Blogger Template by Blogcrowds



Aţi auzit de vânătorii de fantome. Fără exagerare pot fi numit un scriitor fantomă, deşi nu sunt de acord cu termenul “fantomă”. Este adevărat că de obicei nu sunt văzut în condiţii fizice. Nu îmi place nici cuvântul “spirit”, dar dacă definiţia voastră a cuvântului implică ideea de personalitate făra un corp fizic, atunci ar trebui să fiu de acord că acea descriere mi se potriveşte.

Mă adresez unei audienţe nevăzute. Cu toate acestea, ştiu că cititorii mei există, aşadar îi voi ruga pe fiecare dintre ei să îmi acorde acelaşi Privilegiu.

Scriu această carte prin intermediul unei femei de care am devenit destul de ataşat. Unora, li se va părea ciudat că mă adresez ei cu “Ruburt” şi “el”, dar adevărul este că am cunoscut-o prin alte nume în alte timpuri şi locuri. Ea a fost atât bărbat cât şi femeie, iar întreaga entitate ce a trăit aceste vieti separate poate fi desemnata prin numele Ruburt.

În orice caz, numele nu sunt importante. Numele meu este Seth. Numele sunt doar semne, simboluri; dar fiindcă trebuie să le folosesti, la fel voi face si eu. Scriu această carte prin cooperare cu Ruburt, ce rosteşte cuvintele pentru mine. În această viaţă Ruburt este numit Jane, iar soţul ei, Robert Butts notează cuvintele pe care ea le exprimă.

Cititorii mei pot presupune că sunt creaturi fizice, prinse în interiorul corpurilor fizice, întemniţate în interiorul oaselor, a cărnii şi a pielii. Dacă crezi că existenţa ta este dependentă de această imagine corporala, atunci simţi că eşti în pericol de a dispărea, deoarece nici o formă fizică nu durează si nici un corp, oricât de frumos în tinerete, nu işi menţine aceeaşi vigoare şi farmec la bătrâneţe.

Dacă te identifici cu propia tinereţe, frumuseţe, intelect sau realizări, atunci există frământarea continuă că aceste atribute pot şi vor dispărea.

Scriu aceasta carte pentru a te asigura că ele nu vor dispărea. In esenţă, nu eşti o fiinţă fizică mai mult decat eu sunt, iar eu mi-am asumat şi am abandonat mai multe corpuri decât îmi pasă să spun. Personalităţile ce nu există, nu scriu cărti. Sunt aproape independent de o imagine fizică iar la fel eşti şi tu.

Conştiinţa creează formă. Nu se intâmplă invers. Toate personalităţile nu sunt fizice. Numai fiindcă eşti atât de intens preocupat cu problemele curente, nu realizezi că există o porţiune din tine ce ştie că propiile puteri sunt cu mult superioare celor arătate de self-ul obişnuit.

Fiecare dintre voi a trăit alte existenţe, iar cunoaşterea acestui lucru se află înăuntrul tău, deşi în mod conştient nu iţi dai seama de ea. Sper că această carte va servi la eliberarea self-ului profund intuitiv din fiecare dintre cititorii mei, cât şi la aducerea în prim planul conştiinţei a oricăror intuiţii particulare ce te vor ajuta cel mai mult.

În timp ce scriu această carte, în timpul vostru este sfârşitul lui ianuarie, 1970. Ruburt este o femeie zveltă, rapidă, cu părul negru, ce stă pe un balansoar şi rosteşte pentru mine cuvintele.

Conştiinţa mea este destul de bine concentrată înăuntrul corpului lui Ruburt. Este o noapte rece. Aceasta este prima noastră experientă de scriere a unei carti în transă, iar Ruburt este oarecum nervos înainte să înceapă sesiunea. Nu este o simplă chestiune de a o determina pe această femeie să vorbească pentru mine. Sunt necesare multe manipulari cât şi ajustări psihologice. Noi am stabilit ceea ce voi spune că este o punte psihologica între noi - adică între mine şi Ruburt.

Nu vorbesc prin intermediul lui Ruburt aşa cum cineva ar vorbi prin intermediul unui telefon. În schimb, există o extensie psihologica, o proiecţie de caracteristici din partea amândurora, iar pe aceasta o folosesc pentru comunicările noastre. Mai târziu voi explica cum acest cadru psihologic este creat şi menţinut, căci el este asemănător unui drum ce trebuie curăţat de sfărâmături.

Ţi-ar fi mult mai bine dacă ai citi această carte întrebându-te cine eşti tu decât cine sunt eu, deoarece nu poţi înţelege cine sunt eu decât dacă înţelegi natura personalităţii şi caracteristicile conştiinţei.

Dacă crezi cu tărie că a ta conştiinţă este încuiată undeva în interiorul craniului tău şi este neputincioasă în a ieşi de acolo, dacă simţi cum conştiinţa ta se termină la graniţa corpului tău, atunci te vinzi ieftin şi vei crede că sunt o iluzie. Nu sunt o iluzie mai mare decât eşti tu, iar aceasta poate fi o propoziţie plină de sens.

Pot să spun onest fiecăruia dintre cititorii mei următorul lucru: Sunt mai bătrân decât voi, cel putin în termeni de vârsta aşa cum vă gândiţi voi la ea.

Aşadar, dacă în funcţie de vârsta sa un scriitor poate fi apreciat ca fiind orice tip de autoritate, atunci eu ar trebui să primesc o medalie.

Eu sunt o personalitate de esenţă energetică ce nu mai este concentrată in materia fizică. Prin urmare, sunt conştient de unele adevăruri pe care mulţi dintre voi par să le fi uitat.

Sper să ţi le reamintesc. Nu vorbesc atât de mult către partea din tine pe care o consideri ca fiind tu insuţi, cât spre acea parte din tine pe care nu o ştii, pe care, într-o măsura ai negat-o sau uitat-o. Acea parte din tine citeşte această carte, chiar în timp ce “tu” o citeşti.

Vorbesc cu cei care cred într-un Dumnezeu, cât şi cu cei care nu cred, cu cei care cred că ştiinţa va descoperi toate răspunsurile cu privire la natura realităţii cât şi cu cei care nu cred acest lucru. Sper să vă ofer indicii ce vă vor permite să studiaţi natura realităţii aşa cum nu aţi mai făcut-o până acum.

Există câteva lucruri pe care ţi le voi cere să le inţelegi. Nu eşti prins în timp ca şi o muscă într-o sticla, a cărei aripi sunt prin urmare inutile. Nu poţi avea încredere în simţurile tale fizice pentru a-ţi oferi un tablou autentic al realităţii. Ele sunt mincinoşi atrăgători, ce iţi spun o poveste atât de extraordinară încât o crezi fără a pune nici o întrebare. Uneori tu eşti mai înţelept, creativ şi mult mai bine informat atunci când visezi decât atunci când eşti treaz.

În momentul de faţă aceste afirmatii iţi pot părea cât se poate de dubioase, dar atunci când vom termina sper că vei vedea că ele sunt simple fapte.

Ceea ce iţi voi spune a mai fost spus de-a lungul secolelor şi oferit încă o dată atunci când a fost uitat. Sper să clarific multe chestiuni ce au fost distorsionate de-a lungul anilor. Eu îmi ofer interpretarea mea originala asupra altora, deoarece nici o cunoaştere nu există într-un vid, iar toate informaţiile trebuie să fie interpretate şi colorate de către personalitatea ce le deţine şi transmite. Aşadar, descriu realitatea aşa cum o cunosc eu, cât şi experienţa mea în multe straturi şi dimensiuni.

Nu vreau să spun că alte realităţi nu există. Eu am fost conştient înainte ca pământul vostru să se formeze. Pentru a scrie această carte - şi în majoritatea comunicărilor mele cu Ruburt – adopt din propia mea bancă de personalităţi trecute acele caracteristici ce par adecvate. Există multe alte personalităţi, asemănătoare cu a mea, nefocalizate în materia fizică sau în timp. Existenţa noastră ţi se pare a fi ciudată doar fiindcă nu realizezi care sunt adevăratele potenţialuri ale personalităţii, fiind hipnotizat de conceptele tale limitate.

Înainte de toate sunt un învăţător, dar nu am fost un om de litere, în sine. În principal, sunt o personalitate cu un mesaj: Tu creezi lumea pe care o cunoşti. Ţi-a fost oferit probabil cel mai remarcabil dar: abilitatea de a-ţi proiecta gândurile către exterior, în formă fizică.

Acest dar vine împreună cu o responsabilitate, iar mulţi dintre voi sunteţi tentaţi să vă felicitaţi pentru succesele voastre şi să îl învinuiţi pe Dumnezeu, soarta sau societatea pentru eşecurile voastre. Într-o manieră similară, omenirea are o tendinţă de a-şi proiecta propia vina şi propiile erori asupra unei imagini de tată-dumnezeu, ce pare să devină epuizat de atâtea plângeri.

Adevărul este că fiecare dintre voi crează propia voastră realitate fizică; iar în masă, tu creezi atât splendoarea cât şi teroarea ce există înăuntrul existenţei tale pământene. Până când nu veţi accepta că sunteţi creatorii, veţi refuza să acceptaţi această posibilitate. Şi nici nu îl puteţi învinui pe diavol pentru nenorocirile lumii. Aţi devenit îndeajuns de sofisticaţi pentru a realiza că diavolul este o proiecţie a propiului psihic dar nu aţi devenit suficient de inţelepţi pentru a învăţa cum să vă folosiţi constructiv creativitatea.

Majoritatea cititorilor mei sunt familiarizaţi cu construcţia : ”imobilitate a muşchilor”. Ca specie, aţi devenit în schimb imobilizaţi de ego, ţinuţi într-o rigiditate spirituala, iar porţiunile intuitive ale self-ului le-aţi negat sau distorsionat dincolo de orice recunoaştere.

S-a făcut târziu. Ambii prieteni ai mei trebuie să se trezească devreme. Ruburt lucrează la doua cărti ale sale şi trebuie să doarmă. Înainte să termin această sesiune iţi cer să iţi imaginezi locaţia noastră, deoarece Ruburt mi-a spus că un scriitor trebuie să fie atent atunci când pregăteşte cadrul.

Vorbesc prin Ruburt de două ori pe săptămână, în aceeaşi cameră încăpătoare. Luminiile sunt mereu aprinse. Este plăcut să privesc această seară prin ochii lui Ruburt, ochi ce sunt îndreptaţi către locul retras şi îngheţat de afară.

Realitatea fizică mi-a fost mereu reconfortantă, iar prin cooperarea lui Ruburt, şi în timp ce scriu această carte, observ că am apreciat corect farmecele ei unice. Mai există încă un personaj ce trebuie menţionat: Willy, pisica, o bestie iubita ce acum doarme.

Natura conştiinţei animale este în sine un subiect extrem de interesant ce va fi tratat mai încolo. Pisica este conştientă de prezenta mea şi a reacţionat destul de vizibil în câteva ocazii.

În această carte sper să arăt constantele interacţiuni ce apar între toate unităţiile de conştiinţă, comunicarea ce depăşeşte barierele speciei; şi în unele dintre aceste discutii îl vom folosi pe Willy ca un exemplu potrivit.

Deoarece am menţionat animalele, lasă-mă să spun aici că ele posedă un tip de conştiinţă ce nu le permite atât de multe libertăţi pe cât iţi permite conştiinţa ta. Totuşi, ele nu sunt limitate în folosirea ei de anumite caracteristici ce des împiedică potenţialul practic al conştiinţei umane.

Conştiinţa este o cale de a percepe variatele dimensiuni ale realităţii. Conştiinţa, aşa cum o cunoşti tu, este foarte specializată. Simţurile fizice iţi permit să percepi lumea tridimensională, şi totusi prin însăşi natura lor pot inhiba percepţia altor dimensiuni la fel de valide. Majoritatea dintre voi vă identificaţi cu self-ul orientat fizic. Nu v-aţi gândi să vă identificaţi cu o porţiune a corpului vostru şi să ignoraţi toate celălalte părti, şi totuşi, voi faceţi acest lucru atunci când vă imaginaţi că self-ul egotistic conţine toată identitatea ta.

Iţi spun ţie că nu eşti un sac cosmic de oase şi carne, aruncate împreuna printr-un amestec de chimicale şi elemente. Iţi spun ţie că propia ta conştiinţă nu este un produs gazos, format pur şi simplu accidental prin acţiunea comună a elementelor chimice. Tu nu eşti un vlăstar abandonat de materie fizică, şi nici conştiinţa ta nu este menită a dispărea ca un nor de fum. În schimb, la un nivel profund tu formezi corpul fizic pe care îl cunoşti, cu distincţie măreaţă, claritate miraculoasă şi o intimă cunoaştere inconştientă a fiecărei minuscule părţi ce îl compune. Această ultimă afirmaţie nu trebuie luată în sens simbolic.

Deoarece mintea ta conştientă, aşa cum te gândeşti la ea, nu este conştientă de aceste activităţi, tu nu te identifici cu această porţiune interioară a ta. Preferi să te identifici cu partea din tine ce se uită la televizor, găteşte sau munceşte, cu partea ce crezi că ştie ce face. Dar, această porţiune aparent inconştientă a ta este mult mai cunoscătoare iar de funcţionarea sa lină depinde întreaga ta existenţă fizică.

Această porţiune este conştientă, vigilentă, alertă. Numai tu, atât de concentrat în realitatea fizică, eşti cel care nu îi ascultă vocea, care nu inţelege că ea este puterea psihologică uriaşă din care self-ul tău orientat fizic izvorăşte.

Eu numesc această porţiune aparent inconştientă, “ego interior” deoarece el direcţionează activităţile interioare. El corelează informaţii ce nu sunt percepute prin simţurile fizice, ci prin alte canale interne. El este cel care percepe realitatea ce există dincolo de tridimensional. El poartă in interiorul său memoria fiecărei existenţe trecute de-a ta. El se uită în dimensiuni subiective ce sunt literalmente infinite, iar din aceste dimensiuni subiective toate realităţile obiective curg.

Toate informaţiile necesare iţi sunt oferite prin aceste canale interne, iar activităţi interioare nemaipomenite au loc înainte să poţi ridica un deget, mişca o pleoapă sau citi de pe pagină această propoziţie.

Această porţiune a identităţii tale este întru totul nativ profetică şi telepatică, astfel încat eşti avertizat de dezastre înainte ca ele să apară, indiferent dacă tu accepţi sau nu mesajul, iar toate comunicările au loc cu mult înainte ca un cuvânt să fie rostit.

“Ego-ul exterior” şi ego-ul interior operează împreună, primul pentru a-ţi permite să te învârţi în lumea pe care o ştii, celălalt pentru a-ţi aduce acele delicate percepţii interioare fără de care existenţa fizică nu ar putea fi menţinută.

Există totuşi o porţiune din tine, identitatea profundă ce formează atât ego-ul interior cât şi ego-ul exterior, ce a decis ca tu să fii o fiinţă fizică în acest loc şi în acest timp. Aceasta este miezul identităţii tale, sămânţa psihică din care ai izvorât, personalitatea multidimensională din care faci parte.

Pentru cei dintre voi care se intreabă unde plasez subconştientul, aşa cum psihologii se gândesc la el, ţi-l poţi imagina ca un loc de întâlnire, vorba vine, între ego-ul interior şi cel exterior. Trebuie să înţelegi că nu există diviziuni reale ale self-ului, dar noi vorbim despre diverse porţiuni numai pentru a clarifica ideea fundamentală.

De vreme ce ne adresăm indivizilor ce se identifică cu self-ul normal conştient, aduc în discuţie asemenea chestiuni în primul capitol, deoarece în această carte voi folosi mai târziu termenii şi deoarece vreau să menţionez realitatea personalităţii multidimensionale cât mai curând posibil.

Nu vă puteţi înţelege şi nu puteţi accepta existenţa mea independentă până când nu vă eliberaţi de ideea că personalitatea este un atribut “aici şi acum” al conştiinţei. În această carte, câteva lucruri ce le voi spune despre realitatea fizică s-ar putea să te uimească, dar ţine minte că eu o privesc dintr-un punct de vedere total diferit.

Acum eşti concentrat în totalitate în interiorul ei, şi probabil te întrebi ce altceva, dacă poate fi ceva, poate exista în afara ei. Eu sunt în afara ei, întorcându-mă momentan către o dimensiune pe care o ştiu şi o iubesc. Totuşi, nu sunt în termenii voştrii un rezident. Deşi am un “paşaport” psihic, încă există probleme de traducere, inconvenienţe ale intrării cu care trebuie să mă lupt.

Am auzit că mulţi oameni au trăit destui ani în New York şi niciodată nu au făcut un tur prin Empire State Building, în timp ce mulţi străini sunt bine familiarizaţi cu ea. Aşadar, în timp ce tu ai o adresă fizica, eu voi putea indica câteva ciudate şi miraculoase structuri psihice şi psihologice din interiorul sistemului tău de realitate, structuri pe care le-ai ignorat.

Foarte sincer, sper să reuşesc mai mult decât atât. Sper să te port într-un tur prin nivelurile realităţii ce iţi sunt disponibile, să te conduc într-o călătorie prin dimensiunile structurii tale psihologice – să deschid zone întregi ale conştiintei tale, zone de care ai fost relativ inconştient. Sper ca nu numai să explic aspectele multidimensionale ale personalităţii, ci şi să ofer fiecărui cititor câteva priviri spre identitatea sa lărgită.

Self-ul pe care îl cunoşti este doar un fragment din întreaga ta identitate. Aceste self-uri fragmente nu sunt îmbinate laolaltă precum mărgelele pe o sfoara. Ele se aseamănă mai mult cu straturile diferite ale unei cepe, sau cu segmentele unei portocale, toate conectate printr-o singură vitalitate, crescând în diferite realităţi iar în acelaşi timp ţâşnind din aceeaşi sursă.

Nu compar personalitatea cu o portocală sau cu o ceapă, ci vreau să subliniez că ea creşte din interior înspre afară, aşa cum face fiecare fragment din self-ul întreg. Tu observi aspectul exterior al obiectelor. Simţurile tale fizice iţi permit să percepi formele exterioare asupra cărora reacţionezi mai apoi, dar aceste simţuri fizice te forţează într-o anumita masura să percepi realitatea în această manieră, vitalitatea interioară a materiei şi formei nefiind atât de evidentă.

De exemplu, pot să iţi spun că există conştiinţă chiar şi în interiorul unui cui, dar puţini dintre cititorii mei mă vor lua îndeajuns de în serios pentru a se oprii în mijlocul propoziţiei şi a spune bună dimineaţa sau bună ziua celui mai mic cui pe care îl pot găsi înfipt într-o bucată de lemn.

Cu toate acestea, atomii şi moleculele din cui posedă propiul lor tip de conştiinţă. Atomii şi moleculele ce formează paginile acestei cărti sunt de asemenea, în cadrul propiului nivel, conştiente. Nimic nu există – fie piatră, mineral, plantă, animal sau aer- fără a fi plin de conştiinţa propiului gen. Aşadar, tu stai într-un freamăt constant şi vital, un gestalt de energie conştientă, iar voi sunteţi compuşi fizic din celule conştiente ce poartă în interior înţelegerea identităţii lor, ce cooperează de bunăvoie pentru a forma structura corporală - corpul tău fizic.

Desigur, spun că nu există un asemenea lucru ca materie moartă. Nu există nici un obiect ce nu a fost format de conştiinţă, iar fiecare conştiinţă, indiferent de genul său, jubilează în senzaţie şi creativitate. Nu puteţi înţelege ce sunteţi dacă nu înţelegeţi asemenea chestiuni.

De dragul convenienţei, tu închizi diversele comunicări interioare ce există între cele mai mici părti ale trupului tău, dar chiar ca şi creatura fizica, într-o anumită măsură tu eşti o porţiune din alte conştiinţe. Nu există limite ale self-ului. Totuşi, datorită ignoranţei tale poţi adopta anumite limitări artificiale. De exemplu, poţi să te identifici numai cu ego-ul tău exterior iar astfel să te lipseşti de abilităţi ce sunt o parte din tine. Poţi nega, dar nu poţi schimba adevărul. Personalitatea este multidimensională, chiar dacă mulţi oameni işi ascund capul în nisipul existenţei tridimensionale şi pretind că nu există nimic mai mult.

Nu vreau să subapreciez ego-ul exterior. Pur şi simplu tu l-ai supraapreciat. Iar nici adevărata sa natura nu a fost recunoscută.

Voi avea mai multe de spus în legătură cu acest subiect, dar pentru moment este suficient să realizezi că simţul tău al identităţii şi continuităţii nu este dependent de ego.

Din când în când voi folosi termenul “camuflaj”, ce simbolizeaza lumea fizica care se află în relaţie cu ego-ul exterior, întrucât forma fizică este unul din camuflajele adoptate de realitate. Camuflajul este real şi totuşi există o realitate mai bogată conţinută în el – vitalitatea ce i-a dat formă. Simţurile tale fizice iţi permit apoi să percepi acest camuflaj, deoarece ele sunt acordate cu el într-o manieră foarte specializată. Dar, pentru a simţi realitatea din interiorul formei este necesar un tip diferit de atenţie şi mult mai delicate manipulări decât cele asigurate de simţurile fizice.

Ego-ul este un zeu gelos ce vrea ca interesele sale să îi fie servite. El nu vrea să admită realitatea altor dimensiuni cu excepţia celor în care se simte confortabil şi pe care le poate înţelege. El trebuia să fie un ajutor dar i-a fost permis să devină un tiran. Chiar şi aşa, el este mult mai dornic de a învata decât poţi presupune. Nativ, el nu este atât de rigid precum pare. Curiozitatea sa poate fi de mare valoare.

Daca deţii o concepţie limitată despre natura realităţii, atunci ego-ul tău va face tot ce îi stă în putere pentru a te menţine în zona îngradita a realităţii tale acceptate. Pe de altă parte, dacă intuiţilor şi instinctelor creative le sunt permise libertatea, atunci ele vor transmite cunoştiinţe ale dimensiunilor extinse către această porţiune fizic orientată a personalităţii tale.

Existenţa acestei cărti este o dovada a faptului că ego-ul nu deţine întregul vas al personalităţii, deoarece nu există nici o îndoiala că ea este produsă de altă personalitate decât scriitorul cunoscut ca Jane Roberts. Deoarece Jane Roberts nu posedă abilităţi ce nu sunt înnăscute speciei ca un întreg, atunci cel puţin trebuie să se admita faptul că personalitatea umana deţine mult mai multe aptitudini decât îi sunt în mod obişnuit atribuite. Sper să explic ce sunt aceste abilitati şi sa indic căile prin care fiecare individ le poate folosi pentru a elibera aceste potenţialuri.

Personalitatea este un gestalt de percepţii ce se schimbă mereu. Ea este partea identităţii care percepe. Nu îmi impun percepţiile asupra femeii prin care vorbesc şi nici conştiinţa sa nu este alterată în timpul comunicării noastre. În schimb, există o expansiune a conştiintei sale şi o proiectie de energie directionată în afara realităţii tridimensionale.

Prin această concentrare dincolo de sistemul fizic s-ar putea spune ca a sa conştiinţă este diminuată. În schimb, mai mult îi este adăugat. Din câmpul meu de realitate îmi concentrez atenţia către această femeie, dar cuvintele ce le rosteşte – aceste cuvinte scrise pe pagini- nu sunt iniţial verbale.

În primul rand, limbajul aşa cum îl cunoşti este o chestiune înceata: literă după literă, îmbinate pentru a forma un cuvânt, iar un cuvânt o propoziţie, rezultatul unui model liniar de gândire. Limbajul, aşa cum îl cunoşti, este produsul gramatical final al secvenţelor fizice ale timpului tău. Nu te poţi concentra decât asupra unui numar limitat de stimuli, iar structura limbajului tău nu este potrivită pentru comunicarea experienţelor simultane, complexe.

Sunt conştient de un tip diferit de experienţă, ce nu este liniară, mă pot concentra asupra sa şi pot reacţiona la o infinitate variată de evenimente simultane. Ruburt nu ar putea să le exprime, aşadar, pentru a fi comunicate ele trebuie traduse în expresii liniare. Această abilitate de a percepe şi de a reacţiona la nenumărate evenimente simultane este o caracteristică fundamentală a fiecărui self întreg sau entitate. Aşadar, nu pretind că ar fi o caracteristică exclusivă de-a mea.

După cum menţionat mai devreme, fiecare cititor fiind în prezent poziţionat într-o formă fizică, presupun că îşi cunoaşte doar o mica parte din el. Entitatea este identitatea totală din care personalitatea sa este doar o manifestare – o porţiune independentă şi etern validă. În aceste comunicări, conştiinţa lui Ruburt se extinde şi totuşi se concentrează într-o dimensiune diferită, o dimensiune ce se află între realitatea lui şi a mea, un câmp relativ liber de distorsiuni. Aici, cu acordul lui imprim asupra sa anumite concepte. Ele nu sunt neutre, în sensul în care toate cunostiintele şi informaţiile poartă amprenta personalităţii ce le deţine sau le transmite mai departe.

Pentru scopul nostru, Ruburt işi foloseşte cunoştiinţele sale verbale, iar noi doi producem aproape automat variatele cuvinte ce vor fi rostite. Distracţii pot apărea, prin urmare orice informaţie poate fi distorsionată. Cu toate acestea, ne-am obişnuit să lucrăm împreuna, deci distorsiunile sunt foarte puţine.

O parte din energia mea este de asemenea proiectată prin Ruburt, iar energiile noastre cumulate activează forma sa fizica în timpul sesiunilor noastre, în timp ce spun aceste propoziţii. Mai există multe alte ramnificaţii pe care le voi discuta mai încolo.

Prin urmare, nu sunt un produs al subconştientului lui Ruburt, mai mult decât el este un produs al minţii mele subconştiente. Şi nici nu sunt o personalitate secundară, ce încearcă în mod ingenios să submineze un ego precar. De fapt, m-am asigurat ca toate porţiunile personalităţii lui Ruburt să beneficieze, iar integritatea lor să fie păstrată şi respectată.

Există în interiorul personalităţii sale o aptitudine aproape unică ce face posibilă comunicarea dintre noi. Voi încerca să prezint acest lucru cât mai simplu cu putinţă: Există în interiorul psihicului său ceva ce se aseamana cu un canal dimensional transparent ce seveşte aproape ca o fereastră deschisă prin care alte realităţi pot fi percepute, o deschidere multidimensională care într-o anumită măsură a scapat să fie acoperită de umbra concentrării fizice.

De obicei, simţurile fizice te închid în faţa acestor canale deschise, deoarece ele percep realitatea numai conform propiei lor imagini. Într-o anumită măsură, eu intru în realitatea voastră printr-un canal psihologic din timpul şi spaţiul vostru. Într-un fel, un asemenea canal funcţionează ca şi o potecă între personalitatea lui Ruburt şi a mea, astfel încât sunt posibile comunicările. Asemenea canale psihologice şi pishice între dimensiunile de existenţă nu sunt ocazionale. Ele pur şi simplu nu sunt recunoscute ca atare si utilizate chiar mai rar.

Voi încerca să iţi ofer o oarecare idee despre existenţa mea nonfizică. Sper ca ea să iţi reamintească faptul că identitatea ta fundamentala este la fel de nonfizică precum este şi a mea.

Acesta este sfârşitul capitolului întâi.

Postări mai noi Pagina de pornire