Traduceri din Seth

SESIUNEA 814, 8 OCTOMBRIE 1977

9:43 P.M. DUMINICĂ

( Cu o singură excepţie, la care voi reveni mai târziu, am petrecut o altă perioadă lungă de timp – 9 săptămâni – fără a ţine sesiuni pentru carte. Seth-Jane au fost în mod special ocupaţi în toate aceste nopţi de Luni şi Duminică şi au revenit cu o altă serie separată de sesiuni după ce am inserat sesiunea 806 în Evenimente de Masă- 17 dintre ele în acest timp, comparativ cu 10 sesiuni tinute înainte de sesiunea 806. Încă o dată, aceste sesiuni private sau care nu aparţin unei cărţi au acoperit o paletă largă de subiecte, altele faţă de cele personale.

(Dacă includem şi sesiunea 806, acele două blocuri de material arată că în ultimele 20 de săptămâni [sau 4 luni şi jumătate], Seth a ţinut doar o sesiune pentru Evenimente de Masă, şi 28 în legătură cu alte subiecte. “Poate că a terminat deja cartea şi a uitat să ne spună,” am glumit eu. “Poate că e cea mai scurtă de până acum.”

(“Acea muncă constantă la o carte poate deveni foarte limitativă” a spus ea, apoi mi-a reamintit că Seth – cu aprobarea ei- a plonjat în Evenimente de Masă numai cu câteva săptămâni după ce a terminat Psihicul. “Se concentrează atât de mult pe subiecte legate de cărţi încât o mulţime de alte lucruri sunt lăsate în afară. . . Cel puţin pauzele dintre dictări ne oferă şansa de a merge în alte direcţii – în acest mod, sesiunile sunt mai flexibile.”

(Această flexibilitate generează câteva provocări, deoarece marea cantitate de material pe care am acumulat-o în timpul lui Evenimente de Masă ne-a oferit dorinţa de a vedea ce am putea face pentru a publica cel puţin o parte din el astfel încât alţii să poată beneficia de el. Problema- provocarea- este de a găsi timpul fizic pentru a face edităriile şi notele necesare ce vor fi puse într-un asemenea manuscris; aceasta ar fi o muncă ce ar putea să dureze lejer un an de zile. Eu şi Jane am luat în considerare posibilitatea de a combina acea carte ipotetică cu Evenimente de Masă, dar ne-am gândit că volumul ce ar rezulta, mod sigur ar în ar fi prea mare; mai mare chiar decât Volumul 2 din “Realitatea Necunoscută” ce este destul de voluminos.

(Cele două seturi de material sunt de asemenea în moduri subtile diferite, deşi cineva pe deplin justificat poate spune că fiecare subiect discutat de Seth este într-un fel sau altul o parte din filozofia sa globală. Bineînţeles, trebuie să fie aşa. Cu alte cuvinte, este cumva ironic că în timpul pauzei din dictarea lui Evenimente de Masă Seth-Jane au produs echivalentul unei alte cărţi, dar una cu care nu prea avem ce face, cel puţin în acest moment. ¹

( De la sesiunea 806 ce a fost ţinută acum 10 săptămâni [pe 30 Iulie], am lucrat constant la Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. Târziu în August Jane şi-a intrerupt munca la James pentru a-şi muta toate dichisurile în noua sa cameră din spatele casei. Sue Watkins ne-a trimis manuscrisul final pentru câteva capitole din Psihicul şi şi-a luat mai mult material pentru a-l dactilografia. Jane, ce trebuie să lucreze la James pe toată durata lui Septembrie a pregătit o prezentare pentru acea carte, pentrul ca în acest timp editorul ei, Tarn Mossman, să o poată arăta asociaţiilor săi de la Prentice-Hall. Pe 12 Septembrie, Jane a avut un vis foarte veridic a cărui rădăcini crede că se găsesc într-o viaţa trecută de-a ei din Turcia: În visul ei apărea un mic copil, Prinţul Emir, ce trăia într-o lume nouă, o lume în care moartea nu a fost încă inventată. La telefon, cu trei zile mai târziu, Tarn i-a sugerat lui Jane să scrie o carte pentru copii, sau una pentru “cititorii de toate vârstele”, bazată pe visele sale despre Emir²; ziua următoare a sunat din nou, de data aceasta pentru a-i oferi vestea încântătoare că James a fost acceptat pentru publicare.

(Apoi, într-o sesiune privată ţinută în dimineaţa zilei de 17 Septembrie 1977, Seth a venit cu un concept foarte interesant numit “Cadrul 1 şi Cadrul 2”. Eu şi Jane am fost atât de uimiţi de vastele implicaţii practice ale acestuia încât am început un efort concentrat de a-l folosi în viaţa de zi cu zi. Scurt şi foarte simplu, Seth spune că Cadrul 2 sau realitatea interioară conţine sursa creativă din care noi formăm evenimentele şi că printr-o concentrare adecvată a atenţiei putem extrage din acel mediu subiectiv orice avem nevoie pentru o viaţă constructivă, pozitivă în Cadrul 1, sau realitatea fizică. Deja i-am comunicat lui Seth dorinţa noastră ca el să intre mult mai în amănunt în materialul despre Cadrul 1 şi 2, de vreme ce aceste concepte sunt atât de aproape implicate în experienţele individuale şi colective ce înconjuară viaţa fiecăruia.

(Acum, în legătură “excepţia singulară” la care m-am referit în începutul acestei note. Ea este sesiunea 812 din 1 Octombrie, iar cel puţin o parte din ea este dictare de carte. Ea a fost declanşată de o vizită pe care am primit-o de la un cititor ce în mod evident avea tendinţe puternice către paranoia. Ca un răaspuns al acelei întâlniri, Seth a oferit o sesiune despre paranoia [dar nu pentru individul în cauză, deşi mai tărziu Jane i-a scris], apoi ne-a spus să lăsăm această sesiune pentru a fi inclusă într-un capitol ulterior din Evenimente de Masă.

( În final: Chiar înainte de sesiunea de astă seară Jane a spus că Seth ar putea face ceva muncă pentru Evenimente de Masă. Ea a avut o întrebare despre propia persoană, iar eu i-am cerut lui Seth să îmi spună dacă Jane s-ar fi putut naşte stângace.

Vreau să folosesc materialul în conexiune cu un pasaj pe care îl voi utiliza în Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. [Vezi extrasele lui Seth pentru Sesiunea 211, în Apendixul 18. ] Cu toate acestea, Seth nu mi-a răspuns întrebării.

Acum, bună seara –

(“Bună seara, Seth.”)

- şi exact cum a presupus Ruburt, dictare - ce urmează ultimei sesiuni formale de carte (a 805-a.)

În ordine de la început – pasajele despre paranoia (în sesiunea 812) vor veni mai târziu. În timp ce cu câteva zile în urmă Ruburt lucra la una din cărţile sale, a auzit un anunţ al serviciilor publice. Oficialităţiile au spus tuturor ascultătoriilor că sezonul de gripă este oficial deschis. El a sugerat cu asprime ca cei în vârstă şi cei cu anumite boli să îşi facă imediat programări pentru a primi injecţii împotriva gripei.

Oficialul a menţionat că într-adevăr nu există nici o dovadă directă ce leagă vaccinele antigripă din trecut cu apariţia unor boli bizare, boli din cauza cărora au fost doborâţi o parte dintre cei inoculaţi cu acest vaccin. ⁴ Una peste alta, a fost un anunţ interesant, cu implicaţii ce străbat biologia, religia şi economia. Într-un fel, “Sezonul de gripă” este un exemplu a unui model creat psihologic ce în unele momente poate să cauzeze o epidemie fabricată.

În spatele unor asemenea anunţuri se află autoritatea profesiei medicale, cât şi autoritatea sistemelor noastre de comunicare. Nu poţi să nu ai încredere în vocea de la radio. Ea nu are un corp şi se presupune că ştie ce spune.

Încă o dată, cei bătrâni au fost lăsaţi pe dinafară. Pare evident că ei sunt mai predispuşi să contacteze o boală. Acea susceptibilitate este un fapt medical de viaţă. Este un fapt ce nu are un fundament în adevărul realităţii biologice a omului. Este un fapt adus prin sugestie. Medicii văd rezultatele corporale, ce sunt destul de precise, iar apoi acele rezultate sunt considerate a fi dovezi.

Chiar astăzi, în unele părţi izolate ale lumii, cei bătrâni nu sunt chinuiţi de boli şi nici semnele lor vitale nu sunt slăbite. Ei rămân destul de sănătoşi până la momentul morţii.

Aşadar, trebuie să recunoşti că sistemele lor de credinţă sunt destul de practice. Şi nici nu sunt înconjuraţi de profesii medicale. Mai târziu în această carte ne vom reîntoarce la subiect. Aici, tu deţii ceea ce aproape formează un program social pentru boală – sezonul de gripă. Ca meditaţie de masă ea este susţinută de o structură economică: Profesiile ştiinţifice şi medicale sunt implicate. Pe lângă acest lucru, legăturile economice, de la cea mai mare farmacie până la cea nmai mică drogherie, supermarket-urile şi magazinele de la colţ- toate aceste elemente sunt implicate.

Pilulelor, poţiunilor şi injecţiilor ce ar trebui să combată răcelile şi gripele le sunt acordate prezentări proeminente, şi servesc a le reaminti celor care au putut să rateze anunţurile despre vremurile dificile ce vor apărea. Reclamele de la televizor aduc un nou obstacol, astfel încât (amuzat) poţi trece de la sezonul febrei la cel al răcelii fără a rata orice tratament personal.

O tusă din Iunie poate fi respinsă şi rapid uitată. Pe de altă parte, o tusă din sezonul gripei este mult mai suspectă – iar sub aceste condiţii cineva ar putea gândi, în mod particular în mijlocul unei săptămâni slabe: “Oricum, cine ar vrea să iasă afară?”

Se aşteaptă ca pur şi simplu să iei gripa. Ea poate servi ca o scuză pentru a nu da piept cu multe tipuri de probleme. Mulţi oameni sunt aproape în mod conştient atenţi la ceea ce fac. Ei trebuie doar să fie atenţi la sugestiile oferite atât de liber de către societate. Temperatura într-adevăr creşte. Îngrijorarea face ca gâtul să devină uscat. Viruşii latenţi – ce până acum nu au făcut nici un rău- sunt activaţi.

(10:10.) Fabricanţii de mănuşi, jachete sau cizme de asemenea îşi promovează mărfurile. Totuşi, în aceste domenii există mai multă sanătate, deoarece reclamele lor deseori scot în evidenţă activităţi viguroase, prezentându-l pe schiorul fericit, arătând goana lui prin păduri. Totuşi, uneori ele sugerează că mărfurile te vor proteja împotriva răcelilor şi virusurilor, împotriva vulnerabilităţii propiei naturi.

Vaccinele în sine, per total fac puţin bine şi pot fi potenţial periculoase, în mod particular atunci când sunt oferite pentru a preveni o epidemie ce de fapt nu a apărut. Ele pot fi oarecum folositoare, deşi în general sunt dăunătoare, încurcând mecanismele corporale şi declanşând alte reacţii biologice ce ar putea să nu apară, să zicem pentru ceva timp. ⁵

Bineînţeles, sezonul gripei se intersectează cu sezonul Crăciunului, atunci când cel puţin în gând creştinii le urează prietenilor o fericită întoarcere la minunile copilăriei. De asemenea, le este spus să îl cinstească pe Dumnezeu. Totuşi, creştinismul a devenit o poveste încurcată, iar în general coeziunea sa a dispărut. O asemenea religie devine izolată de viaţa de zi cu zi. Mulţi indivizi nu pot să unească variatele zone ale credinţelor şi sentimentelor, iar în perioada Crăciunului ei recunosc parţial marea prăpastie ce există între credinţele lor ştiinţifice şi cele religioase. Ei se văd incapabili de a face faţă unei asemenea dileme mentale şi spirituale. O depresie psihică deseori apare, una ce este adâncită de muzica de crăciun şi de reclame, de aluziile religioase ce spun că specia este creată după imaginea lui Dumnezeu şi de alte aluzii ce afirmă că corpul dat este incapabil de a-şi purta singur de grijă, fiind la mila bolilor şi dezastrelor.

Aşadar, în societatea ta sezonul crăciunului poartă speranţele oamenilor iar gripa reflectă fricile sale şi arată prăpastia dintre cele două.

Doctorul este de asemenea o persoană privată, aşadar vorbesc despre el în cadrul activităţii sale profesionale, deoarece de obicei face tot ceea ce poate în sistemul de credinţă pe care îl împarte cu semenii săi. Pe cât de separate ar putea să pară acele credinţe nu există singure, ci bineînţeles sunt interconectate cu cele religioase şi ştiinţifice. De obicei creştinismul a spus despre boală că este o pedeapsă dată de Dumnezeu, sau o provocare trimisă de Dumnezeu ce trebuie stoic purtată. El a considerat omul ca fiind o creatură păcătoasă, stricată de păcatul originar, forţată să muncească cu sudoarea frunţii.

Ştiinţa a văzut omul ca fiind un produs accidental al unui univers nepăsător, o creatură ce efectiv nu are nici un sens, iar conştiinţa este rezultatul unui mecanism fizic ce s-a întâmplat să apară în existenţă, ea neavând nici o realitate în afara acelei structuri. Cel puţin ştiinţa a fost persistentă în acel concept. Totuşi, Creştinismul oficial le cere copiilor tristeţii să fie bucuroşi iar păcatoşiilor să găsească puritatea copilului, le cere să iubească un Dumnezeu ce într-o zi va distruge lumea şi îi va condamna la chinurile iadului dacă nu îl adoră.

Mulţi oameni, prinşi între asemenea credinţe conflictuale devin victime ale bolilor fizice, în special în timpul sezonului Crăciunului. Bisericile şi spitalele sunt deseori cele mai mari clădiri din orice oraş, şi singurele deschise Duminica. Nu poţi separa sistemele tale de valori de sănătatea ta, iar spitalele deseori profită de vina pe care religiile au insuflat-o oamenilor.

Vorbesc despre religiile atât de îmbinate cu viaţa socială şi cu strădaniile comunităţii încât tot simţul unei integrităţi religioase fundamentale s-a pierdut. Omul este prin natura sa o creatură religioasă.

Ia o pauză.

(10:40 pâna la 11:10.)

Dictare: Unul dintre cele mai puternice atribute ale omului este sentimentul religios. Aceasta este partea pe care deseori psihologia a neglijat-o. Există o cunoaştere religioasă naturală cu care te-ai născut. Cartea lui Ruburt Jurnalul de după moarte al unui filozof american: Viziune asupra lumii de Wiliam James explică foarte bine acel sentiment. Este o spiritualitate biologică transpusă în termeni verbali. Ea spune: “Viaţa este un dar (şi nu un blestem). Eu sunt o creatură unica şi vrednică a lumii naturale ce pretutindeni mă înconjuară, îmi oferă sprijin şi îmi reaminteşte de sursa măreaţă din care atât eu cât şi lumea am apărut. Corpul meu este încântător potrivit mediului şi vine la mine, încă o dată, din acea sursă necunoscută ce se arată prin toate evenimentele lumii fizice.”

Acel sentiment îi oferă organismului bucuria, optimismul şi mereu abundenta energie de creştere. El încurajează curiozitatea şi creativitatea, simultan plasându-l pe individ într-o lume spirituală şi naturală.

Religiile organizate sunt întotdeuna încercări de a redefine în termeni culturali acel tip de sentiment. Ele rareori reuşesc deoarece devin prea înguste în conceptele lor, prea dogmatice, iar în final structurile culturale acoperă substanţa fină ce se află în interiorul lor.

Cu cât mai tolerantă este o religie, cu atât este mai aproape de a exprima acele adevăruri lăuntrice. Totuşi, individul deţine o integritate biologică şi spirituală ce este o parte din moştenirea omului, ce într-adevăr este un drept al oricărei creaturi. Omul nu poate să aibă îndoieli faţă de propia sa natură şi în acelaşi timp să aibă încredere în natura lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este cuvântul omului pentru sursa existenţei sale- iar dacă această existenţă este coruptă, atunci la fel trebuie să fie şi Dumnezeul său.

Credinţele tale fuzionează cu cele ale altora şi formează realitatea ta culturală. Ideile distorsionate ale profesiilor medicale sau ale oamenilor de ştiinţă, sau a oricărui alt grup, nu sunt aruncate asupra ta. Ele sunt rezultatul credinţelor tale de masă – izolate în forma unei discipline separate!. De exemplu, medicii sunt deseori extrem de nesănătoşi deoarece sunt atât de împovăraţi cu acele credinţe medicale specifice, încât atenţia lor este concentrată în acea zonă mai mult decât a altora ce nu sunt atât de implicaţi. Ideea de prevenire este mereu fundamentată pe frică – deoarece tu nu vrei să previi ceva ce este vesel. Aşadar, deseori medicina preventivă cauzează ceea ce speră să evite. Nu numai că ideea de prevenire promovează în continuare întregul sistem de frică, ci şi paşii specifici adoptaţi pentru a preveni o boală într-un corp ce nu este deja lovit, încă o dată, deseori cauzează reacţii ce declanşează efecte secundare ce ar apărea dacă ai suferii de acea boală.

(11:32.) O boală specifică va avea bineînţeles efecte asupra altor porţiuni ale corpului, efecte ce nu au fost studiate sau cunoscute. Aşadar, asemenea inoculări nu pot lua acel lucru în considerare. De asemenea, există cazuri unde alterările apar după inoculare, astfel încât pentru o vreme oamenii devin purtători de boli şi îi pot infecta pe alţii.

Există indivizi ce fie că sunt sau nu vaccinaţi foarte rar se îmbolnăvesc, indivizi ce nu sunt sensibili în zona medicală. Nu vreau să sugerez că toţi oamenii reacţionează negativ faţă de vaccinuri. Totuşi, în termenii cei mai fundamentali vaccinurile nu ajută, deşi sunt conştient că istoria medicală ar părea să mă contrazică.

În anumite momente şi în mod special la naşterea ştiinţei medicale în timpurile moderne, credinţa în vaccinuri, dacă nu din partea populaţiei atunci măcar din partea doctorilor, a avut marea putere a unei noi sugestii şi speranţe – dar mă tem că medicina ştiinţifică a cauzat atâtea noi boli pe cât a vindecat. Atunci când a salvat vieţi, a făcut acest lucru datorită înţelegerii din partea doctorului a vindecării intuitive, sau deoarece pacientul este atât de impresionat de marile eforturi făcute pentru vindecarea sa, încât a ajuns să fie convins de propia sa valoare.

Oferă-ne un moment . . . Bineînţeles, doctorii sunt în mod constant la dispoziţia şi chemarea multor persoane ce nu vor să îşi asume nici o responsabilitate pentru starea sănătăţii lor, oameni ce vor cere operaţii de care nu au nevoie. De asemenea, doctorul este vizitat de oameni ce nu vor să se însănătoşească, ce îl folosesc pe doctor şi metodele sale ca justificări pentru alte boli, spunând : “Doctorul nu este bun de nimic”, sau “Medicina nu dă nici un rezultat”, prin urmare învinuindu-l pe doctor pentru un mod de viaţă pe care nu au nici o intenţie să îl schimbe.

De asemenea, doctorul este prins între convingerile sale religioase şi cele ştiinţifice. Uneori acestea se află în conflict, iar alteori ele servesc doar pentru a-i adânci sentimentul că lăsat singur corpul va contacta orice boală posibilă.

Ia o pauză.

(11:45 - 12:01.)

Încă o dată, nu îţi poţi separa sistemele tale de valori şi judecăţiile tale filozofice cele mai intime de celălalte zone ale experienţei tale private sau de masă.

În această ţară, dolarii tăi colectaţi din taxe merg spre multe experimente medicale, cât şi spre strădaniile medicinei preventive – deoarece nu ai incredere in bunele intenţii ale corpului tău. În aceleaşi mod, fondurile guvernului tău merg înspre armament de apărare ce are scopul de a preveni războiul, deoarece dacă nu ai încredere în bunele intenţii ale corpului tău, cu greu poţi să ai încredere în bunele intenţii ale oamenilor.

De fapt, medicina preventivă şi cheltuielile extravagante pentru defensiva preventivă sunt destul de similare. În fiecare caz există anticiparea dezastrului – într-un caz de la corpul familiar ce poate fi atacat în orice moment de boli mortale, corp ce aparent nu are nici un mijloc de apărare; în celălalt caz, de pericolul din afară: exagerat, mereu ameninţător, cu care tot timpul trebuie să te lupţi.

(Cu atenţie nerăbdătoare:) Bolile trebuie combătute, luptat împotriva lor, asaltate, eradicate. În multe privinţe corpul devine ceva asemănător cu un teren de luptă străin; deoarece mulţi oameni au atât de puţină încredere în el încât devine foarte suspect. Omul pare apoi a fi îndreptat împotriva naturii. De exemplu, unii oameni se pot considera a fi pacienţi iar alţii se pot gândi la ei ca fiind studenţi. Asemenea oameni sunt capabili să ia orice măsuri preventive împotriva oricărei boli este la modă sau în sezon şi prin urmare duc greul aspectelor negative ale medicinei atunci când nu există nici o cauză.

(12:13.) Oferă-ne un moment. . . .

(Acum Seth a transmis o serie de paragrafe pentru Jane şi pentru mine, iar apoi a terminat sesiunea la 12:22 A.M.)