare de energie – o manifestare emoţională a energiei. Omul poate interpreta vremea în termeni de presiune a aerului sau curenţi de vânt. În efortul său de a înţelege cutremurele, el se poate uita după liniile de falie. Toate acestea funcţionează la un oarecare nivel şi într-o oarecare măsură. Totuşi, din punct de vedere emoţional psihicul omului nu este numai o parte a mediului său fizic ci este şi intim conectat cu toate manifestările naturii. Folosind termenii introduşi în capitolul precedent, voi spune că identificarea emoţională a omului cu natura este o realitate puternic simţită în Cadrul 2. Iar acolo trebuie să căutăm răspunsurile ce privesc relaţia omului cu natura. Acolo, în Cadrul 2, natura psihicului apare destul de clar, astfel încât mişcările şi ritmurile sale pot fi înţelese. Manifestările energiei psihice urmează ritmuri emoţionale ce nu pot fi măsurate cu dispozitive sau instrumente, oricât de fine.

De ce este un om omorât şi nu altul? De ce un cutremur tulbură o zonă întreagă? Care este relaţia dintre individ şi asemenea evenimente de masă ale naturii?

Înainte să începem să luăm în considerare asemenea întrebări, trebuie să privim încă o dată lumea noastră şi să îi stabilim sursa, deoarece cu siguranţă sursa sa şi cea a naturii coincid. De asemenea, în jurul acestei linii şi pe parcursul cărţii va trebui să facem câteva distincţii între evenimentele şi interpretarea voastră a lor.

În mod sigur pare că lumea ta este concretă, reală, stabilă şi că viaţa sa zilnică se sprijină pe evenimente şi fapte cunoscute. Tu faci o diferenţiere clară între fapt şi fantezie. Tu iei de bună regula că, cunoaşterea ta curentă cât şi cea a oricărei alte persoane se sprijină pe datele ştiinţifice, date ce sunt incontestabile. În mod sigur dezvoltarea tehnologică pare să se fi construit cât se poate de sigur pe un corp de idei concrete.

Ideile lumii, fanteziile şi miturile par a fi mult despărţite de experienţa obişnuită – cu toate aceastea, tot ceea ce ştii sau experimentezi îşi are originea în dimensiunea creativă pe care eu o numesc Cadrul 2. Într-o manieră, lumea ta reală răsare dintr-un mănunchi de fantezie, mit şi imaginaţie, din care toate accesorile tale detaliate ies la suprafaţă. Aşadar, ce este mitul şi la ce mă refer atunci când folosesc acest termen?

Mitul nu este o distorsiune a unui fapt ci izvorul prin care faptul trebuie să apară. Mitul necesită o înţelegere intrinsecă a naturii realităţii îmbrăcată în termeni imaginativi şi conţine o putere la fel de viguroasă ca şi cea a naturii însăşi. Crearea de mituri este o caracteristică psihică naturală, un element psihic ce se combină cu alte asemenea elemente pentru a forma o reprezentare mitică a realităţii interioare. Acea reprezentare este folosită mai apoi ca şi un model după care sunt organizate civilizaţiile tale şi de asemenea ca un instrument de percepţie prin a cărei lentile tu interpretezi evenimentele personale ale vieţii tale în contextul lor istoric.

(10:06.) Bineînţeles, atunci când accepţi miturile le numeşti fapte, deoarece ele devin o parte a vieţii tale, a societăţiilor şi profesiilor tale, iar fundamentul lor pare aparent. Miturile sunt vaste drame psihice, mai adevărate decât faptele. Ele asigură un etern durabil teatru de realitate. Aşadar, trebuie clar înţeles că atunci când vorbesc despre mituri vreau să sugerez natura evenimentelor psihice a căror realitate durabilă există în Cadrul 2 şi formează modelele ce sunt mai apoi interpretate în lumea ta.

Dacă cineva este prins într-un dezastru natural, următoarele întrebări pot fi puse: “Sunt pedepsit de Dumnezeu, şi daca da din ce motiv? Dezastrul este consecinţa mâniei lui Dumnezeu?” În schimb, un cercetător ar putea întreba : ”Cu o mai bună tehnologie şi mai multe informaţii am fi putut cumva să previzionăm dezastrul şi astfel să salvăm multe vieţi?” El ar putea încerca să se disocieze de emoţie şi pur şi simplu să vadă dezastrul ca un efect al unei naturi impersonale ce nu ştie şi nu îi pasă ce aduce în calea sa.

Totuşi, în toate cazurile asemenea situaţii aduc instant în minte întrebări despre propia realitate a omului şi bineînţeles, despre legăturile sale cu Dumnezeu, planeta sa şi universul. El interpretează acele întrebări conform propiilor sale credinţe. Haideţi să ne uităm la o parte dintre ele.

Ia o pauză.

(10:18 până la 10:27.)

Acum: Miturile sunt fenomene naturale ce răsar din psihicul omului atât de sigur pe cât imensele lanţuri muntoase răsar din planeta fizică. Totuşi, realitatea lor adâncă există în Cadrul 2 ca material sursă pentru lumea pe care o cunoşti.

În aceşti termeni, marile religii ale civilizaţiilor voastre răsar din miturile ce îşi schimbă caracteristicile de-a lungul secolelor, aşa cum lanţurile muntoase se ridică şi coboară. Poţi vedea lanţurile muntoase. Ar fi ridicol să le ignori realitatea. Tu îţi vezi miturile cumva mai puţin direct şi totuşi ele sunt vizibile în toate activităţiile tale, iar ele formează structurile interioare ale tuturor civilizaţiilor tale cu multiplele lor părţi.

Aşadar, în aceşti termeni Creştinismul şi celălalte religii şi mituri ale tale au apărut ca un răspuns al unei cunoaşteri interioare ce este prea vastă pentru a fi îmbrăcată doar de fapte. De asemenea, în aceşti termeni ştiinţa are de asemenea o natură destul de mitică. Pentru unii dintre voi acest fapt poate fi mai dificil de perceput, de vreme ce pare să funcţioneze atât de bine. Alţii vor fi îndeajuns de dispuşi să vadă ştiinţa în caracteristicile sale mitice, dar vor fi reticienţi să vadă religia, aşa cum o cunoşti, în aceeaşi lumină. Totuşi, într-o măsură sau alta toate aceste idei îţi programează interpretarea ta a evenimentelor.

În această parte (a 2-a) a cărţii ne vom ocupa mai mult sau mai puţin cu evenimentele naturii, aşa cum le înţelegi tu. Încă o dată, unora li se va părea evident că un dezastru natural este cauzat de răzbunarea lui Dumnezeu, sau că cel puţin el exprimă un îndemn divin la pocăinţă, în timp ce alţii vor considera că o asemenea catastrofă are un caracter complet natural, impersonal şi [destul] de despărţit de realitatea emoţională a omului. Omul de ştiinţă creştin este prins la mijloc. Deoarece v-aţi desprins de natură nu sunteţi capabili sa îi înţelegeţi manifestările. Deseori, miturile voastre vă stau în cale. Atunci când miturile devin standardizate şi prea prozaice, atunci când începi să le legi prea strâns de lumea faptelor, atunci le interpretezi complet greşit. Atunci când miturile devin prea factuale deja devin mai puţin reale. Puterea lor este încătuşată.

(10:43.) Oferă-ne un moment. . . Majoritatea oamenilor interpretează realitatea vieţilor lor, triumfurile şi eşecurile, sănătatea sau bolile, norocul sau ghinionul lor în lumina unei realităţi mitice ce nu este înţeleasă ca atare. Ce se află în spatele acestor mituri şi care este sursa lor de putere?

Faptele sunt o infuzie de realitate foarte la îndemână dar slabă. Ele imediat încredinţează anumite tipuri de experienţe ca fiind reale iar altele nu. Totuşi, psihicul nu va fi atât de limitat. El există într-un mediu de realitate, un tărâm de existenţă în care toate posibilităţiile există. El crează mituri aşa cum oceanul creează stropi. La origine miturile sunt creaţii psihice de o asemenea putere şi tărie încât întregi civilizaţii se pot naşte din sursa lor. Ele implică simboluri şi validităţi emoţionale cunoscute ce sunt apoi conectate cu lumea fizică, astfel încât lumea nu mai este niciodată la fel.

Ele îşi aruncă lumina asupra evenimentelor istorice deoarece sunt responsabile pentru acele evenimente. Ele amestecă şi fuzionează interioara, nevăzută dar simţita, eterna experienţă psihică a omului cu evenimentele temporale ale zilelor sale fizice şi formează o combinaţie ce structurează gândurile şi credinţele dintr-o civilizaţie în alta. În Cadrul 2 puterea interioară a naturii este mereu schimbătoare. Visele, speranţele, aspiraţiile şi fricile omului interacţionează într-o mişcare continuă ce apoi formează evenimentele lumii tale. Bineînţeles, acea interacţiune nu îl include doar pe om ci şi realitatea emoţională a tuturor conştiinţelor pământului, de la un microb la un învăţat, de la o broască la o stea. Tu interpretezi fenomenele lumi tale conform caracteristicilor mitice pe care le-ai acceptat. Aşadar, tu organizezi realitatea fizică prin intermediul ideilor. Tu foloseşti doar acele percepţii ce oferă validitate acelor idei. Corpul fizic este destul de capabil de a construi lumea fizică în alte moduri decât cele ce îţi sunt familiare.

Voi vă separaţi de natură şi de intenţiile naturii mult mai mult decât o fac animalele. Natura, în manifestările sale furtunoase pare a fi aproape un adversar. Trebuie ca fie să vă uitaţi la motivele ce sunt în afara voastră pentru a explica ceea ce în unele momente pare a fi intenţia distrugătoare a naturii, sau lipsa sa totală de interes.

Deseori ştiinţa spune că naturii îi pasă prea puţin de individ ci numai de specie, astfel că voi trebuie des să vă vedeţi ca victime a unei lupte mai mari pentru supravieţuire, în care propiile voastre interese nu contează absolut deloc.

Sfârşitul dictării. Dacă nu aveţi întrebări sfârşitul sesiunii.

(“Nu, cred că nu,”)

Lucruri bune vor veni. Atât am de spus. (“În regulă,”)

Cele mai dragi salutări şi o seară excelentă. (“Mulţumesc Seth. Noapte bună.”)

(11:02 P.M. Debitul din transă a lui Jane a fost excelent – concentrat şi constant.)

NOTE:SESIUNEA 817

1. Acele “alte proiecte” includ munca mea şi a lui Jane la Emir şi Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. (Lui Jane i s-a spus că toată lumea de la Prentice-Hall pur şi simplu “iubeşte” Emir.) Acum câteva săptămâni Sue Watkins ne-a predat ultimele două capitole din manuscrisul pentru Psihicul pe care l-a dactilografiat pentru noi; încă mai trebuie să verificăm acea carte şi să finalizăm notele pentru ea. Apoi, Jane a primit ieri manuscirsul copyeditat pentru James, aşadar, în timpul următoarei săptămâni ne vom uita cu atenţie peste el.

2. Vezi Nota 2 pentru sesiunea 803.

Note: Sesiunea 815

1. Cred că simultaneitatea fundamentală a timpului este cea mai fascinantă dintre toate ideile lui Seth. Acel “prezent spaţios” ţine toate evenimentele apropiate, gata să fie interpretate într-o manieră de tip cauză-efect de către abilităţiile organizaţionale ale simţurilor noastre fizice. Am scris mai devreme despre reconstruirea trecutului, timpul simultan şi vise, în Nota 2 pentru sesiunea 801. De asemenea, vezi materialul Seth despre timpul simultan în notele introductive ale sesiunii 806.

2. Vezi notele introductive pentru sesiunea 814. Jane îşi numeşte noua sa carte Educaţia lui Emir în folosirea corectă a puterilor magice.

3. Deşi aceasta este prima sesiune pentru Evenimente de Masă în care Seth a discutat despre Cadrul 1 şi Cadrul 2, în acest moment eu şi Jane suntem mult mai familiarizaţi cu ideile sale despre aceste câmpuri de acţiune decât este cititorul; vezi notele introductive pentru ultima sesiune (a 814-a). De când le-a introdus în sesiunile şterse, sau care nu aparţin unei cărţi, începând din 17 septembrie, Seth a vorbit despre cele două Cadre în 17 dintre cele 23 de sesiuni pe care ni le-a oferit de atunci.

Totuşi, el a vorbit despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 doar în 7 sesiuni de când am scris în 26 Octombrie un paragraf de sugestii despre ele. Această creaţie spontană nu numai că a rezumat ceea ce am aflat până acum de la noul său material ci de asemenea mi-a oferit ceva ce pot să citesc zilnic. Am lipit copii pe pereţii atât a camerei în care pictez cât şi a camerelor de scris.

Bineînţeles, fragmentele alese sunt croite natural credinţelor şi nevoilor mele, iar unele din implicaţiile lor pot deveni mai clare în timp ce Seth continuă să prezinte materialul despre cadre în Evenimente de Masă. Dar, pe cât posibil îmi prezint efortul de a înţelege la momentul apariţiei lui, astfel încât fiecare persoană interesată să îl poată păstra în minte şi până la urmă să îşi scrie propia sa versiune pentru a o folosi mai departe. Jane a făcut acest lucru; am ajuns la conluzia că o citire zilinică a acestor “convingeri” ce privesc Cadrul 1 şi Cadrul 2 este într-adevăr valoroasă. Pe 26 Octombrie am scris:

“Am cea mai simplă şi profundă credinţă că orice doresc în această viaţă poate veni la mine din Cadrul 2. În Cadrul 2 nu există obstacole. Cadrul 2 poate creativ produce tot ceea ce doresc să am în Cadrul 1 – sănătatea mea excelentă, pictatul şi scrisul, relaţia mea excelentă cu Jane, propia sa spontaneitate, luminoasa stare fizică şi creativitate, vânzările din ce în ce mai mari a tuturor cărţilor sale. Ştiu că toate aceste ţinte pozitive sunt rezolvate în Cadrul 2, indiferent de aparenta lor complexitate, şi că se pot arăta în Cadrul 1. Am cea mai simplă şi profundă credinţă că tot ceea ce doresc de la viaţă poate veni la mine datorită activităţiilor miraculoase ale Cadrului 2. Nu este nevoie să mă preocup cu detalii de orice tip deoarece ştiu că el posedă infinita capacitate creativă de a manevra şi produce orice pot să cer de la el. Credinţa mea simplă şi profundă în binele creativ al Cadrului 2 este tot ceea ce îmi este necesar.”

SESIUNEA 815, 17 DECEMBRIE 1977 9:22 P.M. SÂMBĂTĂ

(Încă o perioadă lungă de timp – 10 săptămâni de data aceasta- u trecut de la ultima sesiune Seth pentru Evenimente de masă. De vreme ce aceasta este a treia asemenea pauză între sesiuni de cărţi, se pare că eu şi Jane ne-am obişnuit deja cu idea. De fapt, eu sunt mai îngrijorat decât ea de aceste lungi intervale. Aş dori să urmăresc o strădanie de la început până la sfârşit într-o manieră rezonabilă şi directă. Atunci când sesiunile nu merg în aceea direcţie mă simt puţin neliniştit, în acelaşi timp realizând că un număr de factori compensatorii pot conlucra. În acest caz, două noţiuni distincte, una factuală şi alta filozofică, m-au ajutat să mă liniştesc

(Prima, în timpul acelei pauze de 10 săptămâni Seth-Jane au ţinut o serie de 18 sesiuni excelente - ce încă o dată nu au fost dictare pentru Evenimente de masă. A doua, dacă păstrezi în minte ideile lui Seth despre timpul simultan, că în esenţă totul se întâmplă simultan [chiar şi luând în calcul afirmaţia lui Seth că timpul “este pentru mine încă o realitate de un oarecare tip”], atunci puţin contează cât de lungi sunt pauzele între sesiuni; nu există nici o separare reală; dictarea la orice subiect sau proiect poate fi reluată atunci când toţi cei implicaţi – Jane, Seth şi eu – alegem să facem acest lucru şi va fi ca şi cum pauza nu a existat vreodată. Deoarece în transă Jane va fi din nou în acord cu Seth în acel mediu aproape “lipsit de timp” în care îşi desfăşoară o mare parte din existenţa sa.

(Aşadar, am decis ca pur şi simplu să mergem împreună cu tot ceea ce Evenimente de masă implică în termeni de lungime, fie că acea lungime este măsurată în timp sau în număr de sesiuni. Nu avem de gând să îl întrebăm pe Seth când va fi gata cartea. L-am rugat să dicute despre conceptele de Cadru 1 şi Cadru 2 iar el a promis că va face acest lucru; a avut multe de spus în materialul ce nu aparţine cărţii, material pe care Jane l-a transmis atunci când a fost ţinută sesiunea 814.

(Cât pentru acum: Am terminat cu suplimentele pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”- ceea ce înseamnă că încă mai am un număr de note pentru sesiunile de carte pe care vreau să le scriu, cât şi la fel de multă muncă pentru notele introductive şi pentru Epilog. Imediat după ce la începutul lui Octombrie Tarn Mossman ne-a sugerat să construim o carte în jurul visului ei despre Emir², Jane a început să lucreze la acel proiect cu entuziasmul ei obişnuit. Visul a devenit Capitolul 1 al cărţii şi a inspirat restul cărţii; în timp ce scrie povestea ea se distrează foarte mult şi îi trimite lui Tarn capitol după capitol, în timp ce iasă din maşina ei de scris – o metodă ce nu a mai urmat-o până acum. Nu ştie cât de lung va fi Emir. Spre sfârşitul lui Octombrie ea a semnat contractul pentru publicarea lui James şi a trimis manuscrisul final la sfărşitul lui Noiembrie. În afara faptului că scrie şi lucrează la un ziar local, Sue Watkins este aproape de a termina partea ei de muncă- tipărirea manuscrisului final pentru cartea Seth: Psihicul; incă mai trebuie să lucreze mai mult timp la câteva note. Sue a fost de asemenea de acord ca anul următor să mă ajute să dactilografiez notele şi materialul suplimentar pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută.”

(În timp ce eram ocupaţi cu strădaniile noastre, zilele scurte, minunat colorate şi deseori calde ale lui Octombrie au trecut în Noiembrie, devenind din ce în ce mai reci; după Ziua Recunoştiinţei deja a căzut ceva zăpadă; iar acum, în câteva zile va sosii Iarna [în jurul lui 22 Decembrie]. Am greblat, am stivuit lemn în garaj, am instalat ferestre împotriva furtunii şi m-am asigurat că este pregătită pentru vremea rece casa noastră de pe deal.

(Încă ţinem sesiunile în serile de Luni şi Sâmbătă, aceasta fiind rutina pe care am iniţiat-o după ce sesiunea 805 a fost ţinută cu câteva luni în urmă [pe 16 Mai]. În timp ce ne-am aşezat pentru sesiunea din această seară Jane mi-a spus- cumva spre surpriza mea- că a simţit că Seth va oferi ceva material pentru Evenimente de Masă. Totuşi, nu era foarte sigură. Astăzi a recitit sesiunile sale pentru carte. Apoi:)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Nu vreau să vă şochez, dar dictare – continuare a ultimului nostru capitol (2:”Meditaţii de masă, “ etc.)

(Cu ceva umor:) Ruburt şi Joseph au cumpărat recent un televizor color, aşadar lumea lor de la televizor nu mai este în alb şi negru. În diverse momente am folosit televiziunea ca şi o analogie şi aş vrea să fac din nou acest lucru, pentru a arăta căile prin care evenimentele fizice sunt formate şi pentru a încerca să descriu multiplele metode folosite de indivizi atunci când aleg aceste evenimente specifice ce vor fi întâlnite personal.

Nu numai că televiziunea serveşte ca un mijloc de masă pentru meditaţia în comun ci de asemenea prezintă câteva vise confecţionate, extrem de detaliate, în care fiecare telespectator poate să participe într-o oarecare măsură. Vom folosi câteva diferenţieri aici, aşadar voi introduce termenii “Cadrul 1” şi “Cadrul 2” pentru a clarifica discuţia.

Vom numi lumea, aşa cum o experimentezi fizic, Cadrul 1. De exemplu, în Cadrul 1 tu te uiţi la programe de televizor. Tu ai la dispoziţie multe canale. Ai propiile tale programe favorite. Urmăreşti anumite scene sau actori. Priveşti toate aceste drame, de abia înţelegând cum apar pe televizorul tău. Totuşi, eşti sigur că dacă cumperi un televizor el îşi va îndeplini corect sarcinile, fie că eşti sau nu familiarizat cu electronica. Punct.

Tu schimbi canalele, iar rezultatul acestei acţiuni este previzionabil. De exemplu, programul Canalului 9 nu apare brusc în programul Canalului 6. Chiar actorii înşişi, luând parte în asemenea drame, aproape că nu au nici un habar despre evenimentele ce sunt implicate pentru ca propiile lor imagini să apară pe ecranul de la televizor. Treaba lor este să joace, luând de bun faptul că tehnicienii îşi fac datoria.

Acum, undeva acolo se află un director de program ce trebuie să se ocupe de întreaga realizare a unui program de televiziune. Spectacolele trebuie să fie realizate în timp util, iar actorilor să li se stabilească rolurile. Directorul nostru ipotetic va ştii ce actori sunt disponibili, ce actori preferă roluri dificile, care dintre ei vor fi eroi sau eroine, ce zâmbet de Don Juan o va prinde în plasă pe fată – şi în general cine joacă rolul băiatului bun sau a băiatului rău.

Nu este nevoie de revizuirea mea în detaliu a nenumăratelor evenimente ce trebuie să apară astfel încât să te poţi uita la programul tău favorit. Apeşi un buton şi imediat apare, deşi toată munca din fundal îţi este necunoscută. Tu o iei de bună. Treaba ta este de a alege programele pe care vrei să le vizionezi. Bineînţeles, mulţi alţii se uită la aceleaşi programe şi totuşi, fiecare persoană va reacţiona individual.

(9:40.) Pentru un moment haideţi să ne imaginăm că evenimentele fizice apar în aceeaşi manieră – că tu le alegi pe acelea ce vor strălucii pe ecranul experienţei tale. Tu eşti destul de familiarizat cu evenimentele propiei tale vieţi, deoarece eşti propiul tău erou sau eroină principală, răufăcător sau victimă, sau orice altceva. La fel cum înainte să observi un program nu ştii ce se întâmplă în studioul de televiziune, la fel nu ştii ce se întâmplă în cadrul creativ al realităţii pănă când nu experimentezi evenimentele fizice. Vom numi vastul, “inconştientul” studio mental şi universal Cadrul 2.

În această carte voi încerca să îţi spun ce se întâmplă în spatele scenei – să îţi arăt mijloacele prin care îţi alegi zilnicele programe fizice şi să descriu cum aceste alegeri personale se amestecă şi fuzionează pentru a forma o realitate de masă. Pentru moment, ne vom întoarce la televizorul nostru. Poţi închide un program ce te supără. Poţi alege să cumperi sau să nu cumperi un produs a cărui calităţi sunt lăudate. Televiziunea îţi prezintă o oglindă a societăţii tale. Ea reflectă şi rereflectă prin milioane de case giganticele vise şi frici, speranţa şi teroarea evenimentelor, chiar şi a celui mai izolat individ.

Televiziunea interacţionează cu vieţile voastre, dar nu determină vieţiile voastre. Ea nu cauzează evenimentele pe care le înfăţişează. Datorită credinţei voastre sporite în tehnologie, multor oameni deseori li se pare că televiziunea cauzează violenţă, sau o dragoste pentru supramaterial-ism, sau o “morală slăbită”. Televiziunea reflectă. Într-un fel, ea nici măcar nu distorsionează, deşi poate reflecta distorsiuni. Scriitorii şi actorii dramelor de la televizor sunt conectaţi la “mintea de masă”. Ei nu sunt lideri sau adepţi. Ei sunt oglinzi creative, cu acuitate conştiente de generalele modele emoţionale şi psihice ale vremii.

De asemenea, ei fac alegeri în ceea priveşte piesele în care vor juca. Fiecare are propiul său rol favorit, chiar dacă rolul este, de exemplu, cel al unui rebel. Bineînţeles, pentru actori rolurile lor devin părţi puternice ale experienţelor personale, în timp ce aceia care supraveghează piesele au rolul de observatori.

Prin ziarele şi revistele tale tu eşti conştient de dramele, ştirile şi alte programe ce sunt în prezent oferite. În acelaşi mod tu eşti conştient, în general vorbind, de “programele” ce sunt fizic prezentate în propia ta ţară şi peste tot cuprinsul lumii. Tu decizi în care dintre aceste aventuri vrei să iei parte – şi pe acelea le vei experimenta în viaţa normală sau în Cadrul 1.

Mecanismele interne ce au avut loc înaintea experienţei tale se vor desfăşura în vastul studio mental al Cadrului 2. Acolo, toate detalile vor fi aranjate, toate aparentele întâlniri întâmplătoare, inexplicabilele coincidenţe ce ar trebui să apară până ca un eveniment fizic dat să se desfăşoare.

Ia o pauză.

(10:02 până la 10:19.)

La un nivel conştient, şi doar cu rezervele tale conştiente nu ţi-ai putea ţine în viaţă corpul pentru o singură oră. Nu ai ştii cum să faci acest lucru, deoarece viaţa ta curge prin tine spontan şi automat. Tu consideri detalile ca fiind adevărate – respiraţia, mecanismele interioare de hrănire şi eliminare, circulaţia şi întreţinerea continuităţii tale psihologice. Toate acestea sunt rezolvate pentru tine în ceea ce eu am numit Cadrul 2.

În aceea privinţă, cu siguranţă totul se desfăşoară în avantajul tău. Într-adevăr, deseori cu cât mai îngrijorat devii faţă de corpul tău, cu atât mai puţin fluid va funcţiona. În spontaneitatea funcţionării corpului tău evident că există un simţ fin al ordinei. Atunci când deschizi televizorul imaginea pare să apară de nicăieri pe ecran – şi totuşi, acea imagine este rezultatul unei ordine precis focalizate.

Actorii vizitează agenţii de recrutare astfel încât ei ştiu ce piese vor avea nevoie de serviciile lor. În visele tale tu vizitezi “agenţii de recrutare”. Tu eşti conştient de diversele piese ce sunt luate în considerare pentru producţia fizică. Aşadar, în starea de vis, deseori te familiarizezi cu drame ce sunt de o natură probabilă. Dacă este arătat suficient interes, dacă suficienţi actori aplică, dacă sunt acumulate îndeajuns de multe resurse, piesa va merge înainte. Atunci când te aflii în altă stare de conştiinţă decât cea normală, tu vizitezi agenţia creativă interioară în care toate producţiile fizice trebuie să îşi aibă începutul. Tu te întâlneşti cu alţii, ce datorită propiilor motive sunt interesaţi de acelaşi tip de dramă. Urmărind această analogie, tehnicienii, actorii, scriitorii, toţi se adună – numai că în acest caz rezultatul va fi un eveniment viu mai degrabă decât unul televizat. Aici sunt planificate filme cu dezastre, programe educaţionale, drame religioase. Toate acestea vor fi întâlnite în plină floare, în realitatea fizică.

Asemenea evenimente apar ca un rezultat al credinţelor, dorinţelor şi intenţiilor individuale. Nu există întâlniri întâmplătoare. Nici o moarte şi nici o naştere nu apare întâmplător. Într-un fel, nici un act nu este privat. Sistemele tale de comunicare aduc în sufrageria ta notificări ale evenimentelor ce apar pe tot cuprinsul lumii. Totuşi, sistemul lărgit de comunicări interioare este mult mai puternic în întindere, iar fiecare act mental este imprimat în ecranul multidimensional al Cadrului 2. Acel ecran este disponibil tuturor, iar în alte nivele de conştiinţă, în special în stadiile somnului sau ale visului, evenimentele acelei realităţi interioare sunt mereu prezente şi uşor accesibile, la fel cum sunt evenimentele fizice atunci când eşti treaz.

(10:40.) Este ca şi cum Cadrul 2 conţine un serviciu infinit de informaţii ce te pun instant în contact cu orice cunoştiinţe ai nevoie, ce stabilesc circuite între tine şi alţii, ce calculează probabilităţi cu o viteză uimitoare; nu cu detaşarea unui calculator ci cu o intenţie iubitoare ce are cele mai bune scopuri în minte – ale tale şi ale tuturor celorlalţi indivizi.

Aşadar, nu poţi obţine ceea ce vrei în detrimentul altuia. Nu poţi folosi Cadrul 2 pentru a forţa un eveniment asupra altei persoane. Înainte ca un scop dorit să devină experimentat fizic anumite condiţii trebuie îndeplinite.

(10:45.) Oferă-ne un moment. . .

Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă iar în acelaşi timp să menţinem propiile discuţii şi să îţi răspund oricăror întrebări pe care le-ai putea avea. Totuşi, pentru această carte nu vreau să folosesc materialul despre Cadrul 2 într-o manieră mai generală. ³ Îl poţi folosi [sau orice alt material pe care îl doreşti], dar această carte nu se va fundamenta pe acea informaţie.

(Echilibrul sesiuni este afectat. Seth a spus noapte bună la 11:12 P.M.)