Blogger Template by Blogcrowds

El (o reîncarnare a lui Jane de pe teritoriul Turciei) a folosit sabia… şi a purtat războaie împotriva lumii creştine. El îl cunoştea pe Pete Stersky (un student al cursurilor ESP) care în acel moment era un dansator, o femeie.

Voi doi (adică Rob şi Jane) aţi fost extraordinar de apropiaţi, uniţi printr-o camaraderie masculină mult mai intensă decât cele din timpurile actuale. Conform definiţiilor voastre şi prin prisma lor el era un fanatic, luptând împotriva creştinilor datorită unor raţiuni religioase, politice şi economice. Îi era frică de Roma şi o ura. Nu este deloc o coincidenţă faptul că părintele Traynor obişnuia să citească Don Juan de Austria (în Şcoala Catolică la care Jane a fost înscrisă), deoarece ei se cunoşteau dintr-o viaţă trecută. 

Ruburt pretindea supunere absolută. El trăia pentru cauză. Mulţi au fost ucişi de sabia sa. Energia sa era infinită şi era convins de ţelul său. Spre sfârşitul unei vieţi lungi a început să aibă îndoieli. Viaţa era ieftină. Oferă-ne un moment.

El se îmbăta de glorie naţionalistă atunci când îşi omora duşmanii. Fiecare moarte era un triumf pentru cauză. Nu sunt sigur dacă cuvântul este Tătar. Tu i-ai fost loial şi considerai camaraderia dintre doi bărbaţi ca fiind sacră – dar ai devenit dezgustat de faptul că el îşi conducea oamenii către distrugere.

El a murit, şi s-a reîntors în persoana următorului conducător – acest lider văzând dezintegrarea definitivă a Imperiului Otoman. În această existenţă el a simţit că a condus un întreg popor pe un drum greşit, pentru o cauză în care cândva a crezut întru totul şi şi-a oferit întreaga loialitate.

El era hotărât să îşi păstreze puterea de a-i guverna pe oameni până în momentul când urma să fie convins, dacă avea să fie vreodată, de justeţea cauzei sale. El a condus armate, deseori întrebându-se care era ţelul. În acea viaţă el a cunoscut-o pe Sue, aceasta fiind personalitatea care a luat naştere din interacţiunea lor.

Poţi lua o pauză

10:30 Jane şi-a reamintit de material. De asemenea, a văzut imagini. În timpul pauzei a recepţionat o serie de imagini cu primul conducător, setos de sânge şi vesel în timp ce omora. O sabie mare, dinţi albi şi piele de culoare închisă. ”Absolut convins de viziunea sa. Cred că îl percep a fi mai mare decât viaţa, deoarece mi-l imaginez înconjurând toată Europa purtând scutul său imens.” Jane a perceput aceste imagini sau impresii în partea stângă a sa.

Acesta este unul din motivele pentru care în această viaţă ea este atât de îngrijorată, îndepărtându-i pe oameni de creştinism, aşa cum a mai făcut-o în vieţi anterioare. În prima dintre cele două vieţi, într-o oarecare măsură amândoi aţi experimentat ideile voastre despre adevăr prin intermediul forţei, al forţei fizice. Folosirea puternicei forţe fizice a fost direcţionată intenţionat. Aţi experimentat ideile voastre despre adevăr într-un context complet diferit, la fel cum făceau majoritatea oamenilor din Europa acelor vremuri, şi în momentul de faţă, câţiva oameni din diferite regiuni ale lumii.

Aşadar, eraţi în pas cu ceea ce se întâmpla în jurul vostru. Lumea întreagă experimenta mai mult sau mai puţin folosirea forţei brute ca o metodă acceptată de a impune idei. Orice altă variantă era o excepţie. Există câteva conexiuni cu viaţa sa din prezent, viaţă în care Ruburt şi-a ales ca mamă o femeie neajutorată. Nu numai că nu putea să o atace, dar se mai afla şi într-o situaţie în care trebuia să o slujească.

Femeia care era mama sa avea o legătură cu alt lider – încerc să nu distorsionez ceea ce recepţionez, s-ar putea să trebuiască să verifici informaţia mai târziu – cred că este Charlemagne, Ruburt omorându-l în luptă după ce el însuşi a fost rănit. Cei doi erau duşmani înverşunaţi. Prin urmare, Ruburt s-a plasat într-o poziţie în care violenţa nu putea fi folosită.

Mama lui Jane a avut o înclinaţie specială către a mutila prizonieri şi prin urmare a ales acea situaţie de viaţă – nu ca o pedeapsă ci pentru a înţelege experienţa – şi pentru a-şi dezvolta abilităţiile în aceste condiţii.

Ruburt a avut dificultăţi în momentul când nu se afla într-o poziţie de putere, deoarece oamenii vor începe din nou să îl asculte şi el trebuia să fie sigur ca mesajul său să fie unul adevărat. 

Personalitatea, şi spune-i lui Ruburt acest lucru, a trăit conform propriilor principii, a avut o dragoste simplă pentru natură şi le-a insuflat oamenilor eroism, conform împreujurărilor alese. În a doua existenţă pe care am menţionat-o el a fost din nou un conducător, dar a înţeles natura duală a puterii şi i-a lăsat pe Creştini să învingă. Într-un fel, el le-a transmis povara. Timp de câteva secole ei aveau să se lupte cu ea. 

Dacă nu ar fi făcut acest lucru, istoria lumii aşa cum o cunoaşteţi voi, ar fi fost destul de diferită. Imperiul Otoman a sfârşit prin a fi deposedat de puterea sa în mod premeditat, natura înşelătoare a puterii fiind oferită Creştinismului; iar prin această acţiune prietenul nostru şi-a salvat oamenii de la un viitor probabil în care aspectele neplăcute ale puterii i-ar fi dominat.

El a alungat ispita. Mai am de făcut o mică precizare, aceea că Hitler a reprezentat o străpungere dintr-o realitate probabilă – un fenomen extrem de interesant. El era o personalitate care ar fi trebuit să se nască în acele vremuri, dar nu a făcut-o. Într-o oarecare măsură el era asemenea unei proiecţii în timp, apărând total nepotrivit în altă perioadă istorică, un canal psihologic ce a fost adus în existenţă de către un fenomen care din punct de vedere psihologic poate fi comparat cu un fenomen natural, de exemplu un vulcan.

Făcând o analogie, majoritatea evenimentelor sunt la fel de intense. (Jane şi-a ridicat bricheta.)

Energia acelor vremuri, divergenţele între Creştinism şi Orient au generat o asemenea energie -  şi foarte simplu spus- acea perioadă nu a putut să îl cuprindă pe Hitler, aşadar el s-a manifestat în viitor, conform definiţiilor voastre.

0 comentarii:

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire