Traduceri din Seth

CAPITOLUL 3

Miturile şi Evenimentele Fizice.

Mediul Interior în Care Societatea Există

SESIUNEA 817; 30 IANUARIE 1978 9:35 P.M. LUNI

Afirmaţia lui Seth de la sfârşitul dictării pentru sesiunea 815, “Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă” arăta bunele sale intenţii dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Într-o oarecare măsura eu şi Jane am lăsat sezonul sărbătoriilor să se amestece în munca noastră, iar Sesiunea 816 ce a apărut cu o zi după Crăciun nu a avut deloc legătură cu munca la această carte. Apoi, începând cu Ianuarie am ţinut 8 sesiuni ce aveau legătură cu întrebările pe care le-am ocolit pentru o perioadă lungă de timp; unele erau personale iar altele nu erau. Totuşi, am păstrat rutina de a ţine sesiuni în zilele de Luni şi Duminică şi ne-am păstrat ocupaţi cu celălalte proiecte ale noastre.

(De asemenea, am experimentat o lună de iarnă foarte rece, inclusiv o serie de gigantice furtuni de zăpadă în săptămâna ce de abia s-a terminat – “cea mai era din ultimii 10 ani”, după cum am scris într-o notă a sesiunii private de Duminica trecută.)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Un nou capitol (3) ce se va numi: “Miturile şi Evenimentele Fizice” (Pauză lungă.) Apoi: “Mediul Interior în care Societatea Există.”

Oferă-ne un moment. . . Înainte să discutăm despre rolurile private ale

bărbatului şi femeii în natura evenimentelor de masă – indiferent care sunt acestea – trebuie ca prima oară să ne uităm la mediul în care aceste evenimente apar reale şi concrete. Marea mişcare a evenimentelor naturii poate fi înţeleasă doar dacă ne uităm într-o porţiune a realităţii lor ce nu îţi este vizibilă. Aşadar, vrem să examinăm puterea lăuntrică a fenomenelor naturale.

Un cercetător ce examinează natura îi studiază exteriorul, observând partea exterioară a acesteia. Chiar şi munca de cercetare ce studiază atomii şi moleculele, sau particulele [teoretice²] mai rapide decât lumina, are legătură cu natura de particulă a realităţii. De obicei, cercetătorul nu caută inima naturii. Iar cu siguranţă nu urmăreşte să studieze sufletul ei.

Toată existenţa este manifestare de energie – o manifestare emoţională a energiei. Omul poate interpreta vremea în termeni de presiune a aerului sau curenţi de vânt. În efortul său de a înţelege cutremurele, el se poate uita după liniile de falie. Toate acestea funcţionează la un oarecare nivel şi într-o oarecare măsură. Totuşi, din punct de vedere emoţional psihicul omului nu este numai o parte a mediului său fizic ci este şi intim conectat cu toate manifestările naturii. Folosind termenii introduşi în capitolul precedent, voi spune că identificarea emoţională a omului cu natura este o realitate puternic simţită în Cadrul 2. Iar acolo trebuie să căutăm răspunsurile ce privesc relaţia omului cu natura. Acolo, în Cadrul 2, natura psihicului apare destul de clar, astfel încât mişcările şi ritmurile sale pot fi înţelese. Manifestările energiei psihice urmează ritmuri emoţionale ce nu pot fi măsurate cu dispozitive sau instrumente, oricât de fine.

De ce este un om omorât şi nu altul? De ce un cutremur tulbură o zonă întreagă? Care este relaţia dintre individ şi asemenea evenimente de masă ale naturii?

Înainte să începem să luăm în considerare asemenea întrebări, trebuie să privim încă o dată lumea noastră şi să îi stabilim sursa, deoarece cu siguranţă sursa sa şi cea a naturii coincid. De asemenea, în jurul acestei linii şi pe parcursul cărţii va trebui să facem câteva distincţii între evenimentele şi interpretarea voastră a lor.

În mod sigur pare că lumea ta este concretă, reală, stabilă şi că viaţa sa zilnică se sprijină pe evenimente şi fapte cunoscute. Tu faci o diferenţiere clară între fapt şi fantezie. Tu iei de bună regula că, cunoaşterea ta curentă cât şi cea a oricărei alte persoane se sprijină pe datele ştiinţifice, date ce sunt incontestabile. În mod sigur dezvoltarea tehnologică pare să se fi construit cât se poate de sigur pe un corp de idei concrete.

Ideile lumii, fanteziile şi miturile par a fi mult despărţite de experienţa obişnuită – cu toate aceastea, tot ceea ce ştii sau experimentezi îşi are originea în dimensiunea creativă pe care eu o numesc Cadrul 2. Într-o manieră, lumea ta reală răsare dintr-un mănunchi de fantezie, mit şi imaginaţie, din care toate accesorile tale detaliate ies la suprafaţă. Aşadar, ce este mitul şi la ce mă refer atunci când folosesc acest termen?

Mitul nu este o distorsiune a unui fapt ci izvorul prin care faptul trebuie să apară. Mitul necesită o înţelegere intrinsecă a naturii realităţii îmbrăcată în termeni imaginativi şi conţine o putere la fel de viguroasă ca şi cea a naturii însăşi. Crearea de mituri este o caracteristică psihică naturală, un element psihic ce se combină cu alte asemenea elemente pentru a forma o reprezentare mitică a realităţii interioare. Acea reprezentare este folosită mai apoi ca şi un model după care sunt organizate civilizaţiile tale şi de asemenea ca un instrument de percepţie prin a cărei lentile tu interpretezi evenimentele personale ale vieţii tale în contextul lor istoric.

(10:06.) Bineînţeles, atunci când accepţi miturile le numeşti fapte, deoarece ele devin o parte a vieţii tale, a societăţiilor şi profesiilor tale, iar fundamentul lor pare aparent. Miturile sunt vaste drame psihice, mai adevărate decât faptele. Ele asigură un etern durabil teatru de realitate. Aşadar, trebuie clar înţeles că atunci când vorbesc despre mituri vreau să sugerez natura evenimentelor psihice a căror realitate durabilă există în Cadrul 2 şi formează modelele ce sunt mai apoi interpretate în lumea ta.

Dacă cineva este prins într-un dezastru natural, următoarele întrebări pot fi puse: “Sunt pedepsit de Dumnezeu, şi daca da din ce motiv? Dezastrul este consecinţa mâniei lui Dumnezeu?” În schimb, un cercetător ar putea întreba : ”Cu o mai bună tehnologie şi mai multe informaţii am fi putut cumva să previzionăm dezastrul şi astfel să salvăm multe vieţi?” El ar putea încerca să se disocieze de emoţie şi pur şi simplu să vadă dezastrul ca un efect al unei naturi impersonale ce nu ştie şi nu îi pasă ce aduce în calea sa.

Totuşi, în toate cazurile asemenea situaţii aduc instant în minte întrebări despre propia realitate a omului şi bineînţeles, despre legăturile sale cu Dumnezeu, planeta sa şi universul. El interpretează acele întrebări conform propiilor sale credinţe. Haideţi să ne uităm la o parte dintre ele.

Ia o pauză.

(10:18 până la 10:27.)

Acum: Miturile sunt fenomene naturale ce răsar din psihicul omului atât de sigur pe cât imensele lanţuri muntoase răsar din planeta fizică. Totuşi, realitatea lor adâncă există în Cadrul 2 ca material sursă pentru lumea pe care o cunoşti.

În aceşti termeni, marile religii ale civilizaţiilor voastre răsar din miturile ce îşi schimbă caracteristicile de-a lungul secolelor, aşa cum lanţurile muntoase se ridică şi coboară. Poţi vedea lanţurile muntoase. Ar fi ridicol să le ignori realitatea. Tu îţi vezi miturile cumva mai puţin direct şi totuşi ele sunt vizibile în toate activităţiile tale, iar ele formează structurile interioare ale tuturor civilizaţiilor tale cu multiplele lor părţi.

Aşadar, în aceşti termeni Creştinismul şi celălalte religii şi mituri ale tale au apărut ca un răspuns al unei cunoaşteri interioare ce este prea vastă pentru a fi îmbrăcată doar de fapte. De asemenea, în aceşti termeni ştiinţa are de asemenea o natură destul de mitică. Pentru unii dintre voi acest fapt poate fi mai dificil de perceput, de vreme ce pare să funcţioneze atât de bine. Alţii vor fi îndeajuns de dispuşi să vadă ştiinţa în caracteristicile sale mitice, dar vor fi reticienţi să vadă religia, aşa cum o cunoşti, în aceeaşi lumină. Totuşi, într-o măsură sau alta toate aceste idei îţi programează interpretarea ta a evenimentelor.

În această parte (a 2-a) a cărţii ne vom ocupa mai mult sau mai puţin cu evenimentele naturii, aşa cum le înţelegi tu. Încă o dată, unora li se va părea evident că un dezastru natural este cauzat de răzbunarea lui Dumnezeu, sau că cel puţin el exprimă un îndemn divin la pocăinţă, în timp ce alţii vor considera că o asemenea catastrofă are un caracter complet natural, impersonal şi [destul] de despărţit de realitatea emoţională a omului. Omul de ştiinţă creştin este prins la mijloc. Deoarece v-aţi desprins de natură nu sunteţi capabili sa îi înţelegeţi manifestările. Deseori, miturile voastre vă stau în cale. Atunci când miturile devin standardizate şi prea prozaice, atunci când începi să le legi prea strâns de lumea faptelor, atunci le interpretezi complet greşit. Atunci când miturile devin prea factuale deja devin mai puţin reale. Puterea lor este încătuşată.

(10:43.) Oferă-ne un moment. . . Majoritatea oamenilor interpretează realitatea vieţilor lor, triumfurile şi eşecurile, sănătatea sau bolile, norocul sau ghinionul lor în lumina unei realităţi mitice ce nu este înţeleasă ca atare. Ce se află în spatele acestor mituri şi care este sursa lor de putere?

Faptele sunt o infuzie de realitate foarte la îndemână dar slabă. Ele imediat încredinţează anumite tipuri de experienţe ca fiind reale iar altele nu. Totuşi, psihicul nu va fi atât de limitat. El există într-un mediu de realitate, un tărâm de existenţă în care toate posibilităţiile există. El crează mituri aşa cum oceanul creează stropi. La origine miturile sunt creaţii psihice de o asemenea putere şi tărie încât întregi civilizaţii se pot naşte din sursa lor. Ele implică simboluri şi validităţi emoţionale cunoscute ce sunt apoi conectate cu lumea fizică, astfel încât lumea nu mai este niciodată la fel.

Ele îşi aruncă lumina asupra evenimentelor istorice deoarece sunt responsabile pentru acele evenimente. Ele amestecă şi fuzionează interioara, nevăzută dar simţita, eterna experienţă psihică a omului cu evenimentele temporale ale zilelor sale fizice şi formează o combinaţie ce structurează gândurile şi credinţele dintr-o civilizaţie în alta. În Cadrul 2 puterea interioară a naturii este mereu schimbătoare. Visele, speranţele, aspiraţiile şi fricile omului interacţionează într-o mişcare continuă ce apoi formează evenimentele lumii tale. Bineînţeles, acea interacţiune nu îl include doar pe om ci şi realitatea emoţională a tuturor conştiinţelor pământului, de la un microb la un învăţat, de la o broască la o stea. Tu interpretezi fenomenele lumi tale conform caracteristicilor mitice pe care le-ai acceptat. Aşadar, tu organizezi realitatea fizică prin intermediul ideilor. Tu foloseşti doar acele percepţii ce oferă validitate acelor idei. Corpul fizic este destul de capabil de a construi lumea fizică în alte moduri decât cele ce îţi sunt familiare.

Voi vă separaţi de natură şi de intenţiile naturii mult mai mult decât o fac animalele. Natura, în manifestările sale furtunoase pare a fi aproape un adversar. Trebuie ca fie să vă uitaţi la motivele ce sunt în afara voastră pentru a explica ceea ce în unele momente pare a fi intenţia distrugătoare a naturii, sau lipsa sa totală de interes.

Deseori ştiinţa spune că naturii îi pasă prea puţin de individ ci numai de specie, astfel că voi trebuie des să vă vedeţi ca victime a unei lupte mai mari pentru supravieţuire, în care propiile voastre interese nu contează absolut deloc.

Sfârşitul dictării. Dacă nu aveţi întrebări sfârşitul sesiunii.

(“Nu, cred că nu,”)

Lucruri bune vor veni. Atât am de spus. (“În regulă,”)

Cele mai dragi salutări şi o seară excelentă. (“Mulţumesc Seth. Noapte bună.”)

(11:02 P.M. Debitul din transă a lui Jane a fost excelent – concentrat şi constant.)

NOTE:SESIUNEA 817

1. Acele “alte proiecte” includ munca mea şi a lui Jane la Emir şi Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. (Lui Jane i s-a spus că toată lumea de la Prentice-Hall pur şi simplu “iubeşte” Emir.) Acum câteva săptămâni Sue Watkins ne-a predat ultimele două capitole din manuscrisul pentru Psihicul pe care l-a dactilografiat pentru noi; încă mai trebuie să verificăm acea carte şi să finalizăm notele pentru ea. Apoi, Jane a primit ieri manuscirsul copyeditat pentru James, aşadar, în timpul următoarei săptămâni ne vom uita cu atenţie peste el.

2. Vezi Nota 2 pentru sesiunea 803.