Blogger Template by Blogcrowds

SESIUNEA 818, 6 FEBRUARIE 1978 10:19 P.M. LUNI

Nici o sesiune nu a fost ţinută în seara din Miercurea trecută deoarece eu şi Jane am fost ocupaţi cu verificarea manuscrisului copyeditat pentru James. Astăzi am pregătit cartea pentru a fi expediată, dar ea încă nu a părăsit casa. După amiază a apărut o gigantică furtună de zăpadă. În timp ce stăteam la ora 9:15 pentru a începe sesiunea ea se dezlănţuia mai puternic ca niciodată, iar mormane de zăpadă s-au îngrămădit pe partea nordică a casei şi pe noua noastră verandă din partea de vest. Se prognozează că furtuna va continua pe durata nopţii.

De o oră şi patru minute am aşteptat ca sesiunea să înceapă – ceva ce nici unul dintre noi nu ne reamintim să se fi întâmplat în trecut. Pentru o perioadă lungă de timp amândoi am stat în linişte. La 10:05 Jane a remarcat: “Mă simt ca şi cum ar exista acolo mult material ce se organizează, dar care încă nu a ajuns aici. Ciudat... Nu cred că m-am mai simţit vreodată aşa. Altminteri, aş lăsa baltă sesiunea şi m-aş pune să fac altceva. Dar, dacă nu voi ţine o sesiune în această noapte, atunci în următoarea voi dori să aflu de ce nu am ţinut-o. Este ca şi cum m-aş putea trezi la ora 2 A.M. şi spune, 'Dumnezeul meu, se întâmplă'.

(Iar exact datorită acelor sentimente ciudate ale lui Jane prezentăm această sesiune în Evenimente de Masă, chiar dacă ea nu este dictare de carte. Seth a venit cu ceva material foarte interesant despre relaţiile dintre noi trei, cât şi despre comunicarea dintre realitatea sa şi a noastră. Sesiunea conţine exact tipul de intuiţii pe care tot timpul am dorit să le cunoaştem în timp ce urmăream să înţelegem întreaga ambianţă a experienţei Seth, iar atunci când primim asemenea informaţii vrem ca şi alţii să ştie despre ele. Nu ne-am aşteptat ca Seth să vorbească despre Cadrul 3, de vreme ce încă asimilăm materialul său despre Cadrul 1 şi Cadrul 2.

(“Ar fi foarte frustrant şă aşteptăm, doar că totul pare atât de fără sfărşit,“ a spus Jane în timp ce stăteam. “Te simţi şi tu la fel?” Mă simţeam la fel. Sufrageria călduroasă cu luminiile sale delicate şi furtuna de afară păreau să dăinuie pentru totdeuna. Casa noastră de pe deal este atât de bine izolată încât am auzit asalturile vremii ca şi cum ar exista la o mare distanţă, exceptând câte un zornăit ascuţit ce venea de la o jaluzea ce vibra în bătaia vântului îngheţat. Apoi în final:)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth”)

Acum: Nu ştiu exact cum să pun în cuvinte, dar într-un fel eu fac excursii – prin realităţi psihologice, sau prin tărâmuri psihice mai degrabă decât prin cele fizice. În termenii voştrii asemenea călătorii “nu necesită timp”. Totuşi, pentru sesiunile noastre trebuie să sincronizez multe activităţi, astfel că în câteva ocazii sunt cu voi şi sunt de asemenea antrenat în alte locuri.

Voi aveţi furtuni. Metereologii vorbesc despre condiţii locale şi curenţi de aer ce se unesc. Nu ştiu dacă am vorbit în mod specific despre acest lucru, dar ar trebui să înţelegi starea mea constantă de creştere, expansiune şi dezvoltare. Aminteşte-ţi de episoadele în care Ruburt a fost implicat [cu librăria psihică]. 1 Acestea sunt exemple a unor activităţi proprii de o mai mică anvergură, şi totuşi, în aceşti termeni şi folosind o analogie, eu călătoresc în multe universităţi măreţe ale minţii.

Încă o dată, mare parte dintre aceste acţiuni sunt dificil de explicat, deoarece informaţia şi cunoştiinţele sunt constant transformate – aproape complet renăscute, vorba vine, prin caracteristici ce fac parte inerent din ele. Cunoaşterea este schimbată automat prin influenţa fiecărei conştiinţe ce o percepe. Ea este mărită şi totuşi perfecţionată. Este un limbaj constant, unul ce se transformă pe sine. Atunci când “particip la aceste sesiuni” sau “vorbesc”, schimb cu alţii un sistem de realitate mai complex decât poate fi manevrat de orice calculator. Tu nu înţelegi sau percepi modurile prin care realitatea voastră contribuie la întemeierea realităţii lumii de masă pe care o experimentezi. Inconştient, fiecare individ participă la formarea acelei lumi. Totuşi, în cazul meu eu sunt conştient de acelaşi tip de activităţi, dar faţă de mai multe realităţi mai degrabă decât una singură. 2

În timp ce încerc să îţi măresc capacitatea de înţelegere şi să îţi extind orizontul abilităţiilor tale, eu fac acelaşi lucru în alte lumi. În timp ce întâlnirile noastre au loc în timpul tău şi în spaţiul fizic al casei tale, întâlnirea principală trebuie să fie una subiectiv interioară, o intersecţie de conştiinţe ce este mai apoi experimentată fizic.

Întâlnirile însăşi au loc în mediul Cadrului 3. Folosind o analogie, acel cadru există cu un pas mai departe de propiul tău Cadru 2. 3 Nu vreau să vorbesc despre ierarhii deoarece cadrele reprezintă sfere de acţiune. Iniţial întâlnirile noastre au loc dincolo de domeniul ce se ocupă exclusiv fie cu lumea ta fizică fie cu tărâmul interior mental sau psihic din care experienţa ta prezentă ţâşneşte.

În câteva rare ocazii de-a lungul aniilor ce au trecut, înainte de o sesiune Ruburt a simţit o distanţă între noi, sau că materialul nostru nu era încă gata. Am spus deja că uneori vă las o “înregistrare”. De obicei acesta e suficientă. Totuşi, în această seară Ruburt a simţit întrucâtva nu numai o distanţă ci şi complicaţiile vaste ale activităţiilor mele.

(10:45.) Oferă-ne un moment. . . Vezi, într-o oarecare măsură amândoi a-ţi fost implicaţi, dar în moduri ce sunt aproape imposibil de explicat. În orice caz, nu lua ad literam ce am spus. Porţiuni din conştiinţa voastră trăiesc în mine, astfel că într-o oarecare măsură voi sunteţi purtaţi oriunde merg eu, aşa cum firicelele de praf sunt măturate dintr-o zonă în alta de un aer proaspăt de toamnă. (Cu umor:) În nici un caz nu vă compar cu firicelele de praf; totuşi, într-o oarecare măsură voi călătoriţi împreună cu mine. Sunteţi purtaţi deasupra regiunii percepţiei obişnuite astfel încât porţiuni din voi întrezăresc stări subiective. Acestea îţi stârnesc curiozitatea chiar atunci când în mod conştient nu eşti atent că le percepi. Acea curiozitate acţionează ca un imbold.

Intenţiile şi grijile tale, interesele, nevoile şi dorinţele, caracteristicile şi abilităţiile tale, influenţează în mod direct materialul nostru, deoarece ele te-au condus în primul rând către el.

Vrei ca acest material să poată fi aplicat în lumea ta – o dorinţă perfect naturală şi de înţeles: Dovada se găseşte în amestec, şi aşa mai departe. Dar bineînţeles, voi de asemenea participaţi într-o dramă imensă în care acţiunile principale apar în afara lumii tale, în acele tărâmuri din care lumea ta a luat naştere - iar voi sunteţi, în primul rand, locatari ai acestor tărâmuri, aşa cum fiecare individ este, aşa cum fiecare fiinţă este.

Aceste tărâmuri nu sunt nici pe departe nelocuite, întunecate sau haotice. De asemenea, ele sunt destul de diferite de orice idee de nirvana sau nimic absolut. Ele sunt compuse din stări de existenţă mereu circulare în care diferite tipuri de conştiinţă se întâlnesc şi comunică. Ele nu sunt tărâmuri impersonale ci sunt implicate în cele mai intime interacţiuni. Acele interacţiuni există peste tot în jurul tău, şi aş vrea ca în gândurile tale să ţinteşti către ele, să încerci să îţi extinzi percepţiile îndeajuns de mult astfel încât să devii cel puţin parţial conştient de existenţa lor.

Aceste cadre, deşi vorbesc despre ele ca fiind separate, există unul în celălalt şi fiecare îl influenţează pe celălalt. Într-o oarecare măsură tu eşti scufundat în toate realităţiile. Într-o manieră ciudată şi în acest caz particular, conflictul tău cu notele de sesiuni4 avea legătură cu un simţ al ordinii trezit de nevoia de a aduna fapte. Iar acesta a fost perpetuat astfel încât ai dorit să ţii lumea ta Romană (reîncarnaţională) separată de cea prezentă şi să nu le uneşti prin procese asociative – aşa cum ai făcut-o – astfel că era dificil să cunoşti acest lucru atunci când ţi-ai făcut schiţele. În mod subiectiv, ai vrut să aşezi lumiile împreună, să explorezi similarităţiile şi aşa mai departe, dar practic vorbind ai vrut să le împarţi pentru a le putea pune în notiţele tale.

Dacă poţi, încearcă să simţi contextul lărgit în care îţi trăieşti existenţa. Recompensele vor fi uluitoare. Bineînţeles, înţelegerea emoţională este importantă, nu numai o acceptare intelectuală a ideii. Ruburt a dorit material pentru această carte, iar acesta este un lucru bun. Cartea este importantă. Cartea îşi are rostul în lumea ta, dar nu vreau să uiţi contextul lărgit în care aceste sesiuni îşi au originea. Acest tip de informaţie poate cel puţin declanşa răspunsuri din partea ta, sporind chiar mai departe orizontul cunoştiinţelor pe care le primeşti de la mine.

În lumea ta cunoaşterea trebuie să fie tradusă în aspecte specifice şi totuşi noi de asemenea ne confruntăm cu realităţi emoţionale ce nu pot fi uşor descifrate. În această sesiune, în cuvintele pe care le rostesc – dar mai important, în atmosfera sesiunii – există indicii ale acestor realităţi indescifrabile şi totuşi puternice ce vor fi, în timpul tău, gradual descifrate în termeni verbali ce au sens pentru tine.

(11:13.) Există mai multe aspecte dar ele vor trebui să aştepte, pur şi simplu deoarece nu pot fi în prezent traduse. În concordanţă cu impactul acestei sesiuni, propiile tale înţelegeri şi percepţii vor aduce alte indicii, fie în starea de trezire, fie în starea de vis. Ţine-ţi mintea deschisă faţă de ele, dar fără a avea orice idei preconcepute despre cum ar putea să apară. Propia dezvoltare a lui Ruburt declanşează o anumită activitate psihică ce produce mai apoi o creştere suplimentară. De exemplu, el a participat în librăria sa psihică, fie că este sau nu conştient de acest lucru.

Sfârşitul sesiunii.

(“Mulţumesc Seth. Noapte bună.”)

(11:15 P.M. “Chiar m-am simţit diferit în timpul sesiunii, ” a spus Jane de îndată ce a ieşit din transă. Am avut un simţ al puterii pe care de obicei nu îl obţin. Îmi pare bine că am aşteptat. Cred că mă simt ca şi cum am fost în alt loc, sau ceva de genul. Am o bănuială că a apărut ceva nou în sesiune, dar va trebui să îmi dau seama ce. . .”)

NOTE: SESIUNEA 818

1. În Politici Psihice Jane a descris amănunţit descoperirea şi folosirea librăriei sale nonfizice.

2. Eu şi Jane intenţionăm ca până la urmă să îl rugăm pe Seth să ne explice, în moduri ce ne vor permite ca cel puţin să ne apropiem a le înţelege, unele dintre aceste alte realităţi în care există şi “vorbeşte”.

3. Aceasta este a doua oară când Seth a menţionat Cadrul 3. Vezi nota 3 pentru Sesiunea 814.

4. Atunci când Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută” este publicat un an mai târziu (la începutul lui 1979), cititorul se poate uita la unele note pe care le-am scris pentru sesiunile 715 şi 716. În ele am descris o serie de episoade în timpul cărora m-am văzut a fi un căpitan în armata Romană, la începutul primului secol după Hristos.

CAPITOLUL 3

Miturile şi Evenimentele Fizice.

Mediul Interior în Care Societatea Există

SESIUNEA 817; 30 IANUARIE 1978 9:35 P.M. LUNI

Afirmaţia lui Seth de la sfârşitul dictării pentru sesiunea 815, “Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă” arăta bunele sale intenţii dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Într-o oarecare măsura eu şi Jane am lăsat sezonul sărbătoriilor să se amestece în munca noastră, iar Sesiunea 816 ce a apărut cu o zi după Crăciun nu a avut deloc legătură cu munca la această carte. Apoi, începând cu Ianuarie am ţinut 8 sesiuni ce aveau legătură cu întrebările pe care le-am ocolit pentru o perioadă lungă de timp; unele erau personale iar altele nu erau. Totuşi, am păstrat rutina de a ţine sesiuni în zilele de Luni şi Duminică şi ne-am păstrat ocupaţi cu celălalte proiecte ale noastre.

(De asemenea, am experimentat o lună de iarnă foarte rece, inclusiv o serie de gigantice furtuni de zăpadă în săptămâna ce de abia s-a terminat – “cea mai era din ultimii 10 ani”, după cum am scris într-o notă a sesiunii private de Duminica trecută.)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Un nou capitol (3) ce se va numi: “Miturile şi Evenimentele Fizice” (Pauză lungă.) Apoi: “Mediul Interior în care Societatea Există.”

Oferă-ne un moment. . . Înainte să discutăm despre rolurile private ale

bărbatului şi femeii în natura evenimentelor de masă – indiferent care sunt acestea – trebuie ca prima oară să ne uităm la mediul în care aceste evenimente apar reale şi concrete. Marea mişcare a evenimentelor naturii poate fi înţeleasă doar dacă ne uităm într-o porţiune a realităţii lor ce nu îţi este vizibilă. Aşadar, vrem să examinăm puterea lăuntrică a fenomenelor naturale.

Un cercetător ce examinează natura îi studiază exteriorul, observând partea exterioară a acesteia. Chiar şi munca de cercetare ce studiază atomii şi moleculele, sau particulele [teoretice2] mai rapide decât lumina, are legătură cu natura de particulă a realităţii. De obicei, cercetătorul nu caută inima naturii. Iar cu siguranţă nu urmăreşte să studieze sufletul ei.

Toată existenţa este manifestare de energie – o manifestare emoţională a energiei. Omul poate interpreta vremea în termeni de presiune a aerului sau curenţi de vânt. În efortul său de a înţelege cutremurele, el se poate uita după liniile de falie. Toate acestea funcţionează la un oarecare nivel şi într-o oarecare măsură. Totuşi, din punct de vedere emoţional psihicul omului nu este numai o parte a mediului său fizic ci este şi intim conectat cu toate manifestările naturii. Folosind termenii introduşi în capitolul precedent, voi spune că identificarea emoţională a omului cu natura este o realitate puternic simţită în Cadrul 2. Iar acolo trebuie să căutăm răspunsurile ce privesc relaţia omului cu natura. Acolo, în Cadrul 2, natura psihicului apare destul de clar, astfel încât mişcările şi ritmurile sale pot fi înţelese. Manifestările energiei psihice urmează ritmuri emoţionale ce nu pot fi măsurate cu dispozitive sau instrumente, oricât de fine.

De ce este un om omorât şi nu altul? De ce un cutremur tulbură o zonă întreagă? Care este relaţia dintre individ şi asemenea evenimente de masă ale naturii?

Înainte să începem să luăm în considerare asemenea întrebări, trebuie să privim încă o dată lumea noastră şi să îi stabilim sursa, deoarece cu siguranţă sursa sa şi cea a naturii coincid. De asemenea, în jurul acestei linii şi pe parcursul cărţii va trebui să facem câteva distincţii între evenimentele şi interpretarea voastră a lor.

În mod sigur pare că lumea ta este concretă, reală, stabilă şi că viaţa sa zilnică se sprijină pe evenimente şi fapte cunoscute. Tu faci o diferenţiere clară între fapt şi fantezie. Tu iei de bună regula că, cunoaşterea ta curentă cât şi cea a oricărei alte persoane se sprijină pe datele ştiinţifice, date ce sunt incontestabile. În mod sigur dezvoltarea tehnologică pare să se fi construit cât se poate de sigur pe un corp de idei concrete.

Ideile lumii, fanteziile şi miturile par a fi mult despărţite de experienţa obişnuită – cu toate aceastea, tot ceea ce ştii sau experimentezi îşi are originea în dimensiunea creativă pe care eu o numesc Cadrul 2. Într-o manieră, lumea ta reală răsare dintr-un mănunchi de fantezie, mit şi imaginaţie, din care toate accesorile tale detaliate ies la suprafaţă. Aşadar, ce este mitul şi la ce mă refer atunci când folosesc acest termen?

Mitul nu este o distorsiune a unui fapt ci izvorul prin care faptul trebuie să apară. Mitul necesită o înţelegere intrinsecă a naturii realităţii îmbrăcată în termeni imaginativi şi conţine o putere la fel de viguroasă ca şi cea a naturii însăşi. Crearea de mituri este o caracteristică psihică naturală, un element psihic ce se combină cu alte asemenea elemente pentru a forma o reprezentare mitică a realităţii interioare. Acea reprezentare este folosită mai apoi ca şi un model după care sunt organizate civilizaţiile tale şi de asemenea ca un instrument de percepţie prin a cărei lentile tu interpretezi evenimentele personale ale vieţii tale în contextul lor istoric.

(10:06.) Bineînţeles, atunci când accepţi miturile le numeşti fapte, deoarece ele devin o parte a vieţii tale, a societăţiilor şi profesiilor tale, iar fundamentul lor pare aparent. Miturile sunt vaste drame psihice, mai adevărate decât faptele. Ele asigură un etern durabil teatru de realitate. Aşadar, trebuie clar înţeles că atunci când vorbesc despre mituri vreau să sugerez natura evenimentelor psihice a căror realitate durabilă există în Cadrul 2 şi formează modelele ce sunt mai apoi interpretate în lumea ta.

Dacă cineva este prins într-un dezastru natural, următoarele întrebări pot fi puse: “Sunt pedepsit de Dumnezeu, şi daca da din ce motiv? Dezastrul este consecinţa mâniei lui Dumnezeu?” În schimb, un cercetător ar putea întreba : ”Cu o mai bună tehnologie şi mai multe informaţii am fi putut cumva să previzionăm dezastrul şi astfel să salvăm multe vieţi?” El ar putea încerca să se disocieze de emoţie şi pur şi simplu să vadă dezastrul ca un efect al unei naturi impersonale ce nu ştie şi nu îi pasă ce aduce în calea sa.

Totuşi, în toate cazurile asemenea situaţii aduc instant în minte întrebări despre propia realitate a omului şi bineînţeles, despre legăturile sale cu Dumnezeu, planeta sa şi universul. El interpretează acele întrebări conform propiilor sale credinţe. Haideţi să ne uităm la o parte dintre ele.

Ia o pauză.

(10:18 până la 10:27.)

Acum: Miturile sunt fenomene naturale ce răsar din psihicul omului atât de sigur pe cât imensele lanţuri muntoase răsar din planeta fizică. Totuşi, realitatea lor adâncă există în Cadrul 2 ca material sursă pentru lumea pe care o cunoşti.

În aceşti termeni, marile religii ale civilizaţiilor voastre răsar din miturile ce îşi schimbă caracteristicile de-a lungul secolelor, aşa cum lanţurile muntoase se ridică şi coboară. Poţi vedea lanţurile muntoase. Ar fi ridicol să le ignori realitatea. Tu îţi vezi miturile cumva mai puţin direct şi totuşi ele sunt vizibile în toate activităţiile tale, iar ele formează structurile interioare ale tuturor civilizaţiilor tale cu multiplele lor părţi.

Aşadar, în aceşti termeni Creştinismul şi celălalte religii şi mituri ale tale au apărut ca un răspuns al unei cunoaşteri interioare ce este prea vastă pentru a fi îmbrăcată doar de fapte. De asemenea, în aceşti termeni ştiinţa are de asemenea o natură destul de mitică. Pentru unii dintre voi acest fapt poate fi mai dificil de perceput, de vreme ce pare să funcţioneze atât de bine. Alţii vor fi îndeajuns de dispuşi să vadă ştiinţa în caracteristicile sale mitice, dar vor fi reticienţi să vadă religia, aşa cum o cunoşti, în aceeaşi lumină. Totuşi, într-o măsură sau alta toate aceste idei îţi programează interpretarea ta a evenimentelor.

În această parte (a 2-a) a cărţii ne vom ocupa mai mult sau mai puţin cu evenimentele naturii, aşa cum le înţelegi tu. Încă o dată, unora li se va părea evident că un dezastru natural este cauzat de răzbunarea lui Dumnezeu, sau că cel puţin el exprimă un îndemn divin la pocăinţă, în timp ce alţii vor considera că o asemenea catastrofă are un caracter complet natural, impersonal şi [destul] de despărţit de realitatea emoţională a omului. Omul de ştiinţă creştin este prins la mijloc. Deoarece v-aţi desprins de natură nu sunteţi capabili sa îi înţelegeţi manifestările. Deseori, miturile voastre vă stau în cale. Atunci când miturile devin standardizate şi prea prozaice, atunci când începi să le legi prea strâns de lumea faptelor, atunci le interpretezi complet greşit. Atunci când miturile devin prea factuale deja devin mai puţin reale. Puterea lor este încătuşată.

(10:43.) Oferă-ne un moment. . . Majoritatea oamenilor interpretează realitatea vieţilor lor, triumfurile şi eşecurile, sănătatea sau bolile, norocul sau ghinionul lor în lumina unei realităţi mitice ce nu este înţeleasă ca atare. Ce se află în spatele acestor mituri şi care este sursa lor de putere?

Faptele sunt o infuzie de realitate foarte la îndemână dar slabă. Ele imediat încredinţează anumite tipuri de experienţe ca fiind reale iar altele nu. Totuşi, psihicul nu va fi atât de limitat. El există într-un mediu de realitate, un tărâm de existenţă în care toate posibilităţiile există. El crează mituri aşa cum oceanul creează stropi. La origine miturile sunt creaţii psihice de o asemenea putere şi tărie încât întregi civilizaţii se pot naşte din sursa lor. Ele implică simboluri şi validităţi emoţionale cunoscute ce sunt apoi conectate cu lumea fizică, astfel încât lumea nu mai este niciodată la fel.

Ele îşi aruncă lumina asupra evenimentelor istorice deoarece sunt responsabile pentru acele evenimente. Ele amestecă şi fuzionează interioara, nevăzută dar simţita, eterna experienţă psihică a omului cu evenimentele temporale ale zilelor sale fizice şi formează o combinaţie ce structurează gândurile şi credinţele dintr-o civilizaţie în alta. În Cadrul 2 puterea interioară a naturii este mereu schimbătoare. Visele, speranţele, aspiraţiile şi fricile omului interacţionează într-o mişcare continuă ce apoi formează evenimentele lumii tale. Bineînţeles, acea interacţiune nu îl include doar pe om ci şi realitatea emoţională a tuturor conştiinţelor pământului, de la un microb la un învăţat, de la o broască la o stea. Tu interpretezi fenomenele lumi tale conform caracteristicilor mitice pe care le-ai acceptat. Aşadar, tu organizezi realitatea fizică prin intermediul ideilor. Tu foloseşti doar acele percepţii ce oferă validitate acelor idei. Corpul fizic este destul de capabil de a construi lumea fizică în alte moduri decât cele ce îţi sunt familiare.

Voi vă separaţi de natură şi de intenţiile naturii mult mai mult decât o fac animalele. Natura, în manifestările sale furtunoase pare a fi aproape un adversar. Trebuie ca fie să vă uitaţi la motivele ce sunt în afara voastră pentru a explica ceea ce în unele momente pare a fi intenţia distrugătoare a naturii, sau lipsa sa totală de interes.

Deseori ştiinţa spune că naturii îi pasă prea puţin de individ ci numai de specie, astfel că voi trebuie des să vă vedeţi ca victime a unei lupte mai mari pentru supravieţuire, în care propiile voastre interese nu contează absolut deloc.

Sfârşitul dictării. Dacă nu aveţi întrebări sfârşitul sesiunii.

(“Nu, cred că nu,”)

Lucruri bune vor veni. Atât am de spus. (“În regulă,”)

Cele mai dragi salutări şi o seară excelentă. (“Mulţumesc Seth. Noapte bună.”)

(11:02 P.M. Debitul din transă a lui Jane a fost excelent – concentrat şi constant.)

NOTE:SESIUNEA 817

1. Acele “alte proiecte” includ munca mea şi a lui Jane la Emir şi Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. (Lui Jane i s-a spus că toată lumea de la Prentice-Hall pur şi simplu “iubeşte” Emir.) Acum câteva săptămâni Sue Watkins ne-a predat ultimele două capitole din manuscrisul pentru Psihicul pe care l-a dactilografiat pentru noi; încă mai trebuie să verificăm acea carte şi să finalizăm notele pentru ea. Apoi, Jane a primit ieri manuscirsul copyeditat pentru James, aşadar, în timpul următoarei săptămâni ne vom uita cu atenţie peste el.

2. Vezi Nota 2 pentru sesiunea 803.

Note: Sesiunea 815

1. Cred că simultaneitatea fundamentală a timpului este cea mai fascinantă dintre toate ideile lui Seth. Acel “prezent spaţios” ţine toate evenimentele apropiate, gata să fie interpretate într-o manieră de tip cauză-efect de către abilităţiile organizaţionale ale simţurilor noastre fizice. Am scris mai devreme despre reconstruirea trecutului, timpul simultan şi vise, în Nota 2 pentru sesiunea 801. De asemenea, vezi materialul Seth despre timpul simultan în notele introductive ale sesiunii 806.

2. Vezi notele introductive pentru sesiunea 814. Jane îşi numeşte noua sa carte Educaţia lui Emir în folosirea corectă a puterilor magice.

3. Deşi aceasta este prima sesiune pentru Evenimente de Masă în care Seth a discutat despre Cadrul 1 şi Cadrul 2, în acest moment eu şi Jane suntem mult mai familiarizaţi cu ideile sale despre aceste câmpuri de acţiune decât este cititorul; vezi notele introductive pentru ultima sesiune (a 814-a). De când le-a introdus în sesiunile şterse, sau care nu aparţin unei cărţi, începând din 17 septembrie, Seth a vorbit despre cele două Cadre în 17 dintre cele 23 de sesiuni pe care ni le-a oferit de atunci.

Totuşi, el a vorbit despre Cadrul 1 şi Cadrul 2 doar în 7 sesiuni de când am scris în 26 Octombrie un paragraf de sugestii despre ele. Această creaţie spontană nu numai că a rezumat ceea ce am aflat până acum de la noul său material ci de asemenea mi-a oferit ceva ce pot să citesc zilnic. Am lipit copii pe pereţii atât a camerei în care pictez cât şi a camerelor de scris.

Bineînţeles, fragmentele alese sunt croite natural credinţelor şi nevoilor mele, iar unele din implicaţiile lor pot deveni mai clare în timp ce Seth continuă să prezinte materialul despre cadre în Evenimente de Masă. Dar, pe cât posibil îmi prezint efortul de a înţelege la momentul apariţiei lui, astfel încât fiecare persoană interesată să îl poată păstra în minte şi până la urmă să îşi scrie propia sa versiune pentru a o folosi mai departe. Jane a făcut acest lucru; am ajuns la conluzia că o citire zilinică a acestor “convingeri” ce privesc Cadrul 1 şi Cadrul 2 este într-adevăr valoroasă. Pe 26 Octombrie am scris:

“Am cea mai simplă şi profundă credinţă că orice doresc în această viaţă poate veni la mine din Cadrul 2. În Cadrul 2 nu există obstacole. Cadrul 2 poate creativ produce tot ceea ce doresc să am în Cadrul 1 – sănătatea mea excelentă, pictatul şi scrisul, relaţia mea excelentă cu Jane, propia sa spontaneitate, luminoasa stare fizică şi creativitate, vânzările din ce în ce mai mari a tuturor cărţilor sale. Ştiu că toate aceste ţinte pozitive sunt rezolvate în Cadrul 2, indiferent de aparenta lor complexitate, şi că se pot arăta în Cadrul 1. Am cea mai simplă şi profundă credinţă că tot ceea ce doresc de la viaţă poate veni la mine datorită activităţiilor miraculoase ale Cadrului 2. Nu este nevoie să mă preocup cu detalii de orice tip deoarece ştiu că el posedă infinita capacitate creativă de a manevra şi produce orice pot să cer de la el. Credinţa mea simplă şi profundă în binele creativ al Cadrului 2 este tot ceea ce îmi este necesar.”

SESIUNEA 815, 17 DECEMBRIE 1977 9:22 P.M. SÂMBĂTĂ


(Încă o perioadă lungă de timp – 10 săptămâni de data aceasta- u trecut de la ultima sesiune Seth pentru Evenimente de masă. De vreme ce aceasta este a treia asemenea pauză între sesiuni de cărţi, se pare că eu şi Jane ne-am obişnuit deja cu idea. De fapt, eu sunt mai îngrijorat decât ea de aceste lungi intervale. Aş dori să urmăresc o strădanie de la început până la sfârşit într-o manieră rezonabilă şi directă. Atunci când sesiunile nu merg în aceea direcţie mă simt puţin neliniştit, în acelaşi timp realizând că un număr de factori compensatorii pot conlucra. În acest caz, două noţiuni distincte, una factuală şi alta filozofică, m-au ajutat să mă liniştesc

(Prima, în timpul acelei pauze de 10 săptămâni Seth-Jane au ţinut o serie de 18 sesiuni excelente - ce încă o dată nu au fost dictare pentru Evenimente de masă. A doua, dacă păstrezi în minte ideile lui Seth despre timpul simultan, că în esenţă totul se întâmplă simultan [chiar şi luând în calcul afirmaţia lui Seth că timpul “este pentru mine încă o realitate de un oarecare tip”], atunci puţin contează cât de lungi sunt pauzele între sesiuni; nu există nici o separare reală; dictarea la orice subiect sau proiect poate fi reluată atunci când toţi cei implicaţi – Jane, Seth şi eu – alegem să facem acest lucru şi va fi ca şi cum pauza nu a existat vreodată. Deoarece în transă Jane va fi din nou în acord cu Seth în acel mediu aproape “lipsit de timp” în care îşi desfăşoară o mare parte din existenţa sa.

(Aşadar, am decis ca pur şi simplu să mergem împreună cu tot ceea ce Evenimente de masă implică în termeni de lungime, fie că acea lungime este măsurată în timp sau în număr de sesiuni. Nu avem de gând să îl întrebăm pe Seth când va fi gata cartea. L-am rugat să dicute despre conceptele de Cadru 1 şi Cadru 2 iar el a promis că va face acest lucru; a avut multe de spus în materialul ce nu aparţine cărţii, material pe care Jane l-a transmis atunci când a fost ţinută sesiunea 814.

(Cât pentru acum: Am terminat cu suplimentele pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”- ceea ce înseamnă că încă mai am un număr de note pentru sesiunile de carte pe care vreau să le scriu, cât şi la fel de multă muncă pentru notele introductive şi pentru Epilog. Imediat după ce la începutul lui Octombrie Tarn Mossman ne-a sugerat să construim o carte în jurul visului ei despre Emir2, Jane a început să lucreze la acel proiect cu entuziasmul ei obişnuit. Visul a devenit Capitolul 1 al cărţii şi a inspirat restul cărţii; în timp ce scrie povestea ea se distrează foarte mult şi îi trimite lui Tarn capitol după capitol, în timp ce iasă din maşina ei de scris – o metodă ce nu a mai urmat-o până acum. Nu ştie cât de lung va fi Emir. Spre sfârşitul lui Octombrie ea a semnat contractul pentru publicarea lui James şi a trimis manuscrisul final la sfărşitul lui Noiembrie. În afara faptului că scrie şi lucrează la un ziar local, Sue Watkins este aproape de a termina partea ei de muncă- tipărirea manuscrisului final pentru cartea Seth: Psihicul; incă mai trebuie să lucreze mai mult timp la câteva note. Sue a fost de asemenea de acord ca anul următor să mă ajute să dactilografiez notele şi materialul suplimentar pentru Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută.”

(În timp ce eram ocupaţi cu strădaniile noastre, zilele scurte, minunat colorate şi deseori calde ale lui Octombrie au trecut în Noiembrie, devenind din ce în ce mai reci; după Ziua Recunoştiinţei deja a căzut ceva zăpadă; iar acum, în câteva zile va sosii Iarna [în jurul lui 22 Decembrie]. Am greblat, am stivuit lemn în garaj, am instalat ferestre împotriva furtunii şi m-am asigurat că este pregătită pentru vremea rece casa noastră de pe deal.

(Încă ţinem sesiunile în serile de Luni şi Sâmbătă, aceasta fiind rutina pe care am iniţiat-o după ce sesiunea 805 a fost ţinută cu câteva luni în urmă [pe 16 Mai]. În timp ce ne-am aşezat pentru sesiunea din această seară Jane mi-a spus- cumva spre surpriza mea- că a simţit că Seth va oferi ceva material pentru Evenimente de Masă. Totuşi, nu era foarte sigură. Astăzi a recitit sesiunile sale pentru carte. Apoi:)

Bună seara.

(“Bună seara, Seth.”)

Dictare: Nu vreau să vă şochez, dar dictare – continuare a ultimului nostru capitol (2:”Meditaţii de masă, “ etc.)

(Cu ceva umor:) Ruburt şi Joseph au cumpărat recent un televizor color, aşadar lumea lor de la televizor nu mai este în alb şi negru. În diverse momente am folosit televiziunea ca şi o analogie şi aş vrea să fac din nou acest lucru, pentru a arăta căile prin care evenimentele fizice sunt formate şi pentru a încerca să descriu multiplele metode folosite de indivizi atunci când aleg aceste evenimente specifice ce vor fi întâlnite personal.

Nu numai că televiziunea serveşte ca un mijloc de masă pentru meditaţia în comun ci de asemenea prezintă câteva vise confecţionate, extrem de detaliate, în care fiecare telespectator poate să participe într-o oarecare măsură. Vom folosi câteva diferenţieri aici, aşadar voi introduce termenii “Cadrul 1” şi “Cadrul 2” pentru a clarifica discuţia.

Vom numi lumea, aşa cum o experimentezi fizic, Cadrul 1. De exemplu, în Cadrul 1 tu te uiţi la programe de televizor. Tu ai la dispoziţie multe canale. Ai propiile tale programe favorite. Urmăreşti anumite scene sau actori. Priveşti toate aceste drame, de abia înţelegând cum apar pe televizorul tău. Totuşi, eşti sigur că dacă cumperi un televizor el îşi va îndeplini corect sarcinile, fie că eşti sau nu familiarizat cu electronica. Punct.

Tu schimbi canalele, iar rezultatul acestei acţiuni este previzionabil. De exemplu, programul Canalului 9 nu apare brusc în programul Canalului 6. Chiar actorii înşişi, luând parte în asemenea drame, aproape că nu au nici un habar despre evenimentele ce sunt implicate pentru ca propiile lor imagini să apară pe ecranul de la televizor. Treaba lor este să joace, luând de bun faptul că tehnicienii îşi fac datoria.

Acum, undeva acolo se află un director de program ce trebuie să se ocupe de întreaga realizare a unui program de televiziune. Spectacolele trebuie să fie realizate în timp util, iar actorilor să li se stabilească rolurile. Directorul nostru ipotetic va ştii ce actori sunt disponibili, ce actori preferă roluri dificile, care dintre ei vor fi eroi sau eroine, ce zâmbet de Don Juan o va prinde în plasă pe fată – şi în general cine joacă rolul băiatului bun sau a băiatului rău.

Nu este nevoie de revizuirea mea în detaliu a nenumăratelor evenimente ce trebuie să apară astfel încât să te poţi uita la programul tău favorit. Apeşi un buton şi imediat apare, deşi toată munca din fundal îţi este necunoscută. Tu o iei de bună. Treaba ta este de a alege programele pe care vrei să le vizionezi. Bineînţeles, mulţi alţii se uită la aceleaşi programe şi totuşi, fiecare persoană va reacţiona individual.

(9:40.) Pentru un moment haideţi să ne imaginăm că evenimentele fizice apar în aceeaşi manieră – că tu le alegi pe acelea ce vor strălucii pe ecranul experienţei tale. Tu eşti destul de familiarizat cu evenimentele propiei tale vieţi, deoarece eşti propiul tău erou sau eroină principală, răufăcător sau victimă, sau orice altceva. La fel cum înainte să observi un program nu ştii ce se întâmplă în studioul de televiziune, la fel nu ştii ce se întâmplă în cadrul creativ al realităţii pănă când nu experimentezi evenimentele fizice. Vom numi vastul, “inconştientul” studio mental şi universal Cadrul 2.

În această carte voi încerca să îţi spun ce se întâmplă în spatele scenei – să îţi arăt mijloacele prin care îţi alegi zilnicele programe fizice şi să descriu cum aceste alegeri personale se amestecă şi fuzionează pentru a forma o realitate de masă. Pentru moment, ne vom întoarce la televizorul nostru. Poţi închide un program ce te supără. Poţi alege să cumperi sau să nu cumperi un produs a cărui calităţi sunt lăudate. Televiziunea îţi prezintă o oglindă a societăţii tale. Ea reflectă şi rereflectă prin milioane de case giganticele vise şi frici, speranţa şi teroarea evenimentelor, chiar şi a celui mai izolat individ.

Televiziunea interacţionează cu vieţile voastre, dar nu determină vieţiile voastre. Ea nu cauzează evenimentele pe care le înfăţişează. Datorită credinţei voastre sporite în tehnologie, multor oameni deseori li se pare că televiziunea cauzează violenţă, sau o dragoste pentru supramaterial-ism, sau o “morală slăbită”. Televiziunea reflectă. Într-un fel, ea nici măcar nu distorsionează, deşi poate reflecta distorsiuni. Scriitorii şi actorii dramelor de la televizor sunt conectaţi la “mintea de masă”. Ei nu sunt lideri sau adepţi. Ei sunt oglinzi creative, cu acuitate conştiente de generalele modele emoţionale şi psihice ale vremii.

De asemenea, ei fac alegeri în ceea priveşte piesele în care vor juca. Fiecare are propiul său rol favorit, chiar dacă rolul este, de exemplu, cel al unui rebel. Bineînţeles, pentru actori rolurile lor devin părţi puternice ale experienţelor personale, în timp ce aceia care supraveghează piesele au rolul de observatori.

Prin ziarele şi revistele tale tu eşti conştient de dramele, ştirile şi alte programe ce sunt în prezent oferite. În acelaşi mod tu eşti conştient, în general vorbind, de “programele” ce sunt fizic prezentate în propia ta ţară şi peste tot cuprinsul lumii. Tu decizi în care dintre aceste aventuri vrei să iei parte – şi pe acelea le vei experimenta în viaţa normală sau în Cadrul 1.

Mecanismele interne ce au avut loc înaintea experienţei tale se vor desfăşura în vastul studio mental al Cadrului 2. Acolo, toate detalile vor fi aranjate, toate aparentele întâlniri întâmplătoare, inexplicabilele coincidenţe ce ar trebui să apară până ca un eveniment fizic dat să se desfăşoare.

Ia o pauză.

(10:02 până la 10:19.)

La un nivel conştient, şi doar cu rezervele tale conştiente nu ţi-ai putea ţine în viaţă corpul pentru o singură oră. Nu ai ştii cum să faci acest lucru, deoarece viaţa ta curge prin tine spontan şi automat. Tu consideri detalile ca fiind adevărate – respiraţia, mecanismele interioare de hrănire şi eliminare, circulaţia şi întreţinerea continuităţii tale psihologice. Toate acestea sunt rezolvate pentru tine în ceea ce eu am numit Cadrul 2.

În aceea privinţă, cu siguranţă totul se desfăşoară în avantajul tău. Într-adevăr, deseori cu cât mai îngrijorat devii faţă de corpul tău, cu atât mai puţin fluid va funcţiona. În spontaneitatea funcţionării corpului tău evident că există un simţ fin al ordinei. Atunci când deschizi televizorul imaginea pare să apară de nicăieri pe ecran – şi totuşi, acea imagine este rezultatul unei ordine precis focalizate.

Actorii vizitează agenţii de recrutare astfel încât ei ştiu ce piese vor avea nevoie de serviciile lor. În visele tale tu vizitezi “agenţii de recrutare”. Tu eşti conştient de diversele piese ce sunt luate în considerare pentru producţia fizică. Aşadar, în starea de vis, deseori te familiarizezi cu drame ce sunt de o natură probabilă. Dacă este arătat suficient interes, dacă suficienţi actori aplică, dacă sunt acumulate îndeajuns de multe resurse, piesa va merge înainte. Atunci când te aflii în altă stare de conştiinţă decât cea normală, tu vizitezi agenţia creativă interioară în care toate producţiile fizice trebuie să îşi aibă începutul. Tu te întâlneşti cu alţii, ce datorită propiilor motive sunt interesaţi de acelaşi tip de dramă. Urmărind această analogie, tehnicienii, actorii, scriitorii, toţi se adună – numai că în acest caz rezultatul va fi un eveniment viu mai degrabă decât unul televizat. Aici sunt planificate filme cu dezastre, programe educaţionale, drame religioase. Toate acestea vor fi întâlnite în plină floare, în realitatea fizică.

Asemenea evenimente apar ca un rezultat al credinţelor, dorinţelor şi intenţiilor individuale. Nu există întâlniri întâmplătoare. Nici o moarte şi nici o naştere nu apare întâmplător. Într-un fel, nici un act nu este privat. Sistemele tale de comunicare aduc în sufrageria ta notificări ale evenimentelor ce apar pe tot cuprinsul lumii. Totuşi, sistemul lărgit de comunicări interioare este mult mai puternic în întindere, iar fiecare act mental este imprimat în ecranul multidimensional al Cadrului 2. Acel ecran este disponibil tuturor, iar în alte nivele de conştiinţă, în special în stadiile somnului sau ale visului, evenimentele acelei realităţi interioare sunt mereu prezente şi uşor accesibile, la fel cum sunt evenimentele fizice atunci când eşti treaz.

(10:40.) Este ca şi cum Cadrul 2 conţine un serviciu infinit de informaţii ce te pun instant în contact cu orice cunoştiinţe ai nevoie, ce stabilesc circuite între tine şi alţii, ce calculează probabilităţi cu o viteză uimitoare; nu cu detaşarea unui calculator ci cu o intenţie iubitoare ce are cele mai bune scopuri în minte – ale tale şi ale tuturor celorlalţi indivizi.

Aşadar, nu poţi obţine ceea ce vrei în detrimentul altuia. Nu poţi folosi Cadrul 2 pentru a forţa un eveniment asupra altei persoane. Înainte ca un scop dorit să devină experimentat fizic anumite condiţii trebuie îndeplinite.

(10:45.) Oferă-ne un moment. . .

Voi încerca să încep munca la cartea noastră într-o manieră mai predictibilă iar în acelaşi timp să menţinem propiile discuţii şi să îţi răspund oricăror întrebări pe care le-ai putea avea. Totuşi, pentru această carte nu vreau să folosesc materialul despre Cadrul 2 într-o manieră mai generală. 3 Îl poţi folosi [sau orice alt material pe care îl doreşti], dar această carte nu se va fundamenta pe acea informaţie.

(Echilibrul sesiuni este afectat. Seth a spus noapte bună la 11:12 P.M.)

Note: Sesiunea 814

1. Urmează câteva comentarii pe care întotdeuna am vrut să le fac despre scris şi despre pictură, activităţi pe care le desfăşor zilnic.

În timp ce sortam marea masă de material pe care Seth-Jane au produs-o în aceste ultime săptămâni, m-am găsit din nou fermecat şi mistificat de provocările existente. Imaginea pictată poate fi văzută dintr-o privire fugară la orice stadiu al dezoltării sale, dar înţelegerea cuvântului scris ia mult mai mult timp, indiferent cât de rapid cineva citeşte sau absoarbe noul material. Dintr-o singură privire artistul deţine o stăpânire imediată a întregii lucrări din faţa sa; el (sau ea) poate spune ce a făcut şi ce mai are de făcut, ce mai trebuie să schimbe sau să “repare”, chiar şi dacă a dat greş. Nu la fel se întâmplă cu scriitorul, el în timp ce citeşte trebuie să refuze percepţia simultană a artistului şi să folosească propia cogniiţie liniară în timp ce ia o multitudine de decizii ce privesc structura propoziţiei, ce trebuie să folosească sau să elimine şi aşa mai departe.

Uneori aritisul din mine vine în ajutorul scriitorului, aşezând pagini de material şi de notiţe una lângă alta pe o masă sau două. Apoi, pot vedea tot ceea ce trebuie să fac şi jumătate intuitiv, jumătate intelectual să iau decizii despre cum voi organiza pasajele la care întâmpin probleme. Pentru mine, acest proces este mereu foarte provocator şi palpitant. Întotdeuna pare să dea rezultate, deşi în unele momente progresele pot fi mici. De asemenea, această metodă mă ajută foarte mult în a contracara acea nerăbdare iniţială pe care partea de artist din mine o simte puternic atunci când sinele meu de scriitor dă piept cu o situaţie complexă.

Sunt foarte conştient de teoriile ştiinţifice actuale despre presupusele funcţii separate ale creierului: Se spune că jumătatea stângă controlează activităţiile logice- de exemplu cititul, în timp ce partea dreaptă este responsabilă de abilităţiile artistice intuitive. Probabil că scrisul poate fi intuitiv fundamentat iar arta poate fi logic produsă. Întregul creier (emisferele sale fiind profund legate între ele de către corpus callosum) trebuie cel puţin să conţină acea abilitate creativă fundamentală şi necesară ce poate fi mai apoi împărţită – dar cred că doar într-o anumită măsură – între emisfere. În afara cazurilor de accidente fizice/operaţii, trebuie să existe mai multă comunicare între jumătăţiile sale. Există atât de multe lucruri despre creier pe care încă nu le cunoaştem (ca să nu mai vorbim de minte!). Ce se poate spune despre telepatia dintre emisfere? Cred că separaţiile dintre emisferele creierului cartografiate până acum sunt prea stricte, că asemenea credinţe despre separări pot sta în calea percepţiei noastre a frumuseţii întregii funcţionări a creierului.

“Aparent, Seth doar îşi trimite verbal materialul şi atâta tot,“ a scris Jane după ce a citit prima schiţă a acestei note. “Chiar şi într-o carte lungă, el nu trece prin toate acele procese cognitive pe care le-a menţionat Rob. Eu trec prin ele atunci când scriu, editez, sau rescriu o parte din munca mea. Dacă efectuez oricar muncă pentru Seth, se întâmplă atât de inconştient şi de rapid încât nu îmi dau seama. Iar 'scrisul' lui Seth aproape că nu are nevoie de nici o schimbare.

De asemenea am scris în Nota 3 pentru sesiunea 801: “. . . că de obicei Seth nu îşi poate revizui manuscrisul.”

2. Îi voi reaminti cititorului că Jane a primit deja inspiraţie şi material pentru alte două cărţi din minunata şi creativa ei stare de vis: romanele sale, Educaţia suprasufletului Şapte, şi James. De pildă, în timp ce visa s-a conectat la întregi capitole din Şapte.

3. De asemenea, ar trebui să notez că Seth a făcut o scurtă şi mai degrabă misterioasă referinţă la existenţa Cadrelor 3 şi 4. Cu două zile după ce am discutat prima oară despre conceptul de Cadru 1 şi 2, într-o altă sesiunea privată el a venit cu următoarea afirmaţie. Încă nu l-am rugat să dezvolte această idee: “Fiindcă veni vorba, există un Cadru 3 şi un Cadru 4, în termenii discuţiei noastre – dar toate asemenea etichete sunt oferite doar de dragul unei explicaţii. Realităţiile sunt îmbinate.”

4. Seth a făcut o trimitere la sindromul Guillain-Barre ce a lovit o mică porţiune din persoanele care au primit vaccinuri în programul din 1976 îndreptat împotriva gripei porcine. Din mai multe motive, în decembrie guvernul federal a oprit brusc acest program foarte scump şi foarte controversat. Apoi, în luna mai a acestui an, un număr de cercetători au consimţit că vaccinele antigripă au declanşat sindromul Guillain-Barre, dar motivele pentru unele reacţii individuale ramân necunoscute. Eu şi Jane nu am făcut injecţiile.

5. Material suplimentar despre vaccinuri poate fi găsit în Capitolul 1. Vezi Nota 4 din sesiunea 801 şi Nota 3 din Sesiunea 802.

SESIUNEA 814, 8 OCTOMBRIE 1977

9:43 P.M. DUMINICĂ

( Cu o singură excepţie, la care voi reveni mai târziu, am petrecut o altă perioadă lungă de timp – 9 săptămâni – fără a ţine sesiuni pentru carte. Seth-Jane au fost în mod special ocupaţi în toate aceste nopţi de Luni şi Duminică şi au revenit cu o altă serie separată de sesiuni după ce am inserat sesiunea 806 în Evenimente de Masă- 17 dintre ele în acest timp, comparativ cu 10 sesiuni tinute înainte de sesiunea 806. Încă o dată, aceste sesiuni private sau care nu aparţin unei cărţi au acoperit o paletă largă de subiecte, altele faţă de cele personale.

(Dacă includem şi sesiunea 806, acele două blocuri de material arată că în ultimele 20 de săptămâni [sau 4 luni şi jumătate], Seth a ţinut doar o sesiune pentru Evenimente de Masă, şi 28 în legătură cu alte subiecte. “Poate că a terminat deja cartea şi a uitat să ne spună,” am glumit eu. “Poate că e cea mai scurtă de până acum.”

(“Acea muncă constantă la o carte poate deveni foarte limitativă” a spus ea, apoi mi-a reamintit că Seth – cu aprobarea ei- a plonjat în Evenimente de Masă numai cu câteva săptămâni după ce a terminat Psihicul. “Se concentrează atât de mult pe subiecte legate de cărţi încât o mulţime de alte lucruri sunt lăsate în afară. . . Cel puţin pauzele dintre dictări ne oferă şansa de a merge în alte direcţii – în acest mod, sesiunile sunt mai flexibile.”

(Această flexibilitate generează câteva provocări, deoarece marea cantitate de material pe care am acumulat-o în timpul lui Evenimente de Masă ne-a oferit dorinţa de a vedea ce am putea face pentru a publica cel puţin o parte din el astfel încât alţii să poată beneficia de el. Problema- provocarea- este de a găsi timpul fizic pentru a face edităriile şi notele necesare ce vor fi puse într-un asemenea manuscris; aceasta ar fi o muncă ce ar putea să dureze lejer un an de zile. Eu şi Jane am luat în considerare posibilitatea de a combina acea carte ipotetică cu Evenimente de Masă, dar ne-am gândit că volumul ce ar rezulta, mod sigur ar în ar fi prea mare; mai mare chiar decât Volumul 2 din “Realitatea Necunoscută” ce este destul de voluminos.

(Cele două seturi de material sunt de asemenea în moduri subtile diferite, deşi cineva pe deplin justificat poate spune că fiecare subiect discutat de Seth este într-un fel sau altul o parte din filozofia sa globală. Bineînţeles, trebuie să fie aşa. Cu alte cuvinte, este cumva ironic că în timpul pauzei din dictarea lui Evenimente de Masă Seth-Jane au produs echivalentul unei alte cărţi, dar una cu care nu prea avem ce face, cel puţin în acest moment. 1

( De la sesiunea 806 ce a fost ţinută acum 10 săptămâni [pe 30 Iulie], am lucrat constant la Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. Târziu în August Jane şi-a intrerupt munca la James pentru a-şi muta toate dichisurile în noua sa cameră din spatele casei. Sue Watkins ne-a trimis manuscrisul final pentru câteva capitole din Psihicul şi şi-a luat mai mult material pentru a-l dactilografia. Jane, ce trebuie să lucreze la James pe toată durata lui Septembrie a pregătit o prezentare pentru acea carte, pentrul ca în acest timp editorul ei, Tarn Mossman, să o poată arăta asociaţiilor săi de la Prentice-Hall. Pe 12 Septembrie, Jane a avut un vis foarte veridic a cărui rădăcini crede că se găsesc într-o viaţa trecută de-a ei din Turcia: În visul ei apărea un mic copil, Prinţul Emir, ce trăia într-o lume nouă, o lume în care moartea nu a fost încă inventată. La telefon, cu trei zile mai târziu, Tarn i-a sugerat lui Jane să scrie o carte pentru copii, sau una pentru “cititorii de toate vârstele”, bazată pe visele sale despre Emir2; ziua următoare a sunat din nou, de data aceasta pentru a-i oferi vestea încântătoare că James a fost acceptat pentru publicare.

(Apoi, într-o sesiune privată ţinută în dimineaţa zilei de 17 Septembrie 1977, Seth a venit cu un concept foarte interesant numit “Cadrul 1 şi Cadrul 2”. Eu şi Jane am fost atât de uimiţi de vastele implicaţii practice ale acestuia încât am început un efort concentrat de a-l folosi în viaţa de zi cu zi. Scurt şi foarte simplu, Seth spune că Cadrul 2 sau realitatea interioară conţine sursa creativă din care noi formăm evenimentele şi că printr-o concentrare adecvată a atenţiei putem extrage din acel mediu subiectiv orice avem nevoie pentru o viaţă constructivă, pozitivă în Cadrul 1, sau realitatea fizică. Deja i-am comunicat lui Seth dorinţa noastră ca el să intre mult mai în amănunt în materialul despre Cadrul 1 şi 2, de vreme ce aceste concepte sunt atât de aproape implicate în experienţele individuale şi colective ce înconjuară viaţa fiecăruia.

(Acum, în legătură “excepţia singulară” la care m-am referit în începutul acestei note. Ea este sesiunea 812 din 1 Octombrie, iar cel puţin o parte din ea este dictare de carte. Ea a fost declanşată de o vizită pe care am primit-o de la un cititor ce în mod evident avea tendinţe puternice către paranoia. Ca un răaspuns al acelei întâlniri, Seth a oferit o sesiune despre paranoia [dar nu pentru individul în cauză, deşi mai tărziu Jane i-a scris], apoi ne-a spus să lăsăm această sesiune pentru a fi inclusă într-un capitol ulterior din Evenimente de Masă.

( În final: Chiar înainte de sesiunea de astă seară Jane a spus că Seth ar putea face ceva muncă pentru Evenimente de Masă. Ea a avut o întrebare despre propia persoană, iar eu i-am cerut lui Seth să îmi spună dacă Jane s-ar fi putut naşte stângace.

Vreau să folosesc materialul în conexiune cu un pasaj pe care îl voi utiliza în Volumul 2 din Realitatea “Necunoscută”. [Vezi extrasele lui Seth pentru Sesiunea 211, în Apendixul 18. ] Cu toate acestea, Seth nu mi-a răspuns întrebării.

Acum, bună seara –

(“Bună seara, Seth.”)

- şi exact cum a presupus Ruburt, dictare - ce urmează ultimei sesiuni formale de carte (a 805-a.)

În ordine de la început – pasajele despre paranoia (în sesiunea 812) vor veni mai târziu. În timp ce cu câteva zile în urmă Ruburt lucra la una din cărţile sale, a auzit un anunţ al serviciilor publice. Oficialităţiile au spus tuturor ascultătoriilor că sezonul de gripă este oficial deschis. El a sugerat cu asprime ca cei în vârstă şi cei cu anumite boli să îşi facă imediat programări pentru a primi injecţii împotriva gripei.

Oficialul a menţionat că într-adevăr nu există nici o dovadă directă ce leagă vaccinele antigripă din trecut cu apariţia unor boli bizare, boli din cauza cărora au fost doborâţi o parte dintre cei inoculaţi cu acest vaccin. 4 Una peste alta, a fost un anunţ interesant, cu implicaţii ce străbat biologia, religia şi economia. Într-un fel, “Sezonul de gripă” este un exemplu a unui model creat psihologic ce în unele momente poate să cauzeze o epidemie fabricată.

În spatele unor asemenea anunţuri se află autoritatea profesiei medicale, cât şi autoritatea sistemelor noastre de comunicare. Nu poţi să nu ai încredere în vocea de la radio. Ea nu are un corp şi se presupune că ştie ce spune.

Încă o dată, cei bătrâni au fost lăsaţi pe dinafară. Pare evident că ei sunt mai predispuşi să contacteze o boală. Acea susceptibilitate este un fapt medical de viaţă. Este un fapt ce nu are un fundament în adevărul realităţii biologice a omului. Este un fapt adus prin sugestie. Medicii văd rezultatele corporale, ce sunt destul de precise, iar apoi acele rezultate sunt considerate a fi dovezi.

Chiar astăzi, în unele părţi izolate ale lumii, cei bătrâni nu sunt chinuiţi de boli şi nici semnele lor vitale nu sunt slăbite. Ei rămân destul de sănătoşi până la momentul morţii.

Aşadar, trebuie să recunoşti că sistemele lor de credinţă sunt destul de practice. Şi nici nu sunt înconjuraţi de profesii medicale. Mai târziu în această carte ne vom reîntoarce la subiect. Aici, tu deţii ceea ce aproape formează un program social pentru boală – sezonul de gripă. Ca meditaţie de masă ea este susţinută de o structură economică: Profesiile ştiinţifice şi medicale sunt implicate. Pe lângă acest lucru, legăturile economice, de la cea mai mare farmacie până la cea nmai mică drogherie, supermarket-urile şi magazinele de la colţ- toate aceste elemente sunt implicate.

Pilulelor, poţiunilor şi injecţiilor ce ar trebui să combată răcelile şi gripele le sunt acordate prezentări proeminente, şi servesc a le reaminti celor care au putut să rateze anunţurile despre vremurile dificile ce vor apărea. Reclamele de la televizor aduc un nou obstacol, astfel încât (amuzat) poţi trece de la sezonul febrei la cel al răcelii fără a rata orice tratament personal.

O tusă din Iunie poate fi respinsă şi rapid uitată. Pe de altă parte, o tusă din sezonul gripei este mult mai suspectă – iar sub aceste condiţii cineva ar putea gândi, în mod particular în mijlocul unei săptămâni slabe: “Oricum, cine ar vrea să iasă afară?”

Se aşteaptă ca pur şi simplu să iei gripa. Ea poate servi ca o scuză pentru a nu da piept cu multe tipuri de probleme. Mulţi oameni sunt aproape în mod conştient atenţi la ceea ce fac. Ei trebuie doar să fie atenţi la sugestiile oferite atât de liber de către societate. Temperatura într-adevăr creşte. Îngrijorarea face ca gâtul să devină uscat. Viruşii latenţi – ce până acum nu au făcut nici un rău- sunt activaţi.

(10:10.) Fabricanţii de mănuşi, jachete sau cizme de asemenea îşi promovează mărfurile. Totuşi, în aceste domenii există mai multă sanătate, deoarece reclamele lor deseori scot în evidenţă activităţi viguroase, prezentându-l pe schiorul fericit, arătând goana lui prin păduri. Totuşi, uneori ele sugerează că mărfurile te vor proteja împotriva răcelilor şi virusurilor, împotriva vulnerabilităţii propiei naturi.

Vaccinele în sine, per total fac puţin bine şi pot fi potenţial periculoase, în mod particular atunci când sunt oferite pentru a preveni o epidemie ce de fapt nu a apărut. Ele pot fi oarecum folositoare, deşi în general sunt dăunătoare, încurcând mecanismele corporale şi declanşând alte reacţii biologice ce ar putea să nu apară, să zicem pentru ceva timp. 5

Bineînţeles, sezonul gripei se intersectează cu sezonul Crăciunului, atunci când cel puţin în gând creştinii le urează prietenilor o fericită întoarcere la minunile copilăriei. De asemenea, le este spus să îl cinstească pe Dumnezeu. Totuşi, creştinismul a devenit o poveste încurcată, iar în general coeziunea sa a dispărut. O asemenea religie devine izolată de viaţa de zi cu zi. Mulţi indivizi nu pot să unească variatele zone ale credinţelor şi sentimentelor, iar în perioada Crăciunului ei recunosc parţial marea prăpastie ce există între credinţele lor ştiinţifice şi cele religioase. Ei se văd incapabili de a face faţă unei asemenea dileme mentale şi spirituale. O depresie psihică deseori apare, una ce este adâncită de muzica de crăciun şi de reclame, de aluziile religioase ce spun că specia este creată după imaginea lui Dumnezeu şi de alte aluzii ce afirmă că corpul dat este incapabil de a-şi purta singur de grijă, fiind la mila bolilor şi dezastrelor.

Aşadar, în societatea ta sezonul crăciunului poartă speranţele oamenilor iar gripa reflectă fricile sale şi arată prăpastia dintre cele două.

Doctorul este de asemenea o persoană privată, aşadar vorbesc despre el în cadrul activităţii sale profesionale, deoarece de obicei face tot ceea ce poate în sistemul de credinţă pe care îl împarte cu semenii săi. Pe cât de separate ar putea să pară acele credinţe nu există singure, ci bineînţeles sunt interconectate cu cele religioase şi ştiinţifice. De obicei creştinismul a spus despre boală că este o pedeapsă dată de Dumnezeu, sau o provocare trimisă de Dumnezeu ce trebuie stoic purtată. El a considerat omul ca fiind o creatură păcătoasă, stricată de păcatul originar, forţată să muncească cu sudoarea frunţii.

Ştiinţa a văzut omul ca fiind un produs accidental al unui univers nepăsător, o creatură ce efectiv nu are nici un sens, iar conştiinţa este rezultatul unui mecanism fizic ce s-a întâmplat să apară în existenţă, ea neavând nici o realitate în afara acelei structuri. Cel puţin ştiinţa a fost persistentă în acel concept. Totuşi, Creştinismul oficial le cere copiilor tristeţii să fie bucuroşi iar păcatoşiilor să găsească puritatea copilului, le cere să iubească un Dumnezeu ce într-o zi va distruge lumea şi îi va condamna la chinurile iadului dacă nu îl adoră.

Mulţi oameni, prinşi între asemenea credinţe conflictuale devin victime ale bolilor fizice, în special în timpul sezonului Crăciunului. Bisericile şi spitalele sunt deseori cele mai mari clădiri din orice oraş, şi singurele deschise Duminica. Nu poţi separa sistemele tale de valori de sănătatea ta, iar spitalele deseori profită de vina pe care religiile au insuflat-o oamenilor.

Vorbesc despre religiile atât de îmbinate cu viaţa socială şi cu strădaniile comunităţii încât tot simţul unei integrităţi religioase fundamentale s-a pierdut. Omul este prin natura sa o creatură religioasă.

Ia o pauză.

(10:40 pâna la 11:10.)

Dictare: Unul dintre cele mai puternice atribute ale omului este sentimentul religios. Aceasta este partea pe care deseori psihologia a neglijat-o. Există o cunoaştere religioasă naturală cu care te-ai născut. Cartea lui Ruburt Jurnalul de după moarte al unui filozof american: Viziune asupra lumii de Wiliam James explică foarte bine acel sentiment. Este o spiritualitate biologică transpusă în termeni verbali. Ea spune: “Viaţa este un dar (şi nu un blestem). Eu sunt o creatură unica şi vrednică a lumii naturale ce pretutindeni mă înconjuară, îmi oferă sprijin şi îmi reaminteşte de sursa măreaţă din care atât eu cât şi lumea am apărut. Corpul meu este încântător potrivit mediului şi vine la mine, încă o dată, din acea sursă necunoscută ce se arată prin toate evenimentele lumii fizice.”

Acel sentiment îi oferă organismului bucuria, optimismul şi mereu abundenta energie de creştere. El încurajează curiozitatea şi creativitatea, simultan plasându-l pe individ într-o lume spirituală şi naturală.

Religiile organizate sunt întotdeuna încercări de a redefine în termeni culturali acel tip de sentiment. Ele rareori reuşesc deoarece devin prea înguste în conceptele lor, prea dogmatice, iar în final structurile culturale acoperă substanţa fină ce se află în interiorul lor.

Cu cât mai tolerantă este o religie, cu atât este mai aproape de a exprima acele adevăruri lăuntrice. Totuşi, individul deţine o integritate biologică şi spirituală ce este o parte din moştenirea omului, ce într-adevăr este un drept al oricărei creaturi. Omul nu poate să aibă îndoieli faţă de propia sa natură şi în acelaşi timp să aibă încredere în natura lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este cuvântul omului pentru sursa existenţei sale- iar dacă această existenţă este coruptă, atunci la fel trebuie să fie şi Dumnezeul său.

Credinţele tale fuzionează cu cele ale altora şi formează realitatea ta culturală. Ideile distorsionate ale profesiilor medicale sau ale oamenilor de ştiinţă, sau a oricărui alt grup, nu sunt aruncate asupra ta. Ele sunt rezultatul credinţelor tale de masă – izolate în forma unei discipline separate!. De exemplu, medicii sunt deseori extrem de nesănătoşi deoarece sunt atât de împovăraţi cu acele credinţe medicale specifice, încât atenţia lor este concentrată în acea zonă mai mult decât a altora ce nu sunt atât de implicaţi. Ideea de prevenire este mereu fundamentată pe frică – deoarece tu nu vrei să previi ceva ce este vesel. Aşadar, deseori medicina preventivă cauzează ceea ce speră să evite. Nu numai că ideea de prevenire promovează în continuare întregul sistem de frică, ci şi paşii specifici adoptaţi pentru a preveni o boală într-un corp ce nu este deja lovit, încă o dată, deseori cauzează reacţii ce declanşează efecte secundare ce ar apărea dacă ai suferii de acea boală.

(11:32.) O boală specifică va avea bineînţeles efecte asupra altor porţiuni ale corpului, efecte ce nu au fost studiate sau cunoscute. Aşadar, asemenea inoculări nu pot lua acel lucru în considerare. De asemenea, există cazuri unde alterările apar după inoculare, astfel încât pentru o vreme oamenii devin purtători de boli şi îi pot infecta pe alţii.

Există indivizi ce fie că sunt sau nu vaccinaţi foarte rar se îmbolnăvesc, indivizi ce nu sunt sensibili în zona medicală. Nu vreau să sugerez că toţi oamenii reacţionează negativ faţă de vaccinuri. Totuşi, în termenii cei mai fundamentali vaccinurile nu ajută, deşi sunt conştient că istoria medicală ar părea să mă contrazică.

În anumite momente şi în mod special la naşterea ştiinţei medicale în timpurile moderne, credinţa în vaccinuri, dacă nu din partea populaţiei atunci măcar din partea doctorilor, a avut marea putere a unei noi sugestii şi speranţe – dar mă tem că medicina ştiinţifică a cauzat atâtea noi boli pe cât a vindecat. Atunci când a salvat vieţi, a făcut acest lucru datorită înţelegerii din partea doctorului a vindecării intuitive, sau deoarece pacientul este atât de impresionat de marile eforturi făcute pentru vindecarea sa, încât a ajuns să fie convins de propia sa valoare.

Oferă-ne un moment . . . Bineînţeles, doctorii sunt în mod constant la dispoziţia şi chemarea multor persoane ce nu vor să îşi asume nici o responsabilitate pentru starea sănătăţii lor, oameni ce vor cere operaţii de care nu au nevoie. De asemenea, doctorul este vizitat de oameni ce nu vor să se însănătoşească, ce îl folosesc pe doctor şi metodele sale ca justificări pentru alte boli, spunând : “Doctorul nu este bun de nimic”, sau “Medicina nu dă nici un rezultat”, prin urmare învinuindu-l pe doctor pentru un mod de viaţă pe care nu au nici o intenţie să îl schimbe.

De asemenea, doctorul este prins între convingerile sale religioase şi cele ştiinţifice. Uneori acestea se află în conflict, iar alteori ele servesc doar pentru a-i adânci sentimentul că lăsat singur corpul va contacta orice boală posibilă.

Ia o pauză.

(11:45 - 12:01.)

Încă o dată, nu îţi poţi separa sistemele tale de valori şi judecăţiile tale filozofice cele mai intime de celălalte zone ale experienţei tale private sau de masă.

În această ţară, dolarii tăi colectaţi din taxe merg spre multe experimente medicale, cât şi spre strădaniile medicinei preventive – deoarece nu ai incredere in bunele intenţii ale corpului tău. În aceleaşi mod, fondurile guvernului tău merg înspre armament de apărare ce are scopul de a preveni războiul, deoarece dacă nu ai încredere în bunele intenţii ale corpului tău, cu greu poţi să ai încredere în bunele intenţii ale oamenilor.

De fapt, medicina preventivă şi cheltuielile extravagante pentru defensiva preventivă sunt destul de similare. În fiecare caz există anticiparea dezastrului – într-un caz de la corpul familiar ce poate fi atacat în orice moment de boli mortale, corp ce aparent nu are nici un mijloc de apărare; în celălalt caz, de pericolul din afară: exagerat, mereu ameninţător, cu care tot timpul trebuie să te lupţi.

(Cu atenţie nerăbdătoare:) Bolile trebuie combătute, luptat împotriva lor, asaltate, eradicate. În multe privinţe corpul devine ceva asemănător cu un teren de luptă străin; deoarece mulţi oameni au atât de puţină încredere în el încât devine foarte suspect. Omul pare apoi a fi îndreptat împotriva naturii. De exemplu, unii oameni se pot considera a fi pacienţi iar alţii se pot gândi la ei ca fiind studenţi. Asemenea oameni sunt capabili să ia orice măsuri preventive împotriva oricărei boli este la modă sau în sezon şi prin urmare duc greul aspectelor negative ale medicinei atunci când nu există nici o cauză.

(12:13.) Oferă-ne un moment. . . .

(Acum Seth a transmis o serie de paragrafe pentru Jane şi pentru mine, iar apoi a terminat sesiunea la 12:22 A.M.)

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire