Traduceri din Seth

SESIUNEA 815, 17 DECEMBRIE 1977 9:22 P.M. SÂMBĂTĂ

(Încă o perioadă lungă de timp – 10 săptămâni de data aceasta- u trecut de la ultima sesiune Seth pentru Evenimente de masă. De vreme ce aceasta este a treia asemenea pauză între sesiuni de cărţi, se pare că eu şi Jane ne-am obişnuit deja cu idea. De fapt, eu sunt mai îngrijorat decât ea de aceste lungi intervale. Aş dori să urmăresc o strădanie de la început până la sfârşit într-o manieră rezonabilă şi directă. Atunci când sesiunile nu merg în aceea direcţie mă simt puţin neliniştit, în acelaşi timp realizând că un număr de factori compensatorii pot conlucra. În acest caz, două noţiuni distincte, una factuală şi alta filozofică, m-au ajutat să mă liniştesc

(Prima, în timpul acelei pauze de 10 săptămâni Seth-Jane au ţinut o serie de 18 sesiuni excelente - ce încă o dată nu au fost dictare pentru Evenimente de masă. A doua, dacă păstrezi în minte ideile lui Seth despre timpul simultan, că în esenţă totul se întâmplă simultan [chiar şi luând în calcul afirmaţia lui Seth că timpul “este pentru mine încă o realitate de un oarecare tip”], atunci puţin contează cât de lungi sunt pauzele între sesiuni; nu există nici o separare reală; dictarea la orice subiect sau proiect poate fi reluată atunci când toţi cei implicaţi – Jane, Seth şi eu – alegem să facem acest lucru şi va fi ca şi cum pauza nu a existat vreodată. Deoarece în transă Jane va fi din nou în acord cu Seth în acel mediu aproape “lipsit de timp” în care îşi desfăşoară o mare parte din existenţa sa.

(Aşadar, am decis ca pur şi simplu să mergem împreună cu tot ceea ce Evenimente de masă implică în termeni de lungime, fie că acea lungime este măsurată în timp sau în număr de sesiuni. Nu avem de gând să îl întrebăm pe Seth când va fi gata cartea. L-am rugat să dicute despre conceptele de Cadru 1 şi Cadru 2 iar el a promis că va face acest lucru; a avut multe de spus în materialul ce nu aparţine cărţii, material pe care Jane l-a transmis atunci când a fost ţinută sesiunea 814.

(Cât pentru acum: Am terminat cu suplimentele pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”- ceea ce înseamnă că încă mai am un număr de note pentru sesiunile de carte pe care vreau să le scriu, cât şi la fel de multă muncă pentru notele introductive şi pentru Epilog. Imediat după ce la începutul lui Octombrie Tarn Mossman ne-a sugerat să construim o carte în jurul visului ei despre Emir², Jane a început să lucreze la acel proiect cu entuziasmul ei obişnuit. Visul a devenit Capitolul 1 al cărţii şi a inspirat restul cărţii; în timp ce scrie povestea ea se distrează foarte mult şi îi trimite lui Tarn capitol după capitol, în timp ce iasă din maşina ei de scris – o metodă ce nu a mai urmat-o până acum. Nu ştie cât de lung va fi Emir. Spre sfârşitul lui Octombrie ea a semnat contractul pentru publicarea lui James şi a trimis manuscrisul final la sfărşitul lui Noiembrie. În afara faptului că scrie şi lucrează la un ziar local, Sue Watkins este aproape de a termina partea ei de muncă- tipărirea manuscrisului final pentru cartea Seth: Psihicul; incă mai trebuie să lucreze mai mult timp la câteva note. Sue a fost de asemenea de acord ca anul următor să mă ajute să dactilografiez notele şi materialul suplimentar pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută.”

(În timp ce eram ocupaţi cu strădaniile noastre, zilele scurte, minunat colorate şi deseori calde ale lui Octombrie au trecut în Noiembrie, devenind din ce în ce mai reci; după Ziua Recunoştiinţei deja a căzut ceva zăpadă; iar acum, în câteva zile va sosii Iarna [în jurul lui 22 Decembrie]. Am greblat, am stivuit lemn în garaj, am instalat ferestre împotriva furtunii şi m-am asigurat că este pregătită pentru vremea rece casa noastră de pe deal.

(Încă ţinem sesiunile în serile de Luni şi Sâmbătă, aceasta fiind rutina pe care am iniţiat-o după ce sesiunea 805 a fost ţinută cu câteva luni în urmă [pe 16 Mai]. În timp ce ne-am aşezat pentru sesiunea din această seară Jane mi-a spus- cumva spre surpriza mea- că a simţit că Seth va oferi ceva material pentru Evenimente de Masă. Totuşi, nu era foarte sigură. Astăzi a recitit sesiunile sale pentru carte. Apoi:)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Nu vreau să vă şochez, dar dictare – continuare a ultimului nostru capitol (2:”Meditaţii de masă, “ etc.)

(Cu ceva umor:) Ruburt şi Joseph au cumpărat recent un televizor color, aşadar lumea lor de la televizor nu mai este în alb şi negru. În diverse momente am folosit televiziunea ca şi o analogie şi aş vrea să fac din nou acest lucru, pentru a arăta căile prin care evenimentele fizice sunt formate şi pentru a încerca să descriu multiplele metode folosite de indivizi atunci când aleg aceste evenimente specifice ce vor fi întâlnite personal.

Nu numai că televiziunea serveşte ca un mijloc de masă pentru meditaţia în comun ci de asemenea prezintă câteva vise confecţionate, extrem de detaliate, în care fiecare telespectator poate să participe într-o oarecare măsură. Vom folosi câteva diferenţieri aici, aşadar voi introduce termenii “Cadrul 1” şi “Cadrul 2” pentru a clarifica discuţia.

Vom numi lumea, aşa cum o experimentezi fizic, Cadrul 1. De exemplu, în Cadrul 1 tu te uiţi la programe de televizor. Tu ai la dispoziţie multe canale. Ai propiile tale programe favorite. Urmăreşti anumite scene sau actori. Priveşti toate aceste drame, de abia înţelegând cum apar pe televizorul tău. Totuşi, eşti sigur că dacă cumperi un televizor el îşi va îndeplini corect sarcinile, fie că eşti sau nu familiarizat cu electronica. Punct.

Tu schimbi canalele, iar rezultatul acestei acţiuni este previzionabil. De exemplu, programul Canalului 9 nu apare brusc în programul Canalului 6. Chiar actorii înşişi, luând parte în asemenea drame, aproape că nu au nici un habar despre evenimentele ce sunt implicate pentru ca propiile lor imagini să apară pe ecranul de la televizor. Treaba lor este să joace, luând de bun faptul că tehnicienii îşi fac datoria.

Acum, undeva acolo se află un director de program ce trebuie să se ocupe de întreaga realizare a unui program de televiziune. Spectacolele trebuie să fie realizate în timp util, iar actorilor să li se stabilească rolurile. Directorul nostru ipotetic va ştii ce actori sunt disponibili, ce actori preferă roluri dificile, care dintre ei vor fi eroi sau eroine, ce zâmbet de Don Juan o va prinde în plasă pe fată – şi în general cine joacă rolul băiatului bun sau a băiatului rău.

Nu este nevoie de revizuirea mea în detaliu a nenumăratelor evenimente ce trebuie să apară astfel încât să te poţi uita la programul tău favorit. Apeşi un buton şi imediat apare, deşi toată munca din fundal îţi este necunoscută. Tu o iei de bună. Treaba ta este de a alege programele pe care vrei să le vizionezi. Bineînţeles, mulţi alţii se uită la aceleaşi programe şi totuşi, fiecare persoană va reacţiona individual.

(9:40.) Pentru un moment haideţi să ne imaginăm că evenimentele fizice apar în aceeaşi manieră – că tu le alegi pe acelea ce vor strălucii pe ecranul experienţei tale. Tu eşti destul de familiarizat cu evenimentele propiei tale vieţi, deoarece eşti propiul tău erou sau eroină principală, răufăcător sau victimă, sau orice altceva. La fel cum înainte să observi un program nu ştii ce se întâmplă în studioul de televiziune, la fel nu ştii ce se întâmplă în cadrul creativ al realităţii pănă când nu experimentezi evenimentele fizice. Vom numi vastul, “inconştientul” studio mental şi universal Cadrul 2.

În această carte voi încerca să îţi spun ce se întâmplă în spatele scenei – să îţi arăt mijloacele prin care îţi alegi zilnicele programe fizice şi să descriu cum aceste alegeri personale se amestecă şi fuzionează pentru a forma o realitate de masă. Pentru moment, ne vom întoarce la televizorul nostru. Poţi închide un program ce te supără. Poţi alege să cumperi sau să nu cumperi un produs a cărui calităţi sunt lăudate. Televiziunea îţi prezintă o oglindă a societăţii tale. Ea reflectă şi rereflectă prin milioane de case giganticele vise şi frici, speranţa şi teroarea evenimentelor, chiar şi a celui mai izolat individ.

Televiziunea interacţionează cu vieţile voastre, dar nu determină vieţiile voastre. Ea nu cauzează evenimentele pe care le înfăţişează. Datorită credinţei voastre sporite în tehnologie, multor oameni deseori li se pare că televiziunea cauzează violenţă, sau o dragoste pentru supramaterial-ism, sau o “morală slăbită”. Televiziunea reflectă. Într-un fel, ea nici măcar nu distorsionează, deşi poate reflecta distorsiuni. Scriitorii şi actorii dramelor de la televizor sunt conectaţi la “mintea de masă”. Ei nu sunt lideri sau adepţi. Ei sunt oglinzi creative, cu acuitate conştiente de generalele modele emoţionale şi psihice ale vremii.

De asemenea, ei fac alegeri în ceea priveşte piesele în care vor juca. Fiecare are propiul său rol favorit, chiar dacă rolul este, de exemplu, cel al unui rebel. Bineînţeles, pentru actori rolurile lor devin părţi puternice ale experienţelor personale, în timp ce aceia care supraveghează piesele au rolul de observatori.

Prin ziarele şi revistele tale tu eşti conştient de dramele, ştirile şi alte programe ce sunt în prezent oferite. În acelaşi mod tu eşti conştient, în general vorbind, de “programele” ce sunt fizic prezentate în propia ta ţară şi peste tot cuprinsul lumii. Tu decizi în care dintre aceste aventuri vrei să iei parte – şi pe acelea le vei experimenta în viaţa normală sau în Cadrul 1.

Mecanismele interne ce au avut loc înaintea experienţei tale se vor desfăşura în vastul studio mental al Cadrului 2. Acolo, toate detalile vor fi aranjate, toate aparentele întâlniri întâmplătoare, inexplicabilele coincidenţe ce ar trebui să apară până ca un eveniment fizic dat să se desfăşoare.

Ia o pauză.

(10:02 până la 10:19.)

La un nivel conştient, şi doar cu rezervele tale conştiente nu ţi-ai putea ţine în viaţă corpul pentru o singură oră. Nu ai ştii cum să faci acest lucru, deoarece viaţa ta curge prin tine spontan şi automat. Tu consideri detalile ca fiind adevărate – respiraţia, mecanismele interioare de hrănire şi eliminare, circulaţia şi întreţinerea continuităţii tale psihologice. Toate acestea sunt rezolvate pentru tine în ceea ce eu am numit Cadrul 2.

În aceea privinţă, cu siguranţă totul se desfăşoară în avantajul tău. Într-adevăr, deseori cu cât mai îngrijorat devii faţă de corpul tău, cu atât mai puţin fluid va funcţiona. În spontaneitatea funcţionării corpului tău evident că există un simţ fin al ordinei. Atunci când deschizi televizorul imaginea pare să apară de nicăieri pe ecran – şi totuşi, acea imagine este rezultatul unei ordine precis focalizate.

Actorii vizitează agenţii de recrutare astfel încât ei ştiu ce piese vor avea nevoie de serviciile lor. În visele tale tu vizitezi “agenţii de recrutare”. Tu eşti conştient de diversele piese ce sunt luate în considerare pentru producţia fizică. Aşadar, în starea de vis, deseori te familiarizezi cu drame ce sunt de o natură probabilă. Dacă este arătat suficient interes, dacă suficienţi actori aplică, dacă sunt acumulate îndeajuns de multe resurse, piesa va merge înainte. Atunci când te aflii în altă stare de conştiinţă decât cea normală, tu vizitezi agenţia creativă interioară în care toate producţiile fizice trebuie să îşi aibă începutul. Tu te întâlneşti cu alţii, ce datorită propiilor motive sunt interesaţi de acelaşi tip de dramă. Urmărind această analogie, tehnicienii, actorii, scriitorii, toţi se adună – numai că în acest caz rezultatul va fi un eveniment viu mai degrabă decât unul televizat. Aici sunt planificate filme cu dezastre, programe educaţionale, drame religioase. Toate acestea vor fi întâlnite în plină floare, în realitatea fizică.

Asemenea evenimente apar ca un rezultat al credinţelor, dorinţelor şi intenţiilor individuale. Nu există întâlniri întâmplătoare. Nici o moarte şi nici o naştere nu apare întâmplător. Într-un fel, nici un act nu este privat. Sistemele tale de comunicare aduc în sufrageria ta notificări ale evenimentelor ce apar pe tot cuprinsul lumii. Totuşi, sistemul lărgit de comunicări interioare este mult mai puternic în întindere, iar fiecare act mental este imprimat în ecranul multidimensional al Cadrului 2. Acel ecran este disponibil tuturor, iar în alte nivele de conştiinţă, în special în stadiile somnului sau ale visului, evenimentele acelei realităţi interioare sunt mereu prezente şi uşor accesibile, la fel cum sunt evenimentele fizice atunci când eşti treaz.

(10:40.) Este ca şi cum Cadrul 2 conţine un serviciu infinit de informaţii ce te pun instant în contact cu orice cunoştiinţe ai nevoie, ce stabilesc circuite între tine şi alţii, ce calculează probabilităţi cu o viteză uimitoare; nu cu detaşarea unui calculator ci cu o intenţie iubitoare ce are cele mai bune scopuri în minte – ale tale şi ale tuturor celorlalţi indivizi.

Aşadar, nu poţi obţine ceea ce vrei în detrimentul altuia. Nu poţi folosi Cadrul 2 pentru a forţa un eveniment asupra altei persoane. Înainte ca un scop dorit să devină experimentat fizic anumite condiţii trebuie îndeplinite.

(10:45.) Oferă-ne un moment. . .

Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă iar în acelaşi timp să menţinem propiile discuţii şi să îţi răspund oricăror întrebări pe care le-ai putea avea. Totuşi, pentru această carte nu vreau să folosesc materialul despre Cadrul 2 într-o manieră mai generală. ³ Îl poţi folosi [sau orice alt material pe care îl doreşti], dar această carte nu se va fundamenta pe acea informaţie.

(Echilibrul sesiuni este afectat. Seth a spus noapte bună la 11:12 P.M.)