Traduceri din Seth

SESIUNEA 820, 13 FEBRUARIE 1978, 9:40 P.M., LUNI

(În această dimineaţă am trimis editurii Prentice-Hall al optulea şi ultimul capitol din cartea lui Jane, Educaţia lui Emir în folosirea corespunzătoare a puterilor magice.

(Sesiunea 819 ce a fost ţinută în seara duminicii trecute, nu avea deloc legătură cu Evenimente de Masă. Totuşi, din punctul nostru de vedere, sesiunea din această seară are legătură, şi datorită câtorva motive acest lucru va deveni evident pe măsură ce este citită. Cu toate acestea Seth nu a numit-o dictare.

(Ieri la prânz i-am sugerat lui Jane să construiască o scurtă carte din materialul despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 oferit de Seth atunci când ne-a prezentat conceptul într-o sesiune privată, în 17 Septembrie, 1977. De atunci am ţinut 31 de sesiuni private, sau care nu aparţin unei cărţi, iar o parte dintre ele conţin informaţii despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 – mare parte fiind legate de cele prezentate în Evenimente de Masă. M-am gândit că Jane ar putea lua în considerare un asemenea proiect de carte în timp ce lucrează la propriile cărţi. Într-un fel, sugestia mea era de a încerca să facem ceva cu obiceiul lui Seth de a produce cărţi în interiorul cărţilor, după cum am discutat în notele introductive pentru Sesiunea 814; dar Seth este atât de fecund încât se pare că nu vom reuşi niciodată să publicăm tot materialul său.

(Jane a arătat mai mult interes ideii mele decât speram şi a petrecut după-amiaza uitându-se peste aceste sesiuni private. În timp ce orele treceau ea a reacţionat la informaţiile transmise de Seth, devenind din ce în ce mai detaşată şi relaxată. Mi-a spus că “se simţea straniu”. Totuşi, a dorit să încerce o sesiune. La 9:30 am început să aşteptăm. Apoi, fără cuvinte de bun venit:)

Acum: Ce frumos că ţi-ai amintit încă o dată de Cadrul 2.

Într-o oarecare măsură, materialul despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 este bineînţeles un exemplu al întregii idei, deoarece în sesiuni primeşti o bună parte de informaţii ce nu sunt dictare pentru carte – pur şi simplu deoarece, deşi cărţile noastre sunt extrem de libere, ele trebuie totuşi să se asemene ideilor tale despre ceea ce sunt cărţile.

Chiar şi conceptele voastre de creativitate sunt în mod necesar influenţate de gândirea corespunzătoare Cadrului 1, aşadar sesiunile noastre într-adevăr urmează un model mai mare decât acela, oferindu-ţi anumite perspective din diverse puncte de vedere, atât în dictarea de carte cât şi în alte materiale. Într-o oarecare măsură, poate fi găsit un model creativ mai extins al materialului, ce într-adevăr există şi este simţit, dar cu toate acestea el nu este în mod direct perceput, deoarece tu eşti limitat în a-l percepe bucată cu bucată.

Am spus că actele de creativitate se apropie cel mai bine de activităţiile Cadrului 2, deoarece acele acte întotdeuna implică salturi de credinţă şi insipiraţie, cât şi străpungerea barierelor.

Fiecare dintre cărţile noastre se adaugă celorlalte. Mă refer şi la cărţile lui Ruburt – şi bineînţeles la cărţile ce în termenii voştrii nu au fost până acum scrise; aşadar cărţile viitoare le influenţează pe cele despre care credeţi că au fost scrise în trecut. Încă o dată, deşi apar în timpul vostru, conţinutul cărţilor vine din afara timpului vostru.

Atunci când scrieţi o carte obişnuită vă inspiraţi din asocieri, memorii şi evenimente care vă sunt cunoscute vouă, ce probabil le-aţi uitat dar care apar brusc în minte ca un răspuns al intenţiilor voastre, cărţi care urmăresc asocierile voastre. Atunci când un artist pictează un peisaj, inconştient el ar putea să compare sute de peisaje privite în trecut, într-o multitudine de nuanţe aparent uitate care ţâşnit asupra ierbii sau a pomilor, sau ar putea să caute o nouă combinaţie creativă. Arta este focusul său, astfel încât el extrage din Cadrul 2 toate acele date adecvate ce sunt necesare pentru pictura sa. Nu doar o singură tehnică este folosită, ci întreaga experienţă vizuală a vieţii sale.

Cadrul 2 implică o activitate creativă mult mai vastă, în care viaţa voastră este arta utilizată – în care toate ingredientele necesare pentru succesul ei sunt disponibile acolo. Atunci când creezi un produs sau o operă de artă, rezultatele vor avea o mare legătură cu ideile voastre despre ce este produsul, sau ce este opera de artă – astfel că, ideile voastre despre viaţa voastră, sau viaţa în sine, de asemenea vor avea mare legătură cu experienţa voastră a ei ca o artă în viaţă.

Dacă crezi în legile cauzei şi efectului, aşa cum sunt ele acceptate, sau în legile polarităţii, aşa cum sunt şi ele acceptate (şi explicate într-o scrisoare pe care am primit-o azi), atunci veţi fi imobilizaţi de acele legi, deoarece ele reprezintă tehnica voastră artistică. Veţi crede că trebuie să le folosiţi pentru ca, să zicem, picta portretul viu al vieţii voastre. Aşadar, vă veţi structura experienţa voastră, extrăgând din Cadrul 2 doar ceea ce se potriveşte. Nu veţi deţine “tehnica” de a atrage alte experienţe, şi atât timp cât rămâneţi la o singură tehnică tabloul vieţiilor voastre va avea mai mult sau mai puţin o anumită monotonie.

Încă o dată, scriitorul sau artistul aduce în munca sa mai mult decât simpla abilitate de a scrie sau de a picta. Într-un fel sau altul, toată experienţa sa este implicată. Atunci când în principal îi acordaţi atenţie Cadrului 1, este ca şi cum aţi învăţat să scrieţi propoziţii simple în care un cuvânt este cu acurateţe aşezat după cel de dinaintea lui. Încă nu a-ţi învăţat adevărata expresivitate. În viaţa voastră scrieţi propoziţii ca “Uite-l pe Tommy cum fuge”. Mintea ta nu abordează cu adevărat conceptele ci doar simpla percepţie a obiectelor, astfel încât puţină imaginaţie este prezentă. Poţi preciza locaţia obiectelor în spaţiu şi poţi comunica cu alţii într-o manieră similară, întărind proprietăţiile fizice, evidente pe care alţii de asemenea le percep.

În aceşti termeni şi folosind analogia noastră, recunoaşterea Cadrului 2 v-ar conduce din acel punct către producţia artei sublime, unde cuvintele ajută la exprimarea nu numai a ceea ce este vizibil ci şi a ceea ce este nevizibil – nu numai a faptelor ci şi a sentimentelor şi emoţiilor – unde cuvintele însuşi evadează modelelor lor consecutive, trimiţând emoţiile în tărâmuri ce sfidează atât spaţiul cât şi timpul.

(10:13.) În orice timpuri oamenii au avut asemenea momente, şi totuşi, fiecare realitate privată îşi are existenţa într-o creativitate eternă din care, încă o dată, lumea ta ţâşneşte.

Nu este ca şi cum acea realitate mai vastă ar fi cu desăvârşire închisă percepţiei tale, deoarece nu este. Într-o oarecare măsură ea este pretutindeni aparentă în experienţa personală a fiecărui individ şi este în mod evident exprimată prin însăşi existenţa lumii tale. Într-un fel sau altul, religiile întotdeuna au perceput-o, deşi încercarea de a interpreta acea realitate în termenii faptelor recunoscute de către oameni este menită a o distorsiona.

Oferă-ne un moment . . . Aşadar, lumea voastră este rezultatul unei aventuri creative multidimensionale, o operă de artă prezentată în termeni ce vă sunt aproape imposibil de înţeles în momentul actual, în care fiecare persoană sau creatură, fiecare particulă, îşi joacă rolul. Încă o dată, în Cadrul 2 fiecare eveniment este cunoscut, de la căderea unei frunze până la dispariţia unei stele, de la experienţa celei mai mici lăcuste într-o zi de vară până la oribila ucidere a unui individ pe o stradă a oraşului. Într-un într-un model mai extins de activitate, fiecare dintre aceste evenimente îşi are propriul înţeles. Acel model nu este despărţit de realitatea voastră, nu este vârât cu forţa asupra voastră, nu este separat de experienţa voastră. Deseori pare a fi aşa deoarece îţi compartimentezi experienţa atât de mult încât te îndepărtezi automat de asemenea cunoştiinţe.

Creativitatea nu se ocupă cu compartimente. Ea înlătură toate barierele. Totuşi, chiar şi oamenii care sunt implicaţi în munca creativă deseori aplică intuiţile şi cunoştiinţele adiţionale doar artei lor – şi nu vieţilor lor. Punct. Ei se retrag înapoi la cauză şi efect.

Încă o dată, viaţa voastră din Cadrul 1 este fundamentată pe ideea că energia voastră este limitată, că ea se va epuiza şi că un anumit consum de energie va produce o cantitate anume de rezultate – cu alte cuvinte, că efortul practic de un anumit tip va produce cele mai bune rezultate. În acelaşi mod, oamenii cred că energia universului se va epuiza. Toate acestea sunt deduse din “faptul” că nici o energie nouă nu este inserată în lume. Prin urmare, sursa lumii pare să nu mai existe, uzându-se în efortul de a produce fenomene fizice. În lumina unei asemenea gândiri, existenţa Cadrului 2 pare a fi o imposibilitate.

În schimb, energia vieţii este inserată constant în lumea voastră, într-un mod ce nu are nimic de a face cu aşa zisele legi fizice. Am spus (acum 14 ani în urmă) că universul se extinde aşa cum o idee se extinde, şi exact la acest lucru mă refer acum.

Viaţa lărgită a fiecărei creaturi există în acel cadru ce “iniţial” i-a dat naştere, iar într-o manieră extinsă de a vorbi, fiecare creatură, indiferent de vârsta sa, este în mod constant renăscută. Camuflez toate acestea în termenii realităţii cunoscute de către lumea voastră, ceea ce înseamnă că abordez proprietăţiile locale ale Cadrului 2 aşa cum îşi au ele impactul asupra experienţei tale.

(Pauză la 10:39.) Odihneşte-ţi degetele.

Foarte probabil va trebui să terminăm această sesiune, deoarece există puncte unde traducerea devine foarte dificilă. Amândoi vă aflaţi într-un moment în care sunteţi gata să mergeţi din nou înainte, unde informaţia oferită vă prinde din urmă, astfel încât pot exista reînoite explozii de înţelegere, experienţe de vis şi alte asemenea evenimente.

Sfârşitul sesiunii.

(“Îţi mulţumesc, Seth.”)

(10:43 P.M. “A fost foarte neobişnuit, a spus Jane atunci când a terminat excelenta transmisie pentru Seth. Am fost surprins să observ că arăta mai mult decât neliniştită.” Aceasta este prima oară când s-a întâmplat un asemenea lucru: Am început să mă simt cu adevărat bolnavă, ca şi cum materialul mi-a venit de hac în timp ce îl oferea. Spre sfârşit a existat o tensiune, ce avea legătură cu lucrurile pe care nu le puteam traduce. Este ca şi cum eram pe punctul de a primi ceva material important despre care nu am mai auzit înainte. Încă mă simt la fel . . . . )

(Poate că sentimentele mele nu au fost cauzate de orice lucru, ci de o oarecare accelerare către o stare pe care nu o puteam atinge, mai degrabă decât orice destăinuire importantă cu privire la lume, “ a spus Jane puţin mai târziu. ” Dar chiar m-am simţit bolnavă atunci.”

( Comentariile ei se potrivesc foarte bine cu afirmaţia de sfârşit a lui Seth despre dificultatea traducerii; altfel, nu am putut găsi un motiv pentru reacţiile sale din sesiunea pentru material. I-am spus că toate intuiţiile necesare vor veni mai târziu către ea. Într-adevăr părea că starea ei neobişnuită îşi avea originea în sentimentele sale din acea după amiază şi dimineaţă.)